Exercitarea autorităţii părinteşti. Hotărâre din 04-08-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 04-08-2015 în dosarul nr. 8122/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
ȘENTINȚA CIVILĂ NR. 8122
ȘEDINȚA PULICĂ DIN DATA DE 04.08.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-M. P.
GREFIER:C. I. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect - exercitarea autoriății părintești, sstabilire domiciliu minor, pensie de întreținere - formulată de reclamanta O. Ș. în contradictoriu cu pârâtul C. G..
La primul și al doilea apel nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 11.12.2014 sub nr._/4/2014 reclamanta O. Ș. în contradictoriu cu pârâtul C. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești cu privire la minora C. M., născută la data de 27.08.2005, în mod exclusiv de către reclamantă, stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantei, respectiv București, .. 1, ., ., sector 4 și obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreținere raportat la salariu minim pe economie.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora C. M., născută la data de 27.08.2005, de care s-a ocupat numai reclamanta, pârâtul neimplicându-se în niciun fel în creșterea și educarea copilului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 și art. 533 Cod civil.
În susținerea cererii, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașându-se copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe următoarele înscrisuri: carte de identitate reclamantă; certificat de încadrare în grad de handicap reclamantă; certificat de naștere reclamantă; carte de identitate pârât; certificat de încadrare în grad de handicap pârât; certificat de naștere minoră C. M. . nr._ eliberat de Primăria Sector 4 la data de 31.08.2005 (fl. 2-8 dosar).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei, conform chitanțelor din data de 22.12.2014 și data de 19.12.2014 (fl. 11, 14 dosar).
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
În cauză, s-a dispus din oficiu citarea Autorității Tutelare – Primăria Sector 4 București.
Prin sentința civilă nr.3755/25.03.2015 s-a admis excepția necompetenței teritoriale absolute a Judecătoriei Sectorului 4 București invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Pentru pronunțarea sentinței civile sus-menționate instanța a reținut următoarele:
„Conform art.107 alin.1 Cod proc. civ., „cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel”.
Normele mai sus menționate prin care se stabilește competența teritorială în materia unei pricini referitoare la persoane sunt imperative, aspect dedus din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 Cod procedură civilă care prevăd că părțile pot conveni, în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afaraă de cazul când această competență este exclusivă.
Așadar, fiind vorba despre o pricină care nu se referă la bunuri sau la drepturi de care părțile pot să dispună, normele care stabilesc instanța competentă din punct de vedere teritorial sunt de ordine publică, deci competența teritorială este absolută.
În ceea ce privește stabilirea instanței competente teritorial, instanța reține că dispozițiile art.114 alin.1 Cod proc. civ., potrivit cărora „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”, nu sunt incidente în cauză. Astfel, instanța apreciază că prevederile legale menționate nu se aplică în cazul oricărei cereri date de Codul civilîn competența instanței de tutelă și de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat „Ocrotirea persoanei fizice”, al Cărții I, „Despre persoane”, din Codul Civil.
Pe cale de consecință, cererile date de lege în competența instanței de tutelă și de familie, altele decât cele la care face referire art.114 alin.1 Cod proc. civ., cum este prezenta cauză, urmează, în ceea ce privește competența teritorială, regulile de drept comun, competența revenind instanței prevăzute de art.107 alin.1 Cod proc. civ., în măsura în care legea nu prevede reguli speciale pentru determinarea competenței teritoriale.”
În consecință față de cele enunțate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, precum și mențiunile cărții de identitate a pârâtului, depusă în copie la dosar, din care rezultă că domiciliul pârâtului se află în ., nr.33-34, sector 2 București, instanța a reținut că în cauza de față competența de soluționare revine Judecătoriei Sectorului 2 București, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află domiciliul pârâtului.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă cu referire la cele ale art.107 Cod proc. civ., instanța a admis excepția invocată și declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București la data de 03.06.2015 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 04.08.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București ți a reținut cauza în pronunțare pe excepție.
Analizând materialul probator administrat în cauză, cu prioritate sub aspectul excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, invocată de instanță din oficiu, în temeiul art. 130 Cod proc. civ., instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 114 Cod proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Textul de lege menționat constituie o normă specială în raport de conținutul articolului 107 Cod proc. civ., reglementând competența privitoare la cererile formulate în materie de tutelă și familie, alineatul 1 stabilind drept criteriu principal domiciliul sau, după caz, reședința persoanei ocrotite.
Potrivit art. 92 alin. 2 Cod Civil, în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul fiind prezumat ca având domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.
Noțiunea de ocrotire a persoanei fizice nu este definită expres de legiuitor, însă poate fi regăsită în cuprinsul Titlului III din Cartea I „Despre persoane” din Codul Civil (art. 104-186).
În acest sens, în art. 106 Cod Civil, se stabilește că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, doar în subsidiar, atunci când copilul este lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părintească, fiind instituite măsuri speciale de protecție alternativă.
În situația în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților săi, potrivit art. 38 din legea nr. 272/2004, instanța judecătorească este singura autoritate competentă să se pronunțe, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la persoana care exercită drepturile și îndeplinește obligațiile părintești. De altfel, în doctrina existentă anterior Codului civil din 2009, ocrotirea părintească era definită ca „reglementarea prin care legea tinde să asigure, atât în privința persoanei cât și în privința bunurilor ocrotirea cea mai deplină a minorului de către tatăl și mama sa”.
În consecință, din interpretarea sistematică a textelor de lege menționate, precum și prin raportare la denumirea marginală generică a art. 114 Cod proc. civ, rezultă că acțiunile având ca obiect modalitatea de exercitare a autorității părintești (drepturile și îndatoririle părinților cu privire la persoana și bunurile copilului) se circumscriu sferei noțiunii de ocrotire a minorilor și, prin urmare, sferei noțiunii de ocrotire a persoanelor fizice.
În determinarea locuinței minorului (statornică ori secundară) trebuie avute în vedere prevederile art. 91 Cod Civil, potrivit cărora, în principiu, dovada domiciliului se face cu mențiunile din cartea de identitate, precum și sensul procesual al noțiunii: adresa părintelui la care minorul locuia efectiv, la data sesizării instanței.
În acest sens, în lipsa altor criterii exprese de stabilire a locuinței obișnuite a copilului, precum și ținând seama de neînțelegerile existente între părți pe acest aspect, instanța va avea în vedere elemente concrete decurgând din situația de fapt privind integrarea copilului în mediu social și familial, durata, regularitatea și condițiile mutării familiei într-o altă locuință respectiv raporturile de familie.
În speță, din conținutul cererii de chemare în judecată respectiv a referatului de anchetă socială depus la dosarul cauzei (fl. 18, 19 dosar JS4), rezultă că minora C. M., născută la data de 27.08.2005, din relația de concubinaj a părților, potrivit certificatului de naștere . nr._ eliberat de Consiliul Local al Sectorului 4 la data de 31.05.2005 (fl. 7 dosar), locuia efectiv, la data introducerii prezentei acțiuni pe rolul instanței, mun. București, sector 4, unde a locuit încă de la naștere fiind îngrijită și crescută de mama sa.
Din această perspectivă, raportat și la considerentele expuse anterior, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 107 Cod proc. civ. ci dispozițiile art. 114 Cod proc. civ., prin raportare la locuința minorului, opțiunea legiuitorului pentru o competență specială absolută în materie fiind justificată prin necesitatea asigurării unui grad de protecție superioară a minorului inclusiv din punct de vedere procesual, plasând litigiul în privința situației acestuia la o instanță mai caracterizată din punct de vedere teritorial care să poată efectua în mod eficient verificări de facto. Dispoziția, din punct de vedere teleologic, se înscrie în viziunea procesuală nouă a legiuitorului aplicată și în alte materii (e.g. – dreptul consumatorului) în raport inclusiv de reglementările europene în materie (Reg. CE nr. 2201/2003).
Față de considerentele expuse anterior, instanța apreciază că locuința minorei se afla la data sesizării instanței, în sectorul 4 al capitalei, astfel că, urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu și să decline competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Totodată, constatând ivit conflict negativ de competență, va suspenda judecarea cauzei și va înainta dosarul către Tribunalului București, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a prezentei cauze privind pe reclamanta O. Ș., cu domiciliul în sector 4, București, .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în sector 2, București, ., nr. 32-34, ., ., cu citarea Autorității Tutelare – Primăria Sector 4 București, cu sediul în sector 4, București, .. 6-16, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă judecarea cauzei și înaintează prezentul dosar Tribunalului București, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.-M. P. C. I. C.
Red./Tehn.: A.M.P.
Data: 16.10.2015 /Ex. 4
Operator de date cu caracter personal 2891
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2415/2015. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3989/2015. Judecătoria... → |
|---|
