Obligaţia de a nu face. Sentința nr. 1375/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1375/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 1375/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1375
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA de: 06.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
GREFIER: C. M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. N. și D. H. N., în contradictoriu cu pârâta V. ROMANIA SA, având ca obiect „obligația de a nu face, clauze abuzive, pretenții, obligația de a face”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 14.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 28.01.2015 și 06.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
În urma deliberării, reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr._, reclamanții D. N. și D. H. N. au chemat în judecată pe pârâta V. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să oblige pârâta să nu încalce drepturile și interesele lor de consumatori prin solicitarea unilaterală de sume care cresc suplimentar costurile convențiilor de credit nr._/2007 (cu suma de_,61 lei) și nr._/2008 (cu suma de 3316,49 CHF), fără justificare contractuală și fără o explicație a naturii și originii acestor, prin refuzul explicit de a primi plata anticipată a sumei de 30.000 CHF pe care reclamanții ar fi solicitat-o în mod repetat a fi primită;
- să oblige pârâta să înceteze orice acțiune/fapt/act abuziv în derularea celor două convenții de credit de mai sus și de a-și îndeplini întocmai obligațiile contractuale așa cum au fost stabilite inițial și modificate de comun acord în iunie 2011;
- să se constate că reclamanții au plătit la timp, integral și exact potrivit clauzelor contractuale sumele datorate conform convențiilor de credit și să se constate că nu au nicio sumă restantă pe care să o datoreze pârâtei în derularea celor două convenții de credit;
- să oblige pârâta să primească cu titlu de plată anticipată suma de 30.000 CHF și să procedeze la reconfigurarea plăților rămase relativ la convenția de credit nr._/2008;
- să oblige pârâta la plata de daune interese reprezentate de dobânda legală plătită lunar de către reclamanți ca urmare a refuzului pârâtei de a primi cu titlu de plată anticipată suma de_ CHF începând cu luna mai 2013 până la zi și în continuare până la acceptarea de către parată a plății anticipate;
- să oblige pârâta la plata sumei de 1500 euro pentru fiecare reclamant cu titlu de daune morale;
- să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, scutite de plata taxei judiciare de timbru în raport de disp. art. 29 lit.f din OUG 80/2013, reclamanții au arătat că au încheiat cu pârâta două convenții de credit, una în lei, alta în CHF, pe parcursul derulării ambelor intervenind modificări convenite de comun acord, la nivelul lunii iunie 2011, principalele modificări constând în eliminarea comisionului de risc și instituirea unei rate fixe a dobânzii, sens în care pârâta a configurat noi grafice de rambursare. Au arătat reclamanții că, deși din comunicările repetate făcute de pârâtă nu rezultă nicio datorie pe care ar avea-o față de bancă, la 09.07.2013, respectiv 11.12.2013 pârâta i-a anunțat că nu și-ar fi achitat o . sume restante aferente ambelor contracte, fiind somați să achite restanțe de 22.373,61 lei, respectiv de 3316,49 CHF, poziție menținută în ciuda corespondenței purtate cu reprezentanții acesteia și a înscrisurilor emise tot de pârâtă, care atestau lipsa oricărei datorii și achitarea în termen a tuturor sumelor datorate în temeiul celor două convenții de credit încheiate între părți .
Au precizat reclamanții că prin aceste solicitări de plată a unor sume suplimentare, fără a explica natura și originea lor, pârâta le-a încălcat drepturile și interesele legitime de consumatori prin practici incorecte și abuzive, modificând unilateral clauzele contractuale prin majorarea costurilor celor două convenții în afara cadrului legal și contractual, astfel că se impune admiterea primelor două capete ale cererii.
În privința celorlalte capete ale cererii, reclamanții au arătat că și-au îndeplinit întocmai obligațiile născute din cele două contracte, plătind la timp și în mod complet sumele datorate, neînregistrând nicio restanță, aspect ce se impune a fi constatat de instanță.
Au mai susținut reclamanții că, prin refuzul de a le primi rambursarea anticipată a sumei de 30.000 CHF, pârâta și-a încălcat obligațiile legale și contractuale impuse de art. 1170, 1270 C.civil și de secțiunea 6 din convenția părților, încălcare ce se impune sancționată atât prin obligarea pârâtei la a primi suma menționată cu titlu de plată anticipată și a reconfigura plățile rămase de achitat, precum și prin obligarea acesteia la plata de daune interese pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamanților, prejudiciu ce constă în dobânda lunară plătită alături de debitul principal dobândă pe care nu ar mai fi fost nevoiți să o achite în condițiile în care pârâta ar fi acceptat rambursarea anticipată parțială.
În privința daunelor morale solicitate prin capătul 6 al cererii, reclamanții au arătat că prin atitudinea lipsită de transparență a pârâtei, prin refuzul sistematic de a răspunde solicitărilor lor legitime, de a-i obliga la plata unor importante sume de bani sub amenințarea activării clauzei privind declararea scadenței anticipate a creditelor, cu atât mai mult cu cât notificările pârâtei au fost înaintate prin intermediul executorului judecătoresc, li s-a creat o stare de teamă, stres și incertitudine, cu atât mai mult cu cât au doi copii în întreținere, ceea ce îi îndreptățește la a solicita despăgubirile nepatrimoniale apreciate la nivelul sumei de 1500 euro pentru fiecare reclamant.
În probațiune au solicitat reclamanții proba cu înscrisuri, depunând în copii certificate convențiile încheiate între părți, grafice de rambursare, notificări și corespondență purtată între părți.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în raport de disp. art. 29 lit. f din OUG 80/2013.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată în raport de neîndeplinirea procedurii prealabile de informare prevăzute de art. 2 din Lg. 192/2006, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, susținând că între părți nu a fost semnat nici un act adițional sau vreun alt acord în ceea ce privește eliminarea comisionului de risc, înlăturarea temporară a acestui comision și restituirea către reclamanți a sumelor încasate cu acest titlu având la bază soluția pronunțată în primă instanță în dosarul nr._ . Ulterior, respectiva sentință a fost anulată de Tribunalul M., astfel că nu se poate vorbi de acceptarea caracterului abuziv al respectivei clauze.
În continuare pârâta a invocat apărări specifice unui proces având ca obiect constatarea clauzelor abuzive, susțineri ce nu vor fi expuse de instanță, neprezentând relevanță, fiind străine de obiectul prezentului litigiu.
A solicitat pârâta încuviințarea probei cu înscrisuri și cu interogatoriul reclamantului, depunând o . înscrisuri lipsite de relevanță în raport de obiectul litigiului.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată, arătând că prin înscrisurile depuse la dosar au făcut dovada inițierii procedurii prealabile instituite de Lg. 192/2006, pârâta fiind cea care a dat dovadă de rea credință, câtă vreme a solicitat reprogramarea ședinței de informare, fără a se prezenta la ședința de mediere reprogramată. În privința celorlalte apărări și susțineri ale pârâtei, reclamanții au solicitat respingerea acestora ca neîntemeiate și față de lipsa legăturii acestora cu prezenta cauză, pârâta încercând în mod nejustificat să ducă discuția în zona clauzei abuzive reprezentate de comisionul de risc, clauză ce nu este vizată de acest litigiu, caracterul abuziv al acesteia fiind deja stabilit printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Au anexat reclamanții înscrisurile despre care au făcut vorbire în răspunsul la întâmpinare.
La primul termen de judecată pârâta, prin reprezentant convențional, a renunțat la excepția invocată prin întâmpinare, privind inadmisibilitatea cererii în raport de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 2 din Lg. 192/2006.
La același termen de judecată instanța a invocat din oficiu și a admis excepția inadmisibilității capătului 3 al cererii de chemare în judecată prin care reclamanții solicitau a se constata că au plătit la timp, integral și exact potrivit clauzelor contractuale sumele datorate conform convențiilor de credit și a se constata că nu au nicio restanță aferentă creditelor, în raport de motivarea expusă în cuprinsul încheierii de ședință de la respectivul termen.
La solicitarea instanței de judecată reclamanții au depus o precizare cu privire la cuantumul sumei solicitate cu titlu de daune interese, expunând și modalitatea de calcul în privința acesteia.
Printr-un răspuns dat de pârâtă acestor precizări s-a invocat excepția de netimbrare în privința acestui capăt de cerere, apreciind pârâta că reclamanților le incumbă obligația imperativă de a timbra în funcție de valoarea pretențiilor (1534,77 CHF), respectivul capăt reprezentând o veritabilă acțiune în pretenții, bazată pe un presupus fapt prejudiciabil comis de această, neputând fi inclus în categoria acțiunilor scutite în mod expres prin dispoziții legale de la plata taxei judiciare de timbru. A contestat pârâta și modul de calcul prezentat de reclamanți, solicitând în subsidiar respingerea ca neîntemeiat a acestuia.
Excepția de netimbrare invocată de pârâtă a fost respinsă ca neîntemeiată pentru motivele expuse în încheierea interlocutorie din 14.01.2015, ce constituie practicaua prezentei hotărâri.
În cauză s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
În fapt, între pârâta V. ROMANIA SA și reclamanții D. Niu ra și D. H. N. s-au încheiat convențiile de credit nr._/02.10.2007 și nr._/21.10.2008 prin care instituția bancară a acordat secunzilor împrumuturi bancare în lei, respectiv CHF, cu obligația acestora de a le restitui în 360, respectiv 300 de rate lunare, alături de dobânzile și comisioanele stabilite contractual.
În cursul anului 2011, în urma pronunțării unei hotărâri executorii prin care pârâta era obligată să elimine comisionul de risc, transformat în comision de administrare, reclamantului D. H. N. i s-au eliberat de către pârâtă noi grafice de rambursare pentru cele două convenții (filele 79-84 dosar), prin care plățile lunare erau reconfigurate prin înlăturarea comisionului de risc/administrare (menționat ca având valoare 0). Prin înscrisurile depuse la filele 66-78 dosar, reclamanții au făcut dovada achitării în termen a obligațiilor lunare decurgând din cele două convenții de credit, conform graficelor de rambursare reconfigurate.
Deși în cursul anului 2012-2013 pârâta a comunicat reclamanților împrumutați mai multe adrese prin care îi informa cu privire la modificarea ratei dobânzii (în funcție de variația ROBOR) și în care se specifica expres că nu există restanțe la plata debitului principal, a dobânzii sau a vreunuia dintre comisioanele prevăzute în contracte (filele 41-47 dosar), în luna iulie a anului 2013 aceeași pârâtă a înaintat reclamanților, prin intermediul unui executor judecătoresc, notificări prin care li se aducea la cunoștință că nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin cele două convenții de credit, înregistrând restanțe cu o vechime de peste 320 de zile (20.675 lei, în cazul convenției în monedă națională, respectiv 3839 CHF, în cazul celei în monedă străină). Prin aceleași notificări reclamanți erau atenționați să plătească în termen de 5 zile restanțele menționate, în situația nerespectării acestui termen pârâta precizând că va declara scadența anticipată a creditelor și va iniția procedura de executare silită pentru recuperarea creanțelor.
Consecutiv acestor notificări, reclamanții au încercat în mai multe rânduri să obțină informații de la instituția bancară cu privire la semnificația – natura și originea - sumelor solicitate cu titlu de restanță la credite, adresând în acest sens mai multe adrese și notificări (filele 52-59 dosar); pârâta nu a făcut nicio dovadă că ar fi oferit reclamanților lămuririle solicitate.
În raport de această situație de fapt, a constatat instanța temeinicia în parte a primului capăt al acțiunii, observând că prin faptul de a solicita reclamanților împrumutați plata unor sume de bani cu titlu de restanțe aferente celor două contracte de credit, fără minime lămuriri cu privire la originea și la natura respectivelor sume, precum și de a-i amenința cu declararea scadenței anticipate, în condițiile în care anterior confirmase expres lipsa oricăror restanțe în restituirea lunară a ratelor de credit și a accesoriilor, pârâta și-a încălcat atât obligațiile contractuale, născute din cele două convenții încheiate cu reclamanții (pârâta putând solicita sume suplimentare de la reclamanții împrumutați doar în condițiile prevăzute la secțiunea 10 din condițiile generale ale celor două convenții – costuri suplimentare - fără a exista vreo dovadă a îndeplinirii condițiilor prevăzute de respectivele clauze), cât și obligațiile legale ce incumbă unui profesionist în relația cu un consumator (art. 93 lit. e pct. 1 și2 din OG 21/1992 rep.).
Astfel, în prealabil, reține instanța că prin renunțarea la perceperea comisionului de risc/administrare și prin înmânarea către consumator a unor noi grafice de rambursare cu înlăturarea respectivelor comisioane, a intervenit o modificare consensuală a celor două convenții, atâta timp cât în conformitate cu disp. art. 13.4 din convenții graficele de rambursare fac parte integrantă din convenție. În atare condiții, în lipsa unui nou acord al părților în sensul modificării din nou a celor două convenții prin revenirea la forma anterioară, nu există temei convențional pentru perceperea unor sume înlăturate din convenții. Se impune specificat că raționamentul instanței este valabil în ipoteza în care pârâta ar fi considerat că, urmare a casării hotărârii judecătorești menționate, s-ar fi renăscut dreptul său de a percepe comisionul de risc/administrare și în lipsa unei noi modificări a contractelor, avându-se în vedere că nici pe parcursul prezentei judecăți pârâta nu a înțeles să precizeze semnificația sau natura respectivelor sume solicitate de la reclamanți.
A considerat instanța că, în raport de încălcarea drepturilor subiective ale reclamanților consumatori și pentru a evita respectarea unei situații similare, respectiva conduită a băncii pârâte se impune sancționată prin admiterea parțială a primului capăt al cererii, sens în care a dispus obligarea pârâtei să se abțină de la orice acțiune de natură a afecta drepturile reclamanților născute în temeiul convențiilor încheiate între părți și recunoscute legal, mai exact de la a solicita reclamanților plata unor sume de bani fără justificare contractuală și fără explicarea naturii și originii acestora; sancționarea va fi și una pecuniară, în raport de motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, instanța reține că mecanismul angajării răspunderii civile delictuale a unei persoane vinovate de săvârșirea unei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii este reglementat de prevederile art. 1349 alin. 1 și 2 din noul C.civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (alin. 1), respectiv, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral (alin. 2), respectiv de dispozițiile art. 1357 din Noul C.civ., potrivit cărora cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare (alin. 1), autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă (alin. 2). Din aceste prevederi legale rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei cu capacitate civilă delictuală cauzatoare a prejudiciului. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare acesta trebuie să fie cert, ceea ce implică siguranță, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare, și să nu fi fost reparat încă.
A considerat instanța că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, conduita pârâtei expusă anterior, constând în solicitarea adresată reclamanților de a plăti sume de bani fără justificare contractuală și fără explicarea naturii și originii acestora, întrunind elementele faptei ilicite. A avut în vedere instanța și raportul de inegalitate între pârâta profesionist și reclamanții consumatori, inegalitate de care pârâta a profitat, impunând reclamanților plata sumelor sus menționate, sub amenințarea activării clauzelor care stipulau declararea scadenței anticipate a creditului. Comportamentul discreționar al pârâtei, dublat de împrejurarea că notificările privind plata sumelor de bani și posibilitatea declarării scadenței anticipate au fost comunicate prin executor judecătoresc, a condus în mod evident la o stare de temere și de angoasă a reclamanților, accentuată atât în raport de faptul că au doi copii în întreținere, cât și de refuzul pârâtei de a oferi minime lămuriri cu privire la natura sumelor imputate cu titlu de obligații restante aferente convențiilor de credit, constituindu-se într-un prejudiciu moral efectiv și serios, ce necesită o reparație pecuniară. În ce privește valoarea despăgubirii, instanța constată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării. În raport de aceste criterii, a considerat instanța că o despăgubire de 1500 euro pentru fiecare dintre reclamanți este una rezonabilă și echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs, fără a se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a beneficiarilor despăgubirii.
În privința celorlalte capete ale cererii reclamanților, în sensul de a obliga pârâta să înceteze orice acțiune/fapt/act abuziv în derularea celor două convenții de credit de mai sus și de a-și îndeplini întocmai obligațiile contractuale așa cum au fost stabilite inițial și modificate de comun acord în iunie 2011; de a obliga pârâta să primească cu titlu de plată anticipată suma de 30.000 CHF, să procedeze la reconfigurarea graficului de plăți și să oblige pârâta la plata de daune interese egale cu valoarea dobânzii plătite în plus de către reclamanți ca urmare a pretinsului refuz de a primi cu titlu de plată anticipată suma de 30.000 CHF, instanța le-a constatat lipsite de temei, respingându-le în consecință.
În privința primei solicitări, instanța a avut în vedere lipsa unei pretenții concrete deduse judecății, apreciind că o formulare de genul celei uzitate de reclamanți - a obliga pârâta să înceteze orice acțiune/fapt/act abuziv în derularea celor două convenții de credit de mai sus și de a-și îndeplini întocmai obligațiile contractuale – are un caracter mult prea generic pentru a putea forma obiectul unei cereri de chemare în judecată și a putea fi admisă de o instanța de judecată. Preluarea într-o hotărâre judecătorească a unei obligații legale generale ce incumbă oricărei părți semnatare a unui contract ar fi superfluă, lipsa de utilitate pentru reclamanți reieșind din faptul că un eventual derapaj al pârâtei de la executarea cu bună credință a obligațiilor contractuale nu ar putea fi sancționat în baza unei asemenea hotărâri, ci ar necesita un nou demers judiciar pentru a se verifica neconformitatea în raport de obligațiile contractuale.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei la primirea sumei de 30.000 CHF cu titlu de plată anticipată, reține instanța de judecată, sub aspectul situației de fapt, că pârâtei i-a fost comunicată via e-mail (pag.63) o solicitare din partea reclamantei de efectuare a unei simulări pentru creditul în CHF pentru situația plății anticipate a sumei de 13.000 CHF, solicitare căreia un reprezentant al pârâtei i-a răspuns la 26.04.2013 în sensul că nu se pot face simulări pentru rambursări în avans în situația în care există restanțe neachitate la respectivul credit; ulterior, la 09.08.2013 reclamanții au înaintat pârâtei un răspuns la adresă anterioară a acesteia, prin care confirmau acordul cu privire la o întâlnire cu reprezentanții băncii, răspuns cuprinzând și o solicitare de primire a sumei de 30.000 CHF, cu titlu de plată anticipată, pretinzând totodată reconfigurarea graficele de rambursare. Nu s-a făcut dovada de către pârâtă ca ar fi dat curs acestei ultime solicitări; nici reclamanții nu au dovedit că au pus la dispoziția pârâtei suma sus menționată.
A apreciat instanța ca netemeinic acest capăt al cererii, reținând în principal lipsa unei dovezi din partea reclamanților că ar fi depus în contul pârâtei suma de 30.000 CHF, vizată de cererea sus menționată. În aceste condiții, solicitările reclamanților au rămas la nivelul declarativ, de simplă intenție, nefiind însoțite de o acțiune concretă de punere la dispoziția pârâtei a sumei pe care aceștia susțineau că intenționează să o plătească anticipat.
Consideră instanța că reclamanții au respectat doar parțial condițiile impuse prin clauzele stipulate la secțiunea 6 din convenția de credit nr._/21.10.2008, în sensul notificării pârâtei cu privire la intenția de a rambursa anticipat o parte a sumei principale, fără însă a duce la capăt operațiunea prin depunerea efectivă a respectivei sume.
Împrejurarea că reclamanții au făcut dovada că dispuneau de suficiente posibilități materiale pentru a suporta plata respectivei sume este lipsită de relevanță, în absența depunerii efective a sumei de bani.
Pe cale de consecință, instanța nu poate îmbrățișa opinia reclamanților în sensul că nu că nu le incumbă în niciun fel de a face dovada faptului că trebuia să depună suma menționată, câtă vreme un eventual refuz abuziv al pârâtei de primire a respectivei sume putea fi verificat numai ulterior momentului depunerii sumei.
Cât privește adresa ANPC nr. 769/27.02.2014, prin care li se comunică reclamanților că pârâta ar fi fost sancționată pentru comportament incorect în raport de reclamanți și i s-ar fi impus măsura de acceptare în termen de 20 de zile a rambursării anticipate solicitate de reclamanți, instanța constată că nu este aptă să schimbe soluția reținută mai sus, pe de o parte neexistând dovezi care să ateste că a avut în vedere relația contractuală vizată de prezenta judecată, iar, pe de altă parte, întrucât o constatare a respectivului organ administrativ nu se poate impune cu putere de lucru judecat unei instanțe de judecată.
Elocventă este în opinia instanței împrejurarea că, în ciuda respectivei soluții administrative favorabile reclamanților, aceștia nu au înțeles să efectueze plata anticipată a sumei pe care susțineau că intenționează a o efectua sau nu au depus dovezi în acest sens.
În altă ordine de idei, chiar în măsura în care s-ar aprecia că refuzul băncii de a primi o plată anticipată parțială ar putea fi reținut chiar și în lipsa depunerii concrete de către reclamanți a respectivei sume, amintește instanța de judecată că reclamanții, debitori ai unei obligații bănești, aveau posibilitatea de a se libera (chiar parțial) de obligație uzând de procedura reglementată de art. 1005 și urm. C.proc.civ., respectiv oferta reală de plată urmată de consemnațiune, instituită de legiuitor tocmai pentru a pune debitorul la adăpost de o conduită abuzivă din partea creditorului.
În raport de motivele expuse mai sus, instanța a constatat netemeinicia capătului de cerere privind obligarea pârâtei la primirea plății anticipate și la reconfigurarea unui nou grafic de rambursare.
Corelativ, a respins instanța și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune interese ca urmare a refuzului de a primi plata sumei sus menționate, avându-se în vedere caracterul accesoriu al acestuia în raport de capătul anterior pe care instanța l-a considerat lipsit de temei.
A respins instanța și capătul de cerere prin care reclamanții solicitau obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere că cererea de chemare în judecată a fost scutită de la plata taxei judiciare de timbru, iar reclamanții nu au făcut dovada efectuării unor alte cheltuieli din categoria celor prevăzute la art. 451 alin.1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. N. (CNP_) și D. H. N. (CNP_), ambii având domiciliul legal în Târgu M., ., ., în contradictoriu cu pârâta V. ROMANIA SA (înreg. în Reg. ._, CUI_), cu sediul social în București, ., ., sector 2, cu sediul procesual ales în București, Calea Plevnei nr. 5-7, . - la C.. Av. M. Kehaiyan, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâta să se abțină de la orice acțiune de natură a afecta drepturile reclamanților născute în temeiul convențiilor încheiate între părți și recunoscute legal, mai exact de la a solicita reclamanților plata unor sume de bani fără justificare contractuală și fără explicarea naturii și originii acestora.
Obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de 1500 de euro, prin echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere în constatare.
Respinge în rest ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, inclusiv în privința solicitării de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE Pentru grefier
C. M. C. C. M. N.
aflat în CM, semnează grefier șef
Th.red. CCM/5ex/_
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1364/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1331/2015. Judecătoria... → |
|---|
