Plângere contravenţională. Sentința nr. 3214/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3214/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 3214/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3214
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 23.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
JUDECĂTOR: P. A.-A.
GREFIER: I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul V. A. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - CESTRIN, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data 18.03.2014, intimata a depus la dosar o cerere, arătând că a fost în imposibilitate de a formula întâmpinare.
În temeiul art. 131 Cod de procedură civilă instanța procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, constatându-se competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 10 ind. 1 OG 15/2002.
În temeiul art.258 Cod de procedură civilă rap. la art. 255 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei ca fiind legală, pertinentă și concludentă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.09.2014, sub nr._, petentul V. A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, instanța să dispună anularea procesului – verbal . nr._, întrucât, în esență, acesta este nelegal și netemeinic.
Petentul a depus la dosar înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 și ale OUG nr. 195/2002.
Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând admiterea plângerii formulate.
Acțiunea a fost legal timbrată, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Prin s.civ. nr. 219 din 11.02.2015, Judecătoria B. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza spre competentă soluționare judecătoriei de la domiciliul contravenientului, respectiv Judecătoriei sectorului 2 București, unde aceasta a fost înregistrată la 13.02.2015, sub nr._ .
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 19.08.2014 a fost întocmit procesul – verbal . nr._, petentul fiind sancționat contravențional, în baza art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002, întrucât, în data de 18.05.2014, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe rețeaua de drumuri naționale din România fără a deține rovinietă valabilă, procesul – verbal fiindu-i comunicat la data de 01.09.2014.
Instanța reține că plângerea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește întocmirea și comunicarea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța amintește că, potrivit art. 9 alin. (3), teza finală din OG nr. 15/2002, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1), în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România
În cauza de față, instanța reține că procesul – verbal atacat a fost încheiat la data de 19.08.2014, pentru o faptă constatată în 18.05.2014, și comunicat în data de 01.09.2014, cu nesocotirea dispozițiilor legale amintite, fiind lovit astfel de nulitate absolută.
Mai mult decât atât, în ceea ce privește semnătura procesului – verbal atacat, instanța amintește că, potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa acesteia atrage nulitate actului sancționator, nulitate ce poate fi constatată din oficiu, în lipsa oricărei vătămări, aceasta fiind prezumată.
Din cuprinsul procesului – verbal atacat reiese că acesta a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, însă comunicarea acestuia contravenientului s-a făcut pe suport de hârtie.
Astfel, rațiunea oricărei semnături este aceea de a permite identificarea persoanei subscriitorului unui anumit înscris, precum și a faptului că aceasta își însușește în totalitate conținutul actului semnat. Lipsa semnăturii, în general, face ca înscrisul să rămână ineficient din punct de vedere juridic, fiind vitregit de puterea sa probatorie.
Aplicând aceste principii în materie contravențională, reiese că semnătura agentului constatator este o condiție sine qua non a oricărui proces – verbal de constatare și sancționare a contravenției, întrucât doar aceasta permite identificarea agentului constatator, a unității din care face parte, precum și a faptului că își însușește în totalitate cuprinsul procesului – verbal întocmit, cu toate consecințele juridice ce decurg de aici.
Pentru aceste motive lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea expresă a procesului – verbal întocmit, actul fiind ineficient din punct de vedere juridic și vitregit de putere probatorie, în lipsa acestei mențiuni.
În cauză, instanța reține că procesul – verbal atacat este lipsit de această mențiune.
Astfel, conform art. 4, pct. 1-4 din Legea nr. 455/2001, datele în formă electronică sunt reprezentări ale informației într-o formă convențională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, iar înscrisul în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Prin semnătură electronică se înțeleg date în formă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare, iar semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură electronică care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legată în mod unic de semnatar; b) asigură identificarea semnatarului; c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legată de datele în formă electronică, la care se raportează în așa fel încât orice modificare ulterioară a acestora este identificabilă;
Prin urmare, semnătura electronică sau semnătura criptografică este folosită exclusiv în legătură cu înscrisurile electronice, cărora le atesta autenticitatea și integritatea datelor conținute, precum și identitatea autorului lor.
Potrivit art. 22 din HG nr. 1259/2001, principiul de funcționare și procedurile de utilizare a semnăturii electronice sunt prevăzute în anexa nr. 7. Din consultarea acesteia, reiese că, pe de-o parte, semnătura electronică poartă doar asupra unui înscris electronic, iar pe de altă parte, destinatarul înscrisului poate verifica semnătura electronică (autenticitatea și integritatea înscrisului, precum și identitatea semnatarului) numai dacă a recepționat electronic înscrisul în formă electronică, întrucât este necesară analiza acestuia cu ajutorul unui cod sau al unei chei criptografice publice rulate de un dispozitiv de verificare a semnăturii electronice.
Astfel, în cazul în care înscrisul semnat electronic este tipărit și comunicat destinatarului său pe suport de hârtie, procedeul menționat mai sus nu mai poate fi efectuat, cu consecința privării înscrisului respectiv de orice fel de putere probatorie, întrucât nu se mai poate stabili cu certitudine că documentul este autentic, că nu a fost alterat și că a fost, într-adevăr, semnat de o anumită persoana. În această situație, singurul mod în care înscrisul va putea apărea ca fiind însușit de o anumită persoană este aplicarea unei semnături olografe de către aceasta din urmă.
Pentru aceste considerente, instanța reține că procesele – verbale de constatare și sancționare a contravențiilor care au fost întocmite în format electronic și semnate digital, conform art. 7 din Legea nr. 455/2001, dar care au fost tipărite și comunicate contravenienților pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Pentru cele ce preced, instanța, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, va admite plângerea formulată de petentul V. A., în contradictoriu cu intimata CNADNR SA, și, pentru a restabili legalitatea, va anula procesul – verbal atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul V. A., cu domiciliul în București, .. 1, ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, J40/552/15.01.2004, CUI_.
Anulează procesul – verbal . nr._/19.08.2014, întocmit de intimată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.03.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. A.-A. I. V.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3107/2015. Judecătoria... | Încetare executare silită. Sentința nr. 3008/2015.... → |
|---|
