Întoarcere executare. Sentința nr. 7900/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7900/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 7900/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7900
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare, întoarcere executare, privind pe contestatoarea G. R. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.07.2015, când
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executarea silită depusă la oficiul poștal în termenul legal de 15 zile la data de 08.04.2015 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 09.04.2015, contestatoarea G. R. în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA a solicitat să fie anulate procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și toate actele de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I. în dosarul de executare silită nr. 2815/T/2014, să se dispună întoarcerea executării silite, să se dispună suspendarea executării silite.
În fapt, a arătat că procesul verbal de contravenție este nelegal pentru că a fost sancționat repetat pentru aceeași faptă, cuantumul amenzilor depășind gradul de pericol social al faptei, că procesul verbal de contravenție este nelegal pentru că nu cuprinde semnătura agentului, că procesul verbal de contravenție este netemeinic pentru că tariful de despăgubire este echivalent cu tariful de utilizare pe 12 luni a drumurilor naționale.
A mai arătat că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat și a luat cunoștință de acesta doar cu ocazia executării silite, iar cheltuielile de executare sunt abuzive, fiind de 3 ori mai mari decât creanța.
În drept, a invocat Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, a propus înscrisuri.
La data de 30.04.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A invocat excepția inadmisibilității contestației, arătând că motivele de nelegalitate și netemeinicie a procesului verbal de contravenție pot fi analizate doar în cadrul unei plângeri și nu în contestația la executare, iar pe fond a arătat că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic, că a fost comunicat în mod legal, constituind titlu executoriu, iar creanța rezultând din acesta este certă, lichidă și exigibilă, și că, cheltuielile de executare sunt reale și proporționale.
În drept, a invocat art. 205 Cod pr.civ.
În dovedire, a propus înscrisuri.
Prin cererea depusă la data de 03.07.2015, contestatoarea a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 145 lei (f. 38) cu titlu de cheltuieli de judecată formate din taxa judiciară de timbru aferentă contestației de 44,84 lei, din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite de 50 lei și din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare a executării silite de 50 lei și a precizat că solicitarea de anulare a procesului verbal de contravenție a fost formulată ca și capăt de cerere al contestației iar nu ca plângere contravențională.
În ședința publică de la 16.07.2015, pentru considerentele reținute în încheierea pronunțată la acel termen de judecată, instanța a admis excepția inadmisibilității contestației prin care s-au invocat motive privitoare la fondul dreptului cuprins în procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și prin care s-a solicitat anularea acestui proces verbal, așa încât, în consecință, instanța va respinge ca inadmisibilă contestația în partea prin care s-au invocat motive privitoare la fondul dreptului cuprins în procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și prin care s-a solicitat anularea acestui proces verbal, aceste motive neputând fi analizate în fond din această cauză.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, din oficiu, a solicitat transmiterea actelor din dosarul de executare nr. 2815/T/2014 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I., care au fost depuse la dosar, în copie.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amenda în sumă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, iar în temeiul art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002 a fost obligată la plata către intimată a unei despăgubiri în valoare de 28 euro.
După ce a afișat procesul verbal de contravenție la domiciliul contestatoarei, intimata a formulat cerere de executare silită a acestui proces verbal și a fost format dosarul de executare silită nr. 2815/T/2014 pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I., în care a fost încuviințată executarea silită de către Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din 02.10.2014, pronunțată în dosarul nr._/300/2014 și în care executorul judecătoresc a emis încheierea nr. 2815, prin care a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 444,93 lei și adresa de înființare a popririi la data de 24.03.2015, cu privire la care a fost înștiințată și contestatoarea prin adresa ce a fost comunicată la data de 31.03.2015, împreună cu copiile titlului executoriu, a încheierii de încuviințare a executării silite, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a adresei de poprire.
Cu privire la cheltuielile de executare contestate instanța constată că suma menționată se compune din cheltuieli de executare de 409,54 lei, din taxa de timbru de 20 lei, precum și onorariu executor de 15,39 lei. Instanța constată că atât onorariul executorului judecătoresc, cât și celelalte cheltuieli de executare respectă dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției și în art. 39 din Legea nr. 188/2000, ținând seama de plafoanele minime și maxime ale onorariile menționate, corespunzând activităților prestate de executor, așa încât acest motiv de contestație este neîntemeiat.
Potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, operațiunea de afișare consemnându-se într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Prin urmare, instanța reține că această modalitate tehnică de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.
Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.
În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.
Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".
Astfel, instanța apreciază că procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului poate fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În plus, corectitudinea acestei interpretări este confirmată de faptul că în același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 450 din 23 iulie 2013, care, fiind pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, conform art. 517 alin. 4 Cod pr.civ., care prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Conform art. 517 alin. 2 Cod pr.civ., decizia se pronunță numai în interesul legii și nu are efecte asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese, ceea ce înseamnă că atâta vreme cât încă nu s-a pronunțat în cauzele aflate pe rolul instanțelor o hotărâre judecătorească referitoare la problema de drept dezlegată prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, această dezlegare este obligatorie și, întrucât nu constituie o chestiune de aplicare a legii, ci una de interpretare, nu pune problema retroactivității aplicării legii, întrucât decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este o lege, ci doar o hotărâre judecătorească prin care se stabilește modul corect de interpretare a unei probleme de drept, fiind astfel aplicabilă pentru toate situațiile care încă nu au fost soluționate definitiv prin hotărâri judecătorești de speță, cum este și în cauza de față.
Prin urmare, având în vedere că intimata nu a făcut dovada că nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire a procesului verbal de contravenție către contestatoare, instanța reține că în mod nelegal intimata a procedat direct la afișarea procesului verbal de contravenție, așa încât reține că această afișare nu reprezintă o comunicare în sensul legii, iar în consecință, instanța constată că procesul verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei doar odată cu înștiințarea privind măsura popririi la data de 31.03.2015.
Potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Conform art. 632 alin. 1 Cod pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Având în vedere că procesul verbal de contravenție a fost comunicat contestatoarei doar odată cu înștiințarea privind măsura popririi la data de 31.03.2015, fiind astfel întemeiat motivul de nelegalitate referitor la necomunicarea acestuia anterior începerii executării silite, instanța constată că executarea silită a început în mod nelegal în temeiul unui act care nu constituia titlu executoriu, așa încât, în temeiul art. 720 alin. 1 cod pr.civ., instanța va anula toate actele de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I. în dosarul de executare silită nr. 2815/T/2014.
Deoarece, potrivit art. 723 și art. 724 Cod pr.civ., întoarcerea executării este condiționată nu numai de desființarea titlului executoriu, a actelor de executare sau a executării silite, ci și de existența unei diminuări a patrimoniului contestatoarei ca urmare a executării nelegale, iar în prezenta cauză deși au fost anulate actele de executare, acestea nu au avut nici un efect asupra patrimoniului contestatoarei, întrucât în dosarul de executare nu există nicio dovadă din care să rezulte că în urma popririi înființate asupra conturilor deschise la terțul poprit Garantibank International N.V. s-ar fi reținut vreo sumă de bani din aceste conturi ale contestatoarei, instanța constată că nu este îndeplinită această condiție prevăzută de textele legale menționate și, în consecință, că cererea de întoarcere a executării este neîntemeiată, așa încât o va respinge ca atare, împreună cu capătul de cerere accesoriu acesteia având ca obiect taxa judiciară de timbru aferentă, care, fiind accesoriu, urmează soarta principalului, iar în raport de art. 453 alin. 1 Cod pr.civ., contestatoarea este parte căzută în pretenții pe acest capăt de cerere, astfel că nu are dreptul la cheltuielile de judecată aferente acestuia.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din disp. art. 719 alin. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod pr.civ., instanța va obliga intimata să plătească contestatoarei suma de 94,84 lei reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxa judiciară de timbru aferentă contestației de 44,84 lei și din taxa judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare a executării silite de 50 lei, care chiar dacă a fost respinsă ca rămasă fără obiect, este în sarcina intimatei, întrucât a fost determinară de necesitatea de a obține suspendarea unei executări nelegale și doar operativitatea procedurii de judecată a fost cauza rămânerii fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executarea silită privind pe contestatoarea G. R., cu domiciliul în București, Șoseaua P., nr. 312, ., ., Sector 2 și cu domiciliul ales la C.A. L. I., în București, ., .. 3, ., Sector 3 în contradictoriu cu intimata C. N. DE AUTOSTRAZI ȘI DRUMURI NATIONALE DIN ROMANIA SA, cu sediul în București, .. 401 A, Sector 6.
Anulează toate actele de executare silită efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați T. G. și M. I. în dosarul de executare silită nr. 2815/T/2014.
Respinge ca inadmisibilă contestația în partea prin care s-au invocat motive privitoare la fondul dreptului cuprins în procesul verbal de contravenție . 11 nr._/16.08.2011 și prin care s-a solicitat anularea acestui proces verbal.
Respinge ca neîntemeiate cererea de întoarcere a executării silite și capătul de cerere accesoriu acesteia având ca obiect taxa judiciară de timbru aferentă.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 94,84 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept numai de apel în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B../4 ex. /23.12.2015
| ← Succesiune. Sentința nr. 7955/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7988/2015. Judecătoria... → |
|---|
