Obligaţie de a face. Sentința nr. 3107/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3107/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 3107/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3107
Ședința publică din data de 19.03.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligația de a face” privind pe reclamanții C. G., C. L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMÂNIA S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei - acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligația de a face, stadiul judecății - primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, precum și faptul că prin Serviciul Registratură, au fost depuse la dosarul cauzei, la data de 30.12.2014, de către pârâtă, întâmpinare, la data de 30.01.2015, de către reclamanți, răspuns la întâmpinare, la data de 10.03.2015, de către pârâtă completare la întâmpinare, și la data de 18.03.2015, apărătorul ales al pârâtei, cerere de lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, după care:
Instanța, lasă cauza la a doua strigare, în vederea prezentării părților, în conformitate cu art. 104 pct. 13 din HCSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru reclamanți, apărătorul ales, cu împuternicire avocațială aflată la fila 38 din dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta
Apărătorul ales al reclamanților invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sector 2 București, motivat de faptul că în contractul de credit, sediul pârâtei este indicat în .. 34-36, sector 2, București, iar în ultima notificare primită de la pârâtă, se indică ca și sediu, .. 29-31, sector 1, București, și în raport de cele învederate apreciază că Judecătoria Sector 1 București este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București.
Apărătorul ales al reclamanților, având cuvântul pe excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București, învederează instanței că din punct de vedere material, competența revine judecătoriei, aceasta apreciindu-se în funcție de capătul principal de cerere, celelalte capete de cerere fiind accesorii.
Tot în susținerea excepției necompetenței materiale, apărătorul ales al reclamanților învederează instanței că reclamanții solicită prin prezenta acțiune un drept de creanță, invocând dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ., motiv pentru care se impune respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București.
Instanța socotindu-se lămurită, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 2 București.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.10.2014 pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanții C. G. și C. L. A.-M. în contradictoriu cu pârâta P. B. ROMANIA S.A. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a clauzelor art. 1.3 lit. a, art. 5.1, art. 5.4 din contractul de credit bancare nr. 4201R_/15.04.2008; să oblige pârâta la restituirea sumelor de 1200 CHF reprezentând comision de acordare credit; să oblige pârâta să interpreteze dobânda variabilă pe perioada noiembrie 2008-octombrie 2014 în LIBOR la 3 luni plus marja de 4,9 p.p. și ulterior acestei perioade până la restituirea creditului conform art. 1.2 din contract; să oblige pârâta la restituirea diferenței dintre dobânda încasată de bancă de la 22.11.2008 și cea calculată în raport de valoarea indicelui de referință LIBOR la 3 luni și marja fixă a băncii de 4,9%; să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei pe care trebuie să o restituie reclamanților; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, reclamanții au susținut caracterul abuziv al clauzelor menționate prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directivei nr._, O.G. nr. 50/2010.
În dovedire, reclamanții au propus proba cu înscrisuri.
În termenul legal, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția prescripției dreptului la acțiune în privința restituirii sumelor plătite de reclamanți anterior datei de 29.10.2011, excepția netimbrării, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, în privința excepțiilor invocate, s-a arătat că printre înscrisurile comunicate nu se regăsește și copia împuternicirii avocațiale, că sumele a căror restituire se solicită anterior datei de 29.10.2011 sunt prescrise, conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 și C.civ., iar acțiunea trebuie timbrată întrucât dispozițiile art. 29 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt aplicabile, fiindcă A.N.P.C. nu a constatat nicio contravenție și nu s-a constatat niciun prejudiciu. Pe fond, pârâta a arătat că fac parte din preț clauzele contestate de reclamanți astfel că nu pot fi supuse analizei caracterului abuziv. Au fost respectate întocmai dispozițiile legale în vigoare la data semnării contractului, iar condițiile pentru a putea considera o clauză drept abuzivă nu sunt întrunite cumulativ.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul întâmpinării.
În dovedire, s-au propus proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamanților.
Analizând excepția necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, instanța reține următoarele:
În temeiul art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței materiale, invocată de instanță din oficiu, pe care o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 94 C.proc.civ. stabilesc limitativ competența judecătoriei, acestei instanțe fiindu-i încredințate spre competentă soluționare doar anumite cereri.
În privința cererilor evaluabile în bani art. 94 lit. j prevede că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Dintre cererile neevaluabile în bani, singurele de competența judecătoriei sunt conform lit. h cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe, în timp ce prezenta acțiune, care tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești cu caracter constitutiv, nu poate fi încadrată în această categorie.
Potrivit art. 95 pct. 1 C.proc.civ. Tribunalele judecată în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, devenind astfel instanță de drept comun.
Prevederile art. 99 alin.2 C.proc.civ. stabilesc că, în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Totodată, conform art. 130 raportat la art. 94 alin. 1 lit. j C.proc.civ., cererile care au o valoare mai mare de 200.000 lei se soluționează de Tribunal, iar potrivit art. 123 C.proc.civ. cererile accesorii, adiționale și incidentale se soluționează de instanța competentă să judece cererea principală.
Potrivit art. 101 C.pr.civ., in cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.
Pe cale de consecință, valoarea obiectului cererii nu se poate stabilit decât prin raportare la valoarea întregului contract, respectiv valoarea creditului acordat reclamanților, valoarea contractului fiind de 219.600 lei (calculată la cursul CHF de la data depunerii acțiunii 29.10.2014 – 1 CHF = 3,66 lei), astfel încât instanța constată că în cauză competența revine tribunalului.
Pentru motivele anterior expuse, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 București, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. G. și C. L. A.-M., ambii reclamanți cu domiciliul ales în București, sector 3, ., ., . cu pârâta P. B. ROMANIA S.A. cu sediul în București, sector 1, .. 29-31, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
5 ex./ 26.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2511/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3214/2015.... → |
|---|
