Întoarcere executare. Sentința nr. 4085/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4085/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 4085/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4085
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.04.2015
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: S. N.
GREFIER: G. - P. L.
Pe rol este soluționarea cauzei civile de fata având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea B. S.A. în contradictoriu cu intimata B. T. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul cauzei, stadiul judecății și modul de îndeplinite a procedurii, precum și faptul că, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură al instanței la data de 07.04.2015 de către contestatoare note de ședință.
În ceea ce privește excepția netimbrării invocate de intimat prin întâmpinare instanța urmează a o respinge ca fiind rămasă fără obiect cererea fiind timbrată corespunzător, iar în ceea ce privește excepția inadmisibilității instanța o apreciază ca fiind apărare de fond.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către contestatoare prin cererea de chemare în judecată, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe in data de 23.09.2014, sub nr._, contestatoarea B. SA în contradictoriu cu intimatul B. T. G. a formulat contestatie la executare impotriva executarii silite pornita in dorsal de executive nr. 419/2014 al B. M. G. la solicitarea intimatului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunta sa se dispună anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 419/2014 aflat pe rolul B. M. G. I., respectiv: adresa de înființare a popririi din data de 15.09.2014, pentru suma de 4461,78 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 15.09.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor, orice alt de executare efectuat în dosarul menționat, anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite sau ,în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și, pe cale de consecință, să dispună anularea în parte a proceselor-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. G. I., respectiv reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii petenta a arătat ca a încheiat în data de 15 mai 2012 contractul privind efectuarea activității de executare silită nr. 51.6A/4732 cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. O.. Ulterior, contractul a fost modificat prin Actul Adițional nr. 1 din 10.04.2013. Prin contract părțile au agreat modalitatea desfășurării procedurii executării silite în privința debitorilor B...Din informațiile aflate la dispoziția sa, B. T. G. a preluat dosarele de executare constituit ca urmare a cererii B. ulterior dezasocierii față de executorul judecătoresc M. O.. In aceste dosare de executare, B. a achitat în integralitate sumele reprezentând avans de onorariu și cheltuieli de executare silită, în conformitate cu dispozițiile contractului. Având în vedere că B. T. G. nu a fost în măsură să recupereze de la debitor sumele cuprinse în titlul executoriu, acesta a considerat necesar să transmită Băncii o adresa cuprinsă prin care a pus în vedere acesteia din urmă să achite întregul cuantum al cheltuielilor de executare stabilite prin procese verbale de cheltuieli (excluzând sumele deja plătite cu titlu de avans). Prin această adresă, B. T. G. a precizat că refuzul de plată al acestor sume va fi interpretat ca fiind o renunțare tacită la procedura executării silite, ducând la închiderea acesteia. Împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită a formulat o contestație la executare, în fiecare dintre cele 205 dosare de executare. B. T. G. nu a considerat de cuviință să aștepte soluția instanței învestite cu soluționarea contestației la executare împotriva refuzului său de a continua executarea și a inițiat prezenta executare silită, în ciuda hotărârilor instanței de judecată prin care au fost admise contestații la executare în dosare având o cauză juridică identică. Astfel, împotriva B. a fost înființată o poprire, asupra conturilor deschise la Banca Națională a României, prin adresa menționată în petit. Ca urmare a acestor acte de executare, Banca urmează a fi executată silit pentru suma de 4.461,78 lei.
A precizat ca un motiv de nelegalitate a executării silite consta in faptul ca procesele verbale de stabilire a cheltuielilor reprezintă titlu executoriu față de creditor doar în situația în care acesta renunță la executarea silită . Avand in vedere ca pretinsele titluri executorii ( procese-verbale de stabilire a cheltuielilor de executare) au fost emise în cadrul dosarelor de executare silită, inceput sub ncidența dispozițiilor Codului de procedură civilă de la 1865,valabilitatea si efectele acestor titluri trebuie analizate în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile la momentul emiterii acestora, având în vedere și dispozitiile art.24 din C.pr.civ. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. (2) din codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, conform acelorași prevederi legale debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Singura situație în care creditorul ( B. în speța de față) este ținut să achite cheltuielile de executare este cea în care acesta renunță la executarea silită începută împotriva debitorului acestuia. Potrivit alin. (1)al aceluiași articol 3717, partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu cheltuielile se avansează de către creditor. Rezultă că, cu excepția cazului în care creditorul renunță în mod expres la executare, acesta nu poate fi obligat să suporte în întregime cheltuielile și onorariul de executare silită, ci pot fi solicitate doar cheltuielile necesare pentru îndeplinirea unui anumit act de executare silită sau activități, în măsura în care acestea sunt clar identificate și justificate (spre ex. cheltuieli cu interogări la Direcția de Impozite și Taxe Locale (DITL), cheltuieli cu notarea somației în Cartea Funciară). A.. (4) al aceluiași articol menționat mai sus reglementează faptul că procesul-verbal prin care sunt consemnate aceste sume reprezintă titlu executoriu. Din coroborarea dispozițiilor menționate anterior rezultă că procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu împotriva debitorului, și doar în mod excepțional reprezintă titlu executoriu și împotriva creditorului, doar atunci când acesta din urmă a renunțat la executarea silită. Simpla prezentare a procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare și solicitarea făcută de executorul judecătoresc creditorului de a plăti sumele respective nu este suficientă în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, executorul judecătoresc este obligat să facă dovada faptului renunțării la executare pentru a putea solicita creditorului plata cheltuielilor. Lipsa dovezii echivaleaza cu neîndeplinirea condiției cerute de art. 3717 alin. (2) din Codul de Procedura Civilă de la 1865 pentru ca procesul verbal să reprezinte titlu executoriu.creditorului impotriva creditorului și, pe cale de consecință, inițierea unei executări silite împotriva creditorului doar pe baza procesului-verbal nu este posibilă.
B. nu a renunțat la executarea silită si a aratat ca renunțarea la executare trebuie să fie expresă. Astfel după cum a reținut Curtea de Apel București, „renunțarea la continuarea executării și realizarea restului de creanță trebuie să fie pură și simplă, o manifestare unilaterală de voință neechivocă și fermă, exteriorizată în sensul producerii de efecte juridice, concretizate în încetarea executării silite, conform art.3715C. proc. civ. In același sens s-a exprimat și doctrina, menționând că „renunțarea creditorului la executare poate fi făcută în scris sau verbal, însă, în acest din urmă caz, executorul judecătoresc este obligat să încheie un proces-verbal.[...] încheierea trebuie motivată în fapt și în drept, cu menționarea cauzei de încetare a executării, ea urmând a fi comunicată de îndată creditorului și debitorului".
Potrivit art. 663 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la cerere de executare silită a creditorului (în speță, B. T. G.) se vor atașa titlul executoriu [...], precum și, dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 665 alin. (5) punctele (2) și (3) instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă, fie înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu, fie înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege.
In considerarea celor de mai sus, indiferent de calificarea dată obligației executorului judecătoresc de a prezenta un înscris care să dovedească renunțarea la executare silită, condiție de fond sau condiție de formă, lipsa lui obligă executorul judecătoresc care a primit cererea de executare (în speță, B. M. G. I.) să refuze motivat deschiderea procedurii de executare potrivit art. 664 alin. (1), și, mai departe, instanța de judecată să respingă cererea de încuviințare a executării silite potrivit art. 665 alin. (5) punctul (2) sau (3).
Faptul că B. nu a renunțat la executarea silită este confirmat și de formularea unei contestații la executare împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită împotriva debitorului Băncii. După cum s-a menționat în descrierea situației de fapt, împotriva adresei prin care B. T. G. a informat-o că apreciază că se află în prezența unei "renunțări tacite" a Bancii la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia. La momentul redactării prezentei Contestatii au fost formulate nu mai puțin de 205 contestații la executare împotriva refuzului B. T. G. de a continua executarea silită împotriva debitorilor Băncii în 205 dosare de executare silită. Toate aceste contestații împotriva refuzului manifestat de executor se află pe rolul a diferite instanțe de executare, până la data redactării prezentei unele fiind deja admise, obligând B. T. G. la continuarea executării. In ciuda existenței dosarelor menționate pe rolul instanțelor competente, B. T. G. a considerat de cuviință să pornească executarea silită împotriva Băncii, fără a aștepta ca instanțele să se pronunțe în aceste dosare. Astfel, în baza unei interpretări proprii privind o "renunțare tacită" a Băncii la executare și în ciuda contestațiilor formulate de către aceasta împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua acte de executare, B. T. G. a reușit să obțină încuviințarea executării silite și să execute deja silit Banca în cadrul mai multor dosare de executare.
Creanțele menționate în procesele-verbale de executare nu sunt certe, lichide sau exigibile iar în ceea ce privește pretinsa creanță invocată de B. T. G. s-a aratat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 632 și 662 din Codul de procedură civilă.
Conform prevederilor legale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina creditorului. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. (2) din Codul de procedură civilă de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul cand creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. In plus, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/20004 privind executorii judecătorești, creditorul nu poate fi obligat la plata anticipată a onorariului în vederea realizării executării silite.
In consecinta, Banca nu poate fi obligată sa suporte cheltuielile de executare, singura obligație a acesteia fiind de a avansa cheltuielile necesare pentru indeplinirea unui act sau pentru actele îndeplinite din oficiu de către executorul judecatoresc, B. îndeplinindu-și întocmai această obligație. Mai mult, Banca a plătit în avans onorariu și cheltuieli de executare către B. T. G. (aspect confirmat și de executor prin adresa depusa la dosar) și a plătit în mod direct toate taxele și sumele cerute pentru îndeplinirea unui anumit act sau activități de executare silită (spre ex. taxă judiciară de timbru pentru încuviințarea executării silite, taxe achitate către instituțiile publice) dar a si redactat cererile către instituții publice și documentele necesare executării potrivit solicitării B. T. G. (spre ex. cerere de interogare a DITL).
Conform prevederilor contractuale, suportarea cheltuielilor de executare nu este în sarcina Băncii intrucat în cuprinsul contractului, părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor și onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitori, până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Diferența până la onorariul executorului judecătoresc stabilit în conformitate cu prevederile legale urma a fi recuperat de către acesta doar după realizarea integrală a creanței B.. Potrivit art. 4.2 din contract, cheltuielile de executare și onorariul executorului judecătoresc, incluzând sumele avansate de B., urmau a fi recuperate de la debitori pe măsură ce se recuperau debitele. Aceste prevederi contractuale concordă întocmai cu prevederile legale cuprinse la art. 3717 din Codul de procedură civilă de la 1865, conform cărora cheltuielile sunt în sarcina debitorului. Astfel cum rezultă din coroborarea art. 4.3 și 4.4 para. 4 din contract, părțile au convenit asupra faptului că B. T. G. nu va pretinde iar B. nu va fi obligată să achite nicio sumă suplimentară pe durata desfășurării executării silite, cu excepția costurilor menționate în anexa nr. 2 la contract, ce pot fi modificate/majorate doar printr-un act adițional la contract. Mai mult, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din Contract, să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans.A vând în vedere motivele expuse mai sus, vă rugăm să constatați că B. nu datorează sumele consemnate în Procesele-verbale, pretinsa creanță a B. T. G. nefiind lichidă și exigibilă.
Instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării ar fi trebuit să verifice existența unei renunțări la executare manifestată de către B., precum și certitudinea și lichiditatea creanței. A aratat ca instanta fiind învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării împotriva creditorului din dosarul de executare silită, instanța de executare trebuie să verifice dacă respectivul creditor a renunțat la executare. Având în vedere că Banca nu a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului acesteia, și că B. T. G. nu face dovada contrarie, instanța de judecată învestită cu încuviințarea executării silite ar fi trebuit să constate că nu sunt îndeplinite condițiile legale și să respingă cererea de încuviințare a executării. Mai mult, conform art. 665 alin. (5) pct. 4 din Codul de procedură civilă, instanța ar fi trebuit să constate inexistența unei creanțe certe, lichide și exigibile și să respingă cererea de încuviințare a executării silite. întrucât aceste prevederi legale nu au fost respectate, considerăm că se impune anularea încheierii de încuviințare a executării silite. In subsidiar, solicită instanței diminuarea sumelor stabilite prin procesele-verbale invocate iar, în subsidiar, în situația în care instanța ar considera că B. are totuși obligația de a suporta cheltuielile de executare și onorariul executorului deși nu a renunțat la executarea silită, solicită să se dispună reducerea cuantumului cheltuielilor cuprins în aceste procese - verbale, acesta fiind nejustificat.
A precizat ca B. T. G. nu respectă prevederile contractuale intrucat B. și B. T. G. au reglementat în cuprinsul contractului cuantumul exact al onorariului fix al executorului judecătoresc care urma să fie achitat în avans precum și cuantumul variabil al acestuia care urma să fie recuperat de la debitor pe măsura realizării obligației de plată cuprinse în titlurile executorii. In acest sens părțile au prevăzut modalitatea plății cheltuielilor si onorariului de către B., respectiv avans cheltuieli de executare în cuantum de 100 lei și avans onorariu în cuantum de 60 de lei, urmând ca B. T. G. să rețină un procent de inițial 2%, apoi de 5% din sumele recuperate de la debitor până la recuperarea integrală a sumelor datorate în baza titlurilor executorii. Mai mult, sumele la care B. s-a obligat să le achite în avans au fost plătite către B. T. G., fapt confirmat chiar de acesta prin adresa emisă. De asemenea, B. T. G. s-a obligat, conform art. 16 din contract, să respecte valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite prin contract, iar B., conform art. 27 din contract, se obligă să achite valorile onorariului și cheltuielilor de executare stabilite ca avans. Având în vedere aceste prevederi contractuale, instanta trebuie să constatate faptul că B. T. G. nu respectă cuantumul convenit de către părți prin semnarea contractului si, în consecință, se impune diminuarea acestuia în conformitate cu prevederile contractuale. Onorariul executorului judecătoresc este nejustificat Chiar și în ipoteza în care Banca ar putea fi obligată la suportarea cheltuielilor de executare și a onorariului executorului judecătoresc deși n-a renunțat la executarea silită începută împotriva debitorului cu încălcarea acordului părților materializat în contract, se arata că onorariul executorului judecătoresc stabilit în dosarul de executare este nejustificat față de acțiunile întreprinse în cadrul acestuia, precum și față de sumele recuperate. Mai mult, așa cum s-a mai aratat, Banca a plătit în mod direct taxele și sumele ocazionate de executarea silită și a redactat și pus la dispoziția B. T. G. cererile și documentele transmise de către acesta către diverse instituții în scopul desfășurării executării silite. Astfel, stabilirea unor onorarii vădit nejustificate prin intermediul unor procese verbale ce constituie titlu executoriu față de debitorul obligației de plată reprezintă un abuz din partea executorului judecătoresc, abuz care, în opinia petentei, trebuie să fie sancționat prin reducerea acestor onorarii. A precizat ca aceasta a fost și interpretarea instanțelor judecătorești, ce au stabilit că „cu toate că onorariul stabilit de executorul judecătoresc se încadrează în prevederile art.l din Ordinul nr. 2.550/2006 privind onorariile minimale si maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, instanța apreciază ca acesta este exagerat de mare raportat la actele îndeplinite de către executorul judecătoresc în vederea punerii în executare a sentinței civile mai sus menționate.
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea practicării unor onorarii încadrate în anumite limite, însă în mod cert a avut în vedere complexitatea cauzei și a actelor de executare, reflectate în demersurile efectuate si munca prestată.
In consecință, executorul judecătoresc trebuia să justifice stabilirea onorariilor prin efectuarea unor demersuri și prestarea unor activități în vederea realizării sumelor stabilite prin titlul executoriu. Or, în speță, astfel cum rezultă chiar din adresa emisă de către B. T. G., acesta nu a avut rol activ și nu a întreprins toate măsurile pe care le avea la îndemână.
In urma unor demersuri minime întreprinse în respectivele dosare de executare, B. T. G. a concluzionat că nu poate fi continuată executarea silită a debitorului, menționând că lipsa achitării integrale a cheltuielilor de executare și a onorariului echivalează cu o renunțare tacită la executarea silită din partea B., în ciuda cererii de stăruință transmise de către subscrisa. Astfel, rezultă cu putere de evidență faptul că B. T. G. nu a întreprins toate măsurile aflate la dispoziția acestuia în vederea executării silite a debitorului și nu poate justifica stabilirea unor onorarii în cuantum atât de ridicat. Aceeași opinie a fost exprimată și în practica judiciară, respectiv că: „în același timp, instanța apreciază că în cauză nu există date că executorul judecătoresc a prestat o muncă de natură să impună stabilirea unui onorariu spre maximul admis de lege, respectiv acesta a realizat executarea silită printr-o singură dispoziție de înființare a popririi, fără a efectua și alte acte de executare silită. Din acest motiv, instanța apreciază că onorariul său trebuie redus spre minimul prevăzut de lege, având în vedere totodată și celelalte sume stabilite de executor cu titlul de cheltuieli de redactare"
Astfel, chiar și în ipoteza realizării obligației prevăzute prin titlul executoriu instanța judecătorească a considerat că se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc. Cu atât mai mult este evidentă necesitatea reducerii onorariului B. T. G. având în vedere că acesta a fost neglijent în efectuarea tuturor demersurilor și nu a fost în măsură să recupereze de la debitorii Băncii sumele datorate.
In subsidiar, a aratat ca se impune diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. G. I. și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii B. M. G. I..
Astfel, onorariul executorului judecătoresc este stabilit la maximul permis de lege și nu este justificat având în vedere că singurele acte îndeplinite de executorul judecătoresc au constat în depunerea cererii de încuviințare a executării silite la instanța de executare și emiterea adresei de înființare a popririi, respectiv de notificare a înființării popririi.
Asa cum s-a menționat anterior, cuantumul onorariului executorului judecătoresc trebuie raportat la nivelul de muncă efectiv prestat de acesta și, așa cum în mod unanim s-a stabilit și prin jurisprudența mai sus citată, onorariul maximal este justificat doar în acele dosare de executare silită ce presupun numeroase demersuri și acte de executare și care au un nivel de complexitate ridicat. Or, în speță, având în vedere că debitorul este o bancă, B. M. G. I. a avut de întreprins cele mai reduse demersuri pentru recuperarea unei sume de bani într-o executare silită, respectiv obținerea încuviințării executării silite (demers obligatoriu pentru orice dosar de executare) și trimiterea unei adrese de poprire a contului deschis de bancă la Banca Națională a României (efort minim ce a vizat un cont bancar în care Banca are în permanență numerar disponibil).
Prin urmare, B. M. G. I. nu a fost nevoit să identifice bunuri care să poată face obiectul executării silite și nici alte surse de venit sau terți popriți de la care să încerce recuperarea sumei, situații care prin sine nu ar fi îndreptățit executorul la aplicarea unui onorariu maximal, ci ar fi putut pune în discuție un onorariu mai mare, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Mai mult, B. M. G. I. menționează sume prin încheiere, fără a indica sursa acestor cheltuieli, limitându-se la a cita art. 669 din Codul de procedură civilă, ce enumera cheltuielile ce intră în sfera cheltuielilor de executare și un articol din Legea 188/2000 ce în prezent este abrogat. Astfel, mențiunea „cheltuieli necesare desfășurării executării silite" nu este suficientă pentru a justifica încasarea acestei sume, în lipsa altor mijloace care să arate destinația și scopul în care aceste sume au fost cheltuite.
Art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă prevede în mod expres că sumele datorate (cheltuielile de executare) vor fi stabilite pe baza dovezilor prezentate de partea interesată. În consecință, indicarea unei sume de bani, cu o descriere generală succintă, nu este de natură a justifica includerea acestei sume în cadrul cheltuielilor de executare silită.
De asemenea, onorariul avocațial inclus în cheltuielile de executare este excesiv fată de obiectul dosarului de executare, singurul act efectuat de către Cabinet de Avocat M. M. L. în îndeplinirea mandatului în cadrul dosarului de executare silită fiind depunerea cererii de executare silită a B.. In ciuda minimelor demersuri întreprinse de avocat, onorariul avocațial este apropiat de onorariul executorului judecătoresc, care așa cum am menționat anterior este situat la nivelul maxim permis de lege. în acest sens, art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă la care face trimitere expresă art. 669 alin. (4) prevede că „instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile [...] reprezentând onorariul avocaților atunci când acesta este vădit disproporționat cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat ținând seama și de circumstanțele cauzei" [s.n. R. și Asociații] în lipsa prezentării de dovezi relevante de către B. T. G. nu se cunoaște nici dacă onorariul avocațial a fost efectiv achitat astfel încât să poate fi încadrat în cheltuieli de executare.
A precizat că onorariile executorului judecătoresc și al avocatului stabilite în acest dosar de executare reprezintă aproximativ 20% din valoarea pretinsei creanțe deținute de către acesta din urmă împotriva B., valoare vădit excesivă față de faptul că singurul act de executare silită a fost reprezentat de înființarea popririi.
A mai aratat că, astfel cum rezultă din adresa de înființare a popririi, sumele urmează a fi consemnate și eliberate către B. T. G. și B. M. G. I..
In consecință, în temeiul art. 722 din Codul de procedură civilă, se impune întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în tot, în cazul anulării executării silite înseși sau parțial, în cazul anulării în parte a proceselor verbale privind cheltuielile de executare.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 451, 452, 632, 662 669, 711 și următoarele din Codul de procedură civilă, art. 3717 alin. (2), art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă de la 1865, art. 39 din Legea 188/2000, art. l din Ordinul nr. 2.550/2006, art. 1166 și urm. Noul Cod Civil, precum și alte prevederi citate în cuprinsul contestației.
Asolicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate inscrisurile invocate si în temeiul art. 223 alin. (3) coroborat cu art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă din 2010 judecarea cauzei și în lipsa.
In temeiul art. 716 a solicitat ca executorul judecătoresc să depună copii certificate de pe actele dosarului de executare, urmând ca Banca să achite cheltuielile ocazionate de această operațiune, în baza documentelor justificative transmise de către B. M. G. I..
S-a achitat taxa de timbru in cuantum de 367,3 lei.
La data de 25.11.2014 intimatul a depus intampinare prin care a solicitat instanței sa respingă ca neintemeiata contestația la executare, cu cheltuieli de judecata constând in onorariu de avocat, taxe poștale, fotocopiere documente si cheltuieli de transport.
A invocat excepția netimbrarii tutoror capetelor de cerere sau insuficienta lor timbrare, exceptia inadmisibilitatii cererii privind anularea executării silite iar in subsidiar ca neintemeiata,), a solicitat respingerea cererii subsidiare privind anularea in parte a titlului executoriu prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare stabilite, respingerea ca neintemeiata a cererii subsidiare privind anularea in parte a a încheierilor de stabilire cheltuieli de executare intocmite in dosarul 419/2014 al B. I. G. M. prin diminuarea cuantumului cheltuielilor de executare si, pe cale de consecința, respingerea cererii privind intoarcerea executării silite.
In motivarea cererii a aratat ca executarea silita este reglementata de norme de ordine publica intrucat vizează servicii publice prestate de executorii judecătorești care asigura punerea in executare a titlurilor executororii recunoscute de lege si ca petenta a investit executorul judecătoresc cu cerere de executare silita motivata si semnata de reprezentații acesteia din cuprinsul căreia nu rezulta neștiința acestora fata de dispozițiile legale indicate in cerere. Dupa investirea cu cererea de executare silita, executorul judecătoresc a afectuat numeroase demersuri pentru identificarea bunurilor debitorului.
Deasemnea, executorul judecătoresc a comunicat periodic informații cu privire la demersurile efectuate precum si la starea de solvabilitate a debitorului. Contestatoarea, in mod repetat, a solicitat executorului continuarea executării silite, fara a indica in concret bunurile ce urmează a fi executate silit si fara a mai achita cheltuielile de executare aferente.
Având in vedere cererile repetate de "stăruința in executare" si fata actele dosarului de executare nr. 465/2012 a solicitat contestatoarei sa avanseze cheltuielile de executare silita stabilite prin titlurile executorii" procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare" având in vedere ca in lipsa acestora, executorul judecătoresc este împiedicat sa-si desfășoare activitatea, in speța sa continue executarea silita prin efectuarea de noi acte de executare asupra averii debitorului.Raportat la faptul ca orice fel de munca, inclusiv munca executorului judecătoresc, trebuie remunerata si in condițiile in care cuantumul onorariului si al cheltuielilor de executare este strict si imperativ stabilit de lege, rezulta cu claritate ca un creditor nu poate solicita si, cu atât mai puțin, nu poate impune executorului judecătoresc sa presteze o activitate fără a fi remunerat potrivit legii, iar nu bunului plac al creditorului. Pe de alta parte, formularea unei cereri de stăruința in executare presupune efectuarea de noi demersuri pentru identificare bunuri si venituri, demersuri pe care creditorul, in speța contestatoarea Bancposi SA nu doar ca nu le-a indicat in mod expres, dar nici nu a avansat cheltuielile necesare efectuării acestor noi demersuri dupa cum legea stabilește in sarcina sa. Desi au trecut mai mult de doi ani de la momentul înregistrării dosarului de executare iar din cercetările efectuate pana la acest moment a rezultat ca nu au fost identificate bunuri ale debitoarei, contestatoarea solicita in continuare efectuarea de noi demersuri cu scopul de a nu închide dosarul pentru lipsa de bunuri ale debitoarei in virtutea unui castig viitor datorat acumulării de dobânzi si penalități in cazul in care debitorul va devenii solvabil peste vreo inca 2-3 ani sau de a cesiona creanțele rezultate din credite neperformante.
Este de notorietate interesul Băncilor de a simula o încercarea de recuperare a debitelor ca apoi in cazul neperformantelor acestora sa fie activate polițele de reasigurare si chiar înstrăinarea portofoliului de clienți. In acest sens se explica refuzul creditorului de a-si onora obligațiile de plata in condițiile in care acesta nu a avut niciodată intenția de a fi de buna credința si de a plați onorariul executorului judecătoresc; pentru serviciul solicitat, ci din contra a acționat premeditat in a investi organul de executare doar cu scopul de a-i folosi autoritatea in fata cazurilor in care debitorii acestuia nu reacționau la presiunile ce le exercitau asupra lor sau de a-si mari creanța prin aplicarea de penalități pe o perioada cat mai mare, formulând cereri de stăruința chiar daca debitorii sunt insolvabili. Menținerea unui dosar de excutare, pe rolul biroului, fara riscul intervenirii perimării timp de mai mulți ani, implica multe costuri generate de emiterea de noi acte de executare, de verificarea periodica a stadiului dosarului de executare si raportări făcute creditorului. Susținerea contestatoarei in sensul diminuării onorariului in raport de suma recuperata si fata de actiniile întreprinse nu este justificata, ci, dimpotrivă demonstrează reaua credința a acesteia, având in vedere ca executorul nu si-a asumat riscul insolvabilității debitorului.
Atat timp cat contestatoarea nu a avut diligenta de a obține o garanție reala a creditului acordat, nu poate imputa executorului judecătoresc imposibilitatea recuperării debitului si nu-l poate obliga la nesfârșit sa emită acte de executare fara a suporta si cheltuileli pentru acestea. Cheltuielile de executare sunt reprezentate exclusiv de taxe-posta, OCPI, taxe de timbru, ITM etc. Ce nu intra in patrimoniul executorului iar in afara de aceste taxe executorul are cheltuieli reprezentate de hartie, imprimare, cheltuieli pentru spatiul de lucru (chirie, întreținere etc.), salariul personalului angajat, cheltuieli ce sunt suportate exclusive din onorariul sau si nu din cheltuielile de executare avansate de contestatoare.
Or, raportat la dorința contestatoarei de a continua executarea silita la nesfârșit, netinand cont de imposibilitatea de continuare a executării silite cauzata de lipsa de bunuri ale debitorului si de refuzul de a achita executorului judecătoresc onorariul sau, rezulta in mod evident ca in opinia sa munca executorului nu trebuie remunerata decât in cazul in care se recuperează creanța. Este de reținut insa ca nu suntem in situația unei cesiuni de creanța in care executorul si-a asumat riscul pierderii ci suntem in situația unei investiri in temeiul legii a executorului judecătoresc cu o cerere de executare silita identica cu investirea instanțelor de judecata cu soluționarea litigiilor pentru care se plătesc taxe de timbru anticipat soluționării acestora.
Ca si in legislația taxelor de timbru privitoare la cine le datorează, exista norme de ordine publica prevazute de Codul de procedura civila, de Legea nr. 188/2000, de Ordinul MJ nr. 2550/2006 in ceea ce privește in sarcina cui este plata cheltuielilor de executare silita, a cuantumului si modalității de piala a onorariului executorului judecătoresc.
Cu toate acestea contestatoarea considera ca se impune ca executorul judecătoresc, care si-a desfășurat activitatea in acest dosar timp de peste 2 ani de zile cu o plata parțiala a onorariului (un onorariu de 60 de lei), si il obliga sa continue efectuarea de acte de executare, suportând in „buzunarul" propriu cheltuielile, lipsidu-l pe acesta de dreptul de a-si incasa onorariul si cheltuielie de excutare stabilite in mod legal, în cuantumul legal.
Potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silita si celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...)". Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-i solicite îndeplinirea actului respectiv. De asemenea, creditorul ia cunoștința despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita inceputa in sensul ca i sé aduce la cunoștința faptul ca organul de executare este immternicit, in urma cererii făcute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.l, precum si sa-si probeze pretențiile apărările. "
Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmăritori care au pornit in executarea silita, având de constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il vor îndeplinit de catre executorul judecătoresc (de ex cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței din titlu, .modalitatea de urmărire etc.) cu puțin înaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru împiedica sa opereze perimarea de drept.
Considera ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmaritor, practica care trebuie sancționată de catre instanța de executare, evident in măsura in care aceasta este sesizata de orice parte interesata cu desființarea executării silite, urmare a constatării perimării de drept.
Daca creditorul urmăritor a formulat periodic cereri de continuare a executării silite, de fiecare data c puțin timp înaintea implinirii termenului de 6 luni, doar pentru a împiedica perimarea sa opereze c drept, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea insasi act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza căreia incepe executarea silita care, .> caracter de act de executare silita.
Practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruința si de a obliga executorul la continuarea executării silite are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care nu ar putea fi finalizata, generarand costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de catre contestatoare.
Desi a instiintat-o pe contestatoare de stadiul dosarului si de imposibilitatea continuării executat silite in cazul in care nu va intelege sa-si achite obligațiile, aceasta nu a acceptat riscul executarii silite începute in baza unui contract de împrumut fara garanție, fiind conștienta ca închiderea dosarului de executare reprezintă intervenirea prescripției de a solicita executarea silita.
In speța, nu poate fi vorba de un abuz al executorului judecătoresc sau de o rotunjire a veniturilor atâta vreme cat constatatoarea, creeand o aparenta a diligenlor sale, refuza sa-si asume riscul insolvabilității totale sau parțiale a debitorului sau al imposibilității continuării executării, astfel cum nu l-a asumat conform aceluiași contract invocat in speța, obligând executorul sa tina la nesfârșit dosare pe rolul biroului sau.
Având in vedere cererile de actualizare a creanței formulate de contestatoare se constata ca ea este cea care isi "rotunjește" veniturile prin aplicarea de penalități zilnice debitului cat timp dosarul de executare se afla pe rolul biroului executorului judecătoresc, acesta fiind si motivul pentru care, constestatoarea depus o noua cerere de continuare a executării silite in loc sa solicite întocmirea unui proces verbal prin care sa se constate imposibilitatea a continuării executării silite din lipsa de bunuri urmările al debitorului, asumandu-si astfel riscul executării silite.
Cu privire la contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre B. Tiberi G. si B. si având in vedere caracterul special al procedurii executării silite si faptul canormele de procedura sunt de stricta interpretare arata ca grefarea raportului executional dintre B. si BE T. G. pe un raport contractual anterior nu este de natura sa conducă la ineficacitate dispozițiilor art.3717 C.pr.civ, raportul contractual preexistent intre parti putând reprezenta un temei pentru soluționarea ulterioara a eventualelor neintelegeri intre parti.
Or, fata de dispozițiile contractuale, respectiv art 4.2: "Cu excepția cazurilor prevăzute de lege, atat cheltuielile, inclusiv cele avansate de Creditoare cat si onorariile, vor fi recuperate de la debitori pe măsura ce se recuperează debitele" art.5 „executorul se obliga sa execute in condițiile legii si a solvabilității debitorului.." . art 6 „in cazul neindeplinirii de către executorul judecătoresc a obligațiilor asumate conform prezentului contract si a anexelor la acesta. Creditoarea poate solicita rezilierea de plin drept a prezentului contract" si fata de disp. art.31 precum si fata de cererile de stăruința in executare formulate de creditoarea B., rezulta fara putința de tăgada ca B. urmărește transferul riscului insolvabilității debitorului urmărit in sarcina executorului.
Cu privire la exceptia insuficientei timbrari a aratat ca nu s-a achitat taxa de timbru prevazuta de art. 10 din OUG 80/2013.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii a aratat ca in raport de prevederile art. 712 C.pr.civ., nu se poate face o noua contestatie la executare pentru motive care au existat la data formularii primei contestatii.
A mai aratat ca, pornind de la principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus si vazand disp. art. 371 indice 7 alin. 4 C.p.c, care prevăd ca procesul-verbal constituie titlu executoriu, se poate concluziona ca actul in speța este titlu executoriu fie impotriva debitorului, fie, dupa caz, impotriva creditorului . Noul cod de procedura aduce lămuriri in acest sens intrucat prevede ca incheierea de stabilire cheltuieli de executare constituie titlu executoriu atat pentru creditor cat si pentru executor. Niciuna dintre variante, pentru ca alta nu exista, nu permite executorului judecătoresc sa se îndrepte impotriva debitorului urmărit in baza PV de cheltuieli. procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare constituie titlu executoriu. Din acest text rezulta doua situații posibile: PV de cheltuieli este titlu executoriu al creditorului impotriva debitorului urmărit pentru recuperarea cheltuielilor de executare „făcute", probate „pe baza dovezilor prezentate de partea interesata "; si PV de cheltuieli este titlu executoriu al executorului judecătoresc impotriva creditorului daca acesta nu a achitat efectiv aceste cheltuieli. Astfel, din economia dispozițiilor precitate rezulta cu destula claritate ca banca creditoare este obligata sa avanseze cheltuielile de executare, cheltuieli ce vor fi puse in final in sarcina debitorului, creditoarea Banca putând recupera aceste sume de la debitor numai in măsura in care acestea au fost suportate efectiv. Dupa cum se poate remarca cu ușurința, o a treia varianta (titlu al executorului judecătoresc impotriva debitorului urmărit) este exclusa, pentru simplul motiv ca executorul judecătoresc nu este creditor al debitorului urmărit. Legea speciala citata mai sus statuează dreptul executorului la onorariu, ce este parte integranta a cheltuielor de executare, or este exclus ca un drept acordat prin lege sa nu poată fi fructificat, adică sa nu i se permită titularului acestuia sa-l exercite impotriva celui „ce este obligat sa avanseze cheltuielile necesare ". Acest drept generic, devine efectiv si se naște in patrimoniul executorului judecătoresc chiar in momentul in care este investit de către creditor cu cerere de executare silita. Concomitent, se naște obligația corelativa a creditorului de a plați aceste cheltuieli de executare si, desigur, in măsura in care le achita, ulterior le poate recupera de la debitorul urmărit In concluzie, se arata ca susținerea contestatoarei in sensul ca procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare reprezintă titlu executoriu si impotriva creditorulului doar cand acesta a renunțat la executare este fiind vădit neintemeiata. Mai mult, nu a susținut ca B. a renunțat la executarea silita. Rațiunea pentru care a comunicat creditorului ca neachitarea cheltuielilor poate fi asimilata unei renunțări tacite, neechivoce, la executare a avut scopul de a atrage atenția acestuia ca executarea nu poate continua fara plata cheltuielilor de executare, sancțiunea fiind evident perimarea executării raportat la ultimul act de executare indeplinit benevol de executor, menționând ca subzita temeiul inchiderii dosarului de executare prin impiedicarea desfășurării normale a executării silite.Creditorul, desi a fost informat in scris prin proces verbal cu privire la situația debitorului urmărit, nu a inteles sa continue actul de executare silita, a refuzat sa avanseze cheltuieli de executare pentru verificarea in continuare a averii debitorului, nu a contestat titlurile executorii preferând sa conteste in instanța adresele emise in alte dosare de executare prin care i s-au solicitat cheltuielile de executare.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 723 alin.l, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările."
Este cunoscut faptul ca o parte a creditorilor urmăritori care au pornit in executarea silita, având deja constituit un dosar de executare, formulează periodic cereri de continuare a executării silite, fara sa precizeze exact actul de urmărire pe care il vor indeplinit de către executorul judecătoresc (de ex.: cererea pentru efectuarea unei expertize tehnice sau contabile, actualizarea creanței .din titlu, modalitatea de urmărire etc.) cu puțin inaintea implinirii termenului de 6 luni, tocmai pentru a impiedica sa opereze perimarea de drept. Considera ca din punct de vedere legal aceasta nu este o practica corecta a creditorului urmăritor, practica care trebuie sancționată de către instanța de executare, evident in măsura in care aceasta este sesizata de "orice parte interesata cu desființarea executării silite, urmare a constatării perimării de drept. Scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse in titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire. Aceasta inseamna ca, odată declanșata urmărirea, creditorul urmăritor va trebui sa se implice in activitatea executionala - conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. -, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de "continuare " a executării silite. Practica contestatoarei de a depune semestrial cereri de stăruința si de a obliga executorul la continuarea executării silite, are ca scop perpetuarea la nesfârșit a unei situații care ar putea fi foarte bine finalizata, generarand costuri pentru executor ce depășesc cu mult avansul achitat de contestatoare. Contestatoarea insista cu alegațiile sale, susținând ca nu poate fi obligata sa suporte cheltuielile de executare invocand disp.art. 39 alin 3 din legea 188/2000, omitand insa sa redea in totalitate dispozițiile art. precitat, respectiv „executorii judecătorești nu pot condiționa punerea in executare a hotărârilor judecătorești de plata anticipata a onorariului". Arata ca titlul executoriu pus in executare silita la cererea petentei B. S.A., in dosarul in care a intocmit procesele verbale de cheltuieli de executare pentru care a solicitat cuviintarea executării silite, este un contract de credit, nu o hotărâre judecătoreasca. Așadar din interpretarea per a contrario a ultimului text de lege citat, rezulta in mod clar ca punerea in executare si a fortiori continuarea acesteia in cazul unui titlu executoriu ce nu este hotărâre judecatoreasca poate fi condiționata de plata cheltuielilor de executare din care onorariul executorului face parte integranta. Deși amintește si recunoaște obligația de a avansa cheltuielile de executare necesare desfaurarii executării silite, contestatoarea B. susține ca si-a indeplinit aceasta obligație. Aceasta afirmație nu este adevărata, contestatoarea B. achitând o parte din cheltuielile de executare. Sintagma „a avansa" conform dicționarului explicativ al limbii romane inseamna „ a preda, a acorda cu anticipație o sumă de bani", in speța cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc in procesul verbal de cheltuieli de executare.
Cu privire la clauzele contractuale invocate de contestatoare, arata ca acestea contravin normelor de ordine publica ce reglementează activitatea de inters public desfășurata de executorii judecătorești si ca solicitarea pe care executorul judecătoresc a facut-o contestatoarei nu poate fi considerata contrara unei înțelegeri a pârtilor, cata vreme este cunoscut ca manifestarea de voința a pârtilor nu poate deroga de la normele de ordine publica. Procedura executării silite este reglementata in integralitate de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, condițiile de derulare a acestei procedure nefiind lăsate la latitudinea participărilor la executarea silita decât in privința aspectelor ce tin de declanșarea procedurii executării silite-posibilitatea .creditorului de a solicita executarea silita, de a renunța, de a suspenda. Astfel, contractul privind efectuarea activității de executare silita încheiat intre creditor si executor, nu poate deroga de la normele de ordine publica prevăzute de Codul de procedura civila, de legea 188/2000, de Ordinul Ministrului justiției nr.2550/2006 si Anexa nr.l a Statului UNEJ, nici in ceea ce privește plata cheltuielilor de executare silita si nici in ceea ce privește cuantumul si plata onorariului executorului judecătoresc. O interpretare contrara nu poate fi primita întrucât ar echivala cu a permite creditorului si executorului, prin voința lor manifestata prin contract sa modifice normele legale anterior indicate si sa confere caracter de titlu executoriu procesului verbal de cheltuieli de executare in alte condiții decât cele prevăzute de lege. Acestea implica transferul riscului insolvabilității sau imposibilității de executare din alte motive neimputabile executorului, transferând obligația de mijloace asumata de executor .,. Ori, obligația executorului judecătoresc de a face toate demersurile legale ce îi sunt în atril conform procedurii executării silite si dispozițiilor legii 188/2000, este interpretata si apreciat punct de vedere juridic ca o obligație de mijloace si nu una de rezultat. Limitarea incasarii onorariului si a cheltuielilor de executare in raport de cuantumul debi recuperat contravine dispozițiilor imperative precitate in sensul transferului riscului execu silite in sarcina executorului si, in plus, chiar si in cazul unui debitor solvabil, totalul cheltuielilor de executare nu pot fi puse in sarcina debitorlui (in sensul de a fi recuperate de la debitor) cat timp cat nu au fost efectiv suportate de creditorul B..
In cazul in care creditorul-contestator a avut reprezentarea aplicării in beneficiul sau a dispozitiilor art.2 din Ordinului Ministrului nr.2550/2006 din 14.11.2006, Publicat in MO din 20.11.2006 este evident ca acesta s-a aflat ., ce nu poate fi transferat sarcina altuia întrucât textul are in vedere aplicarea unor dispoziții favorabile pentru plata onorariului doar in ceea ce privește persoanele cu venit sub salariu minim brut pe tara garantat in plata., Art. 2. - Pentru persoanele cu venituri sub salariul de baza minim brut pe tara garantat in pl onorariile minimale si maximale se stabilesc la jumătate din onorariile minimale, respectiv maxim prevăzute in anexa. Dovada veniturilor sub salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se face cu declarație pe propria răspundere a persoanei cu astfel de venituri, aceasta având obligația de a depune si un certificat de atestare fiscala eliberat de administrația financiara. Onorariile pot fi achitate si in transe, care nu pot fi mai multe de patru, pana la sfârșitul executării silite. » In plus textul nu condiționează obligația de plata a onorariilor in funcție solvabilitatea debitorului, fi o obligație neechivoca in sarcina creditorului in a avansa cheltuielile de executare.
Arata si ca disp. art. 39 alin.3 din Legea nr. 188/2000, teza finala a textului de lege citat de contestatoare reglementează o cu totul alta ipoteza, anume situația debitorului care executa benevol obligația de indata dupa primirea somației. In aceasta împrejurare, el va fi ținut suporte onorariul executorului judecătoresc si al avocatului creditorului, proporțional activitatea depusa. Dupa cum se observa ipoteza legala prezentata pe de o parte privește debitorul de buna credinta nu creditorul, iar pe de alta parte este de remarcat ca nu se cenzurează cuantumul onorariului efectiv incasat de către executor, ci doar partea ce urmează a fi suportata de debitor din acest onorariu. In niciun caz norma invocata nu afectează dreptul la onorariu al executorului judecătoresc ori dreptul acestuia de a incasa efectiv si in totalitate onorariul, daca a fost stabilit intre limitele minim - maxi prevăzute de lege. Potrivit aceluiași articol, in cazul altor titluri executorii in afara hotărârilor judecatoresti, cum este si ipoteza contractului de credit, executarea silita poate fi condiționata de plata anticipata onorariului executorului judecătoresc, soluție legislativa justificata de regimul juridic diferit hotărârilor judecătorești a căror executare reprezintă o etapa a procesului civil, ipoteza care nu poate fi reținuta in situația altor titluri executorii. Mai mult, potrivit art 3731 alin 9 C.pr.civ executorul judecătoresc are obligația de a pune in vedere partii sa-si îndeplinească obligația de avansare a onorariului.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 si urm. C.pr.civ. nou si art. 399 si urm. C.pr.civ. vechi precum si art. 119 Cod civil
S-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copie inscrisurile invocate.
La data de 29.12.2014 petenta a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat respingerea exceptiilor si apararilor intimatului ca neantemeiate.
A anexat practica judiciara.
S-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand cauza, instanta retine urmatoarele:
La data de 15.05.2012 petenta a incheiat cu B. T. G. si M. O. contractul privind activitatea de executare silita nr. 51.6A/4732 modificat prin actul aditional nr. 1/10.04.2013.
Prin contract s-a stabilit ca recuperarea cheltuielilor de executare si a onorariului executorului se face pe masura ce se recupereaza debitele iar diferenta de onorariu a executorului, dupa realizarea integrala a creantei ( art. 4.2 din contract).
Pentru executarea silita a debitorului M. C. s-a format dosarul de executare nr. 465/2012 preluat de B. T. G..
Executorul judecatoresc a emis procesul-verbal de cheltuieli de executare din 06.07.2012 pentru suma de 2849,87 lei, onorariu executor si pentru suma de 100 lei, cheltuieli de executare si procesul-verbal de cheltuieli de executare suplimentar din 27.03.2014 pentru suma de 669,57 lei, onorariu executor si pentru suma de 24 lei, cheltuieli de executare .
Cum petenta nu a achitat aceste cheltuieli, B. T. G. a solicitat executarea silita la B. M. G. I. unde s-a format dosarul de executare nr. 419/2014.
Executarea silita a fost incuviintata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti prin incheierea pronuntata la data de 27.08.2014 in dosarul nr._/300/2014
B. M. G. I. a emis la data de 15.09.2014 incheierea nr. 419 prin care a stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 878,34 lei, adresa infiintare poprire pentru suma de 4.461,78 lei si adresa instiintare petenta privind masura popririi, toate aceste inscrisuri fiind comunicate petentei in data de 17.09.2014.
Prin prezenta cerere petenta contestata executarea silita din dosarul de executare nr. 419/2014 al B. M. G. I., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea executării silite și a tuturor actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 419/2014 aflat pe rolul B. M. G. I., respectiv: adresa de înființare a popririi din data de 15.09.2014, pentru suma de 4.461,78 lei, adresa de înștiințare cu privire la înființarea popririi din data de 15.09.2014, încheierea de stabilire a cheltuielilor din data de 15.09.2014, orice alt de executare efectuat în dosarul menționat, anularea încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 la data de 27.08.2014 (dosar nr._/300/2014 ) prin care a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite sau ,în subsidiar, să dispună diminuarea cuantumului sumelor cuprinse în titlurile executorii și, pe cale de consecință, să dispună anularea în parte a procesului - verbal din data 06.07.2012 și a procesului - verbal din data 27.03.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună diminuarea cheltuielilor de executare stabilite de B. M. G. I. prin încheierea din data de 15.09.2014, respectiv reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prevăzut de lege a onorariului avocațial și a sumelor pentru care nu sunt menționate informații cu privire la destinația acestora și, pe cale de consecință, anularea parțială a încheierii, întoarcerea executării silite și obligarea B. T. G. la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ petenta a formulat contestație la executare în dosarul nr. 465/2012 al B. T. G. împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, cerere nesoluționată definitiv.
Prin această cerere petenta a contestat și procesele verbale de cheltuieli de executare din 06.07.2012 și pe cel suplimentar din 27.03.2014 .
Avand in vedere ca procesele-verbale de cheltuieli de executare din 06.07.2012 si cel suplimentar din 27.03.2014 sunt emise sub imperiul legii vechi, potrivit art. 371 indice 7 alin. 4 C.pr.civ. de la 1865, ele constituie titluri executorii pentru sumele stabilite dar potrivit art. 371 indice 7 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865, cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit afara de cazul in care creditorul a renuntat la executare.
In speta nu se poate retine ca petenta nu a intreprins demersuri pentru continuarea executarii iar din cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei B. prin care se plange de refuzul executorului judecatoresc de a continua executarea silita ( nesoluționată definitiv) rezulta ca aceasta a solicitat executorului in mod expres continuarea executarii silite. Mai mult, chiar intimatul prin intampinare a aratat ca petenta depunea semestrial cereri de stăruința in executare.
Din actele depuse de intimat nu rezulta nici ca acesta a intreprins suficiente demersuri pentru a identifica bunurile debitoarei si nici ca debitoarea ar fi fost insolvabila.
Instanta retine ca in raport de prevederile art. 1270 din Noul Cod civil, contractul privind activitatea de executare silita nr. 51.6A/4732 modificat prin actul aditional nr. 1/10.04.2013 incheiat de parti reprezinta legea partilor, acesta avand forta obligatorie iar conditionarea continuarii executarii silite de plata cheltuielilor de executare contravine art. 4.2 din contract.
Nu se poate retine ca acest contract este nul pentru cauza ilicita intrucat nu este contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice si nici caducitatea acestuia atata timp cat nu s-a opus petentei faptul ca a incetat asocierea dintre cei doi executori iar executorul T. G. nu a negat preluarea dosarelor de executare ce au facut obiectul contractului mai sus mentionat.
In dosarul de executare nr. 419/2014 al B. M. G. I. s-a inceput executarea silita a creditorului cu incalcarea dispozitiilor art. 371 indice 7 alin. 2 C.pr.civ. de la 1865 intrucat cele doua titluri executorii, astfel cum s-a retinut mai sus, nu puteau fi puse in executare impotriva creditorului, in speta B. SA, ba mai mult, potrivit art. 39 alin. 3 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, creditorul nu putea fi obligat la plata anticipata a onorariului in vederea executarii silite.
In consecinta, instanta, avand in vedere prevederile art. 711 C.pr.civ. nou, va admite contestatia la executare si va anula toate actele emise in dosarul de executare nr. 419/2014 al B. M. G. I. conform art. 719 alin. 1C.proc. civ. nou, inclusiv incheierea de incuviintare a executarii silite pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti la data de 27.08.2014 in dosarul nr._/300/2014 intrucat creantele ce erau constatate prin cele doua procese-verbale nu erau certe, lichide si exigibilie astfel cum prevede art. 665 alin. 5 pct. 4 din noul C.pr.civ. si nici nu se executau impotriva debitorului ci impotriva creditorului si va dispune anularea executarii insesi.
Totodată în temeiul art. 722 c.pr.civ. va dispune și întoarcerea executării.
In raport de solutia pronuntata cu privire la capatul de cerere principal din contestatia la executare instanta retine ca nu se mai impune a se pronunta cu privire la capatul de cerere subsidiar si retine ca oricum nu fusese investita cu o contestatie la executare impotriva actelor de executare emise in dosarul de executare nr. 465/2012 al B. G. T..
În baza art. 453 C.pr.civ., intimatul va fi obligat la 1095,67 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru se vor restitui conform art. 45 lit. f din OUG 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite acțiunea formulată de contestatoarea B. S.A., cu sediul în București, .. 6A, Sector 2 și cu sediul ales la R. și Asociații S.P.R.L, cu sediul în București, .. 15-17, Bucharest Tower Center . în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc T. G., cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 35, ., ., Sector 3.
Anulează executarea silită efectuată de B. M. în dosar nr. 419/2014 și dispune întoarcerea executării.
Obligă intimatul la 1095,67 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
P. GREFIER
N. S. L. G. –P.
Red. SN/GPL
4 exp./ 04.05.2015
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Partaj judiciar. Sentința nr. 4111/2015. Judecătoria SECTORUL... → |
|---|
