Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 7906/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7906/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 7906/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7906
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.07.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită, privind pe contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata D. M. S. N..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16.07.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 17.07.2015, când
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația la executarea silită înregistrată în termenul legal de 15 zile sub nr._/302/2014 la data de 06.10.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, care a declinat competența de soluționare prin sentința civilă nr. 1522/23.02.2015 în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, pe al cărei rol contestația a fost înregistrată sub nr._ la data de 15.05.2015, contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în contradictoriu cu intimata D. M. S. N., a solicitat anularea în tot a actelor de executare emise de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați Ș. și Tetu în dosarul de executare silită nr. ST616/2014, precum și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii de suspendare a executării silite, contestatoarea a arătat că este grav prejudiciată câtă vreme, deși beneficiază de termenul de grație de 6 luni, există riscul executării silite.
În fapt, cu privire la contestație, a invocat beneficiul termenului de 6 luni pentru executarea de bunăvoie a obligației stabilite prin titlul executoriu, termen stabilit de disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și care curge de la data la care debitorul a primit somația de plată și a arătat că nu s-au respectat dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.G. nr. 22/2002, pentru că în termenul de grație de 6 luni executorul nu are dreptul să emită decât o somație-notificare, fără a proceda și la stabilirea cheltuielilor de executare, cheltuieli care depășesc limita maximă impusă de lege, art. 39 din Legea nr. 188/2000, plafonul legal neputând fi depășit nici prin adăugarea taxei pe valoare adăugată, iar onorariul executorului este disproporționat raportat la activitatea prestată de acesta.
În drept, a invocat art. 622 și urm., art. 713 alin. 2, 714 pct. 1 și pct. 4 Cod pr.civ., O.G. nr. 22/2002.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către executorul judecătoresc în vederea atașării dosarului de executare în fotocopie certificată pentru conformitate cu originalul, actele fiind comunicate și anexate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 923/24.04.2012 pronunțată de Tribunalului București – secția a V-a civilă în dosarul nr._/2010, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 447A/05.12.2012 și irevocabilă prin Decizia nr. 3187/10.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei de 547.473 lei reprezentând despăgubiri și a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 18.07.2014, intimata a formulat cerere de executare silită a sentinței civile menționate, fiind format dosarul de executare silită nr. ST616/2014 pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești Asociați Ș. și Tetu, în care, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 02.09.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, s-a încuviințat executarea silită.
Prin încheierea nr. St616/2014/22.09.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită formate din onorariul executorului în sumă de 10.774,73 lei și alte cheltuieli în sumă de 247 lei, rezultând o sumă totală de 11.021,73 lei fără T.V.A., respectiv 13.666,94 lei inclusiv T.V.A.
La data de 22.09.2014, executorul judecătoresc a emis somația nr. St616/2014, prin care, în temeiul art. 667 Cod pr.civ., a pus în vedere contestatoarei să achite sumele datorate conform titlului executoriu și cheltuielile de executare silită, somația fiind comunicată contestatoarei la data de 30.09.2014.
Potrivit disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Instanța constată însă că debitoarea nu a făcut dovada lipsei de fonduri pentru a fi incidente disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002, deși această dovadă îi incumba.
Se reține că în cauză creditoarea a dat posibilitatea debitoarei să achite de bunăvoie debitul, însă aceasta nu s-a conformat. Or, în aceste condiții, creditoarea poate solicita executarea silită potrivit Codului de procedură civilă. Respectându-se prevederile sus menționate, este evident că executarea silită poate să poarte asupra oricăror sume din bugetul debitoarei și nu numai a celor alocate de la buget în acest scop, avându-se în vedere împrejurarea că debitoarea, deși somată inclusiv în sensul alocării acestor sume (f. 30 dosar JS5), nu s-a conformat dispozițiilor legale care o obligau în acest sens.
Cu privire la cheltuielile de executare contestate instanța constată că suma se compune din cheltuieli de executare, precum și onorariu executor. Instanța reține că atât onorariul executorului judecătoresc, cât și celelalte cheltuieli de executare respectă dispozițiile cuprinse în Ordinul nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției și în art. 39 din Legea nr. 188/2000, ținând seama de plafoanele minime și maxime ale onorariile menționate. Instanța apreciază că adăugarea TVA la onorariul maxim nu contravine legii, atâta timp cât actul normativ nu distinge, iar TVA reprezintă un impozit indirect.
Aspectul că executorul judecătoresc a inclus în onorariu și taxa pe valoare adăugată nu este de natură să conducă la concluzia că onorariul stabilit depășește limita legală, în condițiile în care în sarcina sa exista obligația legală de a proceda astfel, fiind plătitor de TVA. A considera că onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși plafonul maxim legal nici în situația adunării taxei pe valoare adăugată ar implica consecința contrară interdicției generale a oricărei forme de discriminare impuse de Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. ca pentru un executor judecătoresc, plătitor de TVA, plafoanele maximale să aibă un cuantum diferit decât cele la care s-ar raporta un executor judecătoresc, căruia nu îi incumbă o astfel de obligație fiscală, în condițiile în care cuantumul sumelor ce urmează a fi executate ar fi egal. În lipsa unor norme derogatorii exprese, interpretarea textului legal prin care se stabilesc onorariile maximale trebuie să conducă, în condiții identice, la aceleași consecințe pentru toți destinatarii lui, egalitatea în drepturi fiind consacrat ca drept fundamental de art. 16 din Constituția României.
De asemenea, instanța apreciază că onorariul executorului nu este disproporționat raportat atât la cuantumul creanței, cât și la activitatea executorului, întrucât onorariul astfel stabilit are în vedere totalitatea actelor ce urmează a fi efectuate de executor pentru realizarea creanței, iar nu numai cele efectiv realizate până la momentul stabilirii.
În consecință, reținând că executarea silită s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale ce guvernează materia, instanța constată că cererea este netemeinică, urmând a fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța urmează să o respingă ca rămasă fără obiect, având în vedere că această măsură poate fi dispusă și produce efecte numai până la soluționarea contestației la executare, astfel cum rezultă din disp. art. 719 alin. 1 C. proc. civ., iar în prezenta cauză instanța a rămas în pronunțare atât pe această cerere, cât și pe fondul contestației la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executarea silită privind pe contestatorul M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., Sector 2, în contradictoriu cu intimata D. M. S. N., cu domiciliul în Voluntari, ., nr. 44, Județul Ilfov și cu domiciliul ales în București, .. 126-128, .. 6, ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Cu drept numai de apel în termen de 10 zile de la comunicarea sentinței, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B../4 ex. /23.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7988/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7989/2015. Judecătoria... → |
|---|
