Obligaţie de a face. Sentința nr. 3815/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3815/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 3815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3815
Ședința publică din data de 07.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect „obligație de a face-pretenții” privind pe reclamant E. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâți S. R. S.R.L., W. P. FALCIU TREI S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, prin apărător ales cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 28 din dosar și pârâta S. R. S.R.L., prin apărător ales cu împuternicire avocațială depusă în ședință, lipsă fiind pârâta W. P. FALCIU TREI S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul ales al reclamantei arată că la fila nr. 110 din dosar este depus extrasul ONRC privind sediul pârâtei W. P. FALCIU TREI S.R.L.
Instanța constă că citarea pârâtei W. P. FALCIU TREI S.R.L. s-a realizat la adresa indicată în cuprinsul extrasului ONRC aflat la fila nr. 110 din dosar, extras din data de 31.10.2014, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Apărătorul ales al reclamantei arată că a fost citată reclamanta cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 1355 lei. Arată că a achitat taxa judiciară de timbru aferentă capătului 1 și capătului 2 al cererii. La fila nr. 27 din dosar se regăsește dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Instanța pune în discuția părților excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepție invocată de către pârâta S. R. S.R.L. prin întâmpinare.
Apărătorul ales al pârâtei arată că părțile prin art. 9.3-9.6 din Contract au hotărât să se supună Curții de Arbitraj. Au stabilit chiar și procedura cu privire la acest aspect. Solicită admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea Curții de Arbitraj.
Apărătorul ales al reclamantei arată că au fost invocate două aspecte privitoare la competență, respectiv competența generală și competența materială, apreciind pârâta că aparține competența Tribunalului București. Solicită respingerea excepției. Apreciază că Judecătoria Sectorului 2 București este competentă să soluționeze cauza. Cu privire la competența materială a Tribunalului București arată că în momentul în care a introdus acțiunea a constatat care este cuantumul pretențiilor, motiv pentru care în raport de disp. art. 94 competența este a Judecătoriei Sectorului 2 București. Solicită respingerea cheltuielilor de judecată.
Apărătorul ales al pârâtei arată că a fost indicată o sumă pe care a apreciat-o ca fiind derizorie. Valoarea contractului este peste 5 milioane de euro. Depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Instanța reține spre soluționare excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, excepție invocată de către pârâta S. R. S.R.L. prin întâmpinare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30.09.2014 reclamantul E. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S. R. S.R.L., W. P. FALCIU TREI S.R.L. a solicitat instanței, obligarea acestora din urmă: să indice motivul denunțării unilaterale a contractului din data de 31.07.2009 precum și obligarea acestora la plata compensațiilor datorate potrivit prevederilor art. 6.2 pct. i sai ii cuantificate provizoriu la suma de_ lei.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că între părți s-a încheiat contractul de colaborare având ca obiect realizarea unei instalații energetice eoliene. În cadrul parteneriatului reclamantul avea o cotă de participare de 30% din investiții și beneficii reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale. În data de 25.03.201 pârâtul W. P. FALCIU TREI S.R.L. societate rezultată în urma divizării S.C. S. R. a notificat reclamantul cu privire la decizia unilaterală de denunțare a contractului de colaborare din 31.07.2009, fără a indica vreun motiv și a solicitat contrasemnarea de către reclamant a notificării în sensul că renunță la orice pretenție ar deriva din contract. Exercitarea dreptului de divizare intervine după ce reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale astfel că există obligația achitării compensațiilor. Se arată că ulterrior semnării contractului pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate astfel că aceștia sunt direct răspunzători de nerealizarea instalației eoliene.
Pârâții nu pot invoca nerentabilitatea proiectului sau că nu au existat fondurile necesare începerii lucrărilor în condițiile în care pârâtele au avut la dispoziție un fond de 12 000 000 euro bani europeni care nu au mai putut fi accesați ca urmare a lipsei de diligență a acestora. Potrivit contractului, denunțarea unilaterală poate interveni în orice moment însă există obligația de a achita reclamantului compensații.
În dovedire s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză tehnică.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil.
În susținere au fost depuse înscrisuri în fotocopie.
Pârâtul S. R. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor, excepția necompetenței materiale a judecătoriei, excepția insuficienței timbrajului, excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a WPFT și lipsa interesului reclamantului pentru soluționarea primului capăt al cererii.
Cu privire la excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești pârâtul a arătat că prin art. 9.3 din contract părțile au prevăzut competența jurisdicțională in soluționarea disputelor legate de acest raport juridic in favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț si Industrie a României.
Analizând excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești instanța reține următoarele:
La data de 31.07.2009 între reclamant și pârâtul S. R. S.R.L. s-a încheiat contractul de colaborare având ca obiect realizarea unei instalații energetice eoliene.
Prin art. 9.2-9.4 părțile au stabilit:,, Litigiile care se vor naște din prezentul contract sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv cele referitoare la validitatea, interpretarea, executarea sau desființarea lui vor fi soluționate pe cale amiabilă.
În cazul în care părțile nu reușesc să rezolve aceste diferende, acestea vor fi înaintate spre soluționare Camerei de Comerț și Industrie a României.
Curtea de Arbitraj va soluționa litigiile în drept, în conformitate cu regulamentul sau regulile sale de procedură, pe baza prevederilor și a dreptului material român”
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 2 pct. 1 Cod proc. civ. ,,Necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești.”
Art. 550 stabilește: Prin clauza compromisorie părțile convin ca litigiile ce se vor naște din contractul în care este stipulată sau în legătură cu acesta să fie soluționate pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancțiunea nulității, modalitatea de numire a arbitrilor. În cazul arbitrajului instituționalizat este suficientă referirea la instituția sau regulile de procedură ale instituției care organizează arbitrajul.
În raport de conținutul dispozițiilor art. 9.2-9.4 din contractul de colaborare încheiat între părți și care constituie cauza litigiului dintre părți instanța constată că aceste prevederi contractuale au natura juridică a unei clauze compromisorii prin care părțile au stabilit ca soluționarea oricăror neînțelegeri în legătură cu contractul să fie soluționate de Curtea de Arbitraj din cadrul Camerei de Comerț și Industrie a României.
De asemenea, prevederile art. 554 alin. 1 Cod proc. civ. stabilesc faptul că: Instanța judecătorească, sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrală, își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrală. În acest caz, instanța își va declina competența în favoarea organizației sau instituției pe lângă care funcționează arbitrajul instituționalizat, care, în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral. În cazul arbitrajului ad-hoc, instanța va respinge cererea ca nefiind de competența instanței judecătorești.
Având în vedere că pârâtul a invocat convenția arbitrală stabilită prin contract, instanța va dispune declinarea competenței în favoarea Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței generale.
Dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamant E. P. S.R.L., cu sediul ales în sector 3, București, .. 510A, . cu pârâți S. R. S.R.L, cu sediul ales în sector 2, București, ., . P. FALCIU TREI S.R.L., cu sediul în sector 2, București, ., .. subsol, . Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi 07.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
5 ex./22.05.2015
Operator de date cu caracter personal nr. 2891
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI –
SECȚIA CIVILĂ.
MUN. BUCURESTI, ., SECTOR 3
TEL.:021._ / FAX: 021._
DOSAR NR._
CĂTRE:
CURTEA DE ARBITRAJ DE PE LÂNGĂ CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI
.. 2, sector 3, București
Vă facem cunoscut că prin sentința civilă nr. 3815 din data de 07.04.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a dispus înaintarea dosarului către dvs. întrucât s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect „obligație de a face-pretenții” privind pe reclamant E. P. S.R.L., în contradictoriu cu pârâți S. R. S.R.L., W. P. FALCIU TREI S.R.L, sens în care vă înaintăm alăturat dosarul nostru cusut, numerotat având … file.
Președinte, Grefier,
O. A. C. P. S. R.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 3814/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
