Obligaţie de a face. Sentința nr. 7447/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 7447/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 7447/2015

Dosar nr._

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 7447

Ședința publică din data de 29.06.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D.-E. G.

GREFIER:R.-E. F.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect acțiune în constatare – obligație de a face, formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâta O. V..

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta, prin avocat B.-T. R.-G., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâta.

Se prezintă numita A. V. în numele pârâtei, instanța procedând la legitimarea acesteia, datele sale de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea de către reclamantă a extrasului de carte funciară și a certificatului de deces privind pe B. V. T. prin Serviciul Registratură la data de 27.05.2015, după care:

În temeiul art. 131 Cod proc. civ., instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general, material și teritorial în conformitate cu dispozițiile art. 94 lit. h și art. 107 Cod proc. civ.

Numita A. V. învederează instanței că pârâta este nedeplasabilă, ea fiind angajată de către pârâtă în calitate de însoțitor. Precizează că pârâta i-a solicitat să se prezinte la acest termen de judecată.

Instanța constată că numita A. V. nu are calitatea de reprezentant al pârâtei în cauză, astfel că instanța nu ține seama de susținerile acesteia.

La interpelarea instanței, numita A. V. precizează că pârâta are același domiciliu și are cunoștință de litigiul de față.

Instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.

Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, care au fost depuse la dosar.

Apreciind că proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată este legală, pertinentă și concludentă, în temeiul art. 255 și art. 258 Cod proc. civ., instanța o încuviințează și dispune din oficiu acordarea unui termen de judecată, având în vedere că la acest termen de judecată se prezintă o persoană fără mandat pentru pârâtă care susține că pârâta este nedeplasabilă, apreciind necesară amânarea cauzei în vederea asigurării reprezentării pârâtei în cauza de față, în vederea susținerii poziției în prezenta cauză și pentru a face dovada stării de sănătate a pârâtei.

Apărătorul reclamantei arată că nu este necesară amânarea judecării cauzei întrucât pârâta are cunoștință de dosar, iar de la momentul primirii citației până la acest termen de judecată, putea efectua orice demers în vederea pregătirii apărării, a angajării unui apărător sau acordării unui mandat pentru a face dovada stării sale de sănătate.

Totodată, având în vedere și obiectul pricinii, respectiv de radiere de sultă, fiind făcută dovada plății acesteia, celelalte sulte fiind radiate din cartea funciară, doar sulta care face obiectul cauzei nefiind radiată, apreciindu-se că nu există o dovadă explicită a radierii.

Pe cale de consecință, având în vedere data primirii citației, perioada de timp până la acest termen de judecată, precum și declarația părții, pârâta a avut timp suficient pentru a face demersuri în vederea reprezentării sale în instanță.

În raport de susținerile apărătorului reclamantei, având în vedere că pârâta a fost citată în cauză atât în vederea depunerii întâmpinării, având posibilitatea de a-și preciza poziția procesuală, cât și pentru acest termen de judecată, procedura de citare fiind legal îndeplinită la domiciliul acesteia, instanța apreciază în raport de înscrisurile depuse la dosar și de lipsa întâmpinării faptul că pârâta nu a înțeles să-și facă apărări, împrejurarea că ar fi nedeplasabilă nu reprezintă un incovenient pentru a depune întâmpinare în scris la dosar, prin poștă sau prin mandatar convențional.

Pentru aceste motive, instanța revine asupra dispoziției de acordare a unui nou termen de judecată și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților asupra fondului.

Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că solicită în principal constatarea împrejurării că sulta consemnată în extrasul de carte funciară din luna mai 2015 pretins datorată către pârâtă este prescrisă, având în vedere data de la care a rămas irevocabilă hotărârea de partaj, respectiv din anul 1996, termenul de 3 ani fiind prescris.

Totodată, precizează pe fondul cauzei, că această sultă a fost achitată, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv în vederea dovedirii achitării sultei a fost depus la dosarul cauzei mandat poștal, arătând că reclamanta a achitat sulta în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii judecătorești de partaj.

Prin urmare, apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii și dispunerea radierii sultei din cartea funciară în principal ca fiind prescrisă, în subsidiar ca fiind achitată. De asemenea, menționează că a depus la dosarul cauzei dovezi privind achitarea sultelor către ceilalți moștenitori, acestea fiind radiate din cartea funciară, cu excepția sultei care face obiectul prezentei cauzei, fiind necesară efectuarea unei declarații autentice sau pronunțarea unei hotărâri judecătorești în acest sens.

Ca atare, solicită admiterea cererii, precum și cheltuieli de judecată, care au fost depuse la dosarul cauzei.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2015 sub nr._, reclamanta a solicitat în principal, constatarea intervenției prescripției dreptului în ceea ce privește dreptul la sultă, derivată din sentința civilă nr. 5549/18.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/1994, precum și radierea din cartea funciară a dreptului la sultă și în subsidiar, constatarea că sulta a fost achitată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că prin sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 5549/18.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/1994 s-a dispus obligarea sa la plata unei sulte în cuantum de câte 2.423.550 lei vechi către ceilalți doi moștenitori legali ai defunctului B. I..

Totodată, a arătat că sulta a fost achitată de către reclamantă în contul ambilor moștenitori legali cu care a venit la moștenire.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Decretul-Lege nr. 167/1958.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, prin sent.civ. nr. 5549/18.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/1994 (filele 50-52), a fost admisă acțiunea formulată de B. F. formulată în contradictoriu cu P. M., B. N., B. V. și O. V., s-a stabilit calitatea de coproprietari a părților, s-au atribuit loturile și, pentru egalizarea loturilor, a fost obligată reclamanta P. M. la plata sultei către toți pârâții în sumă de 627.310 lei (ROL) pentru fiecare.

Cu privire la sultele datorate pârâților B. N. și B. V., situația a fost deja reglementată de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară (filele 24,40,26,30,33,35 și 85).

Dreptul la sultă al pârâtei O. V. a fost înscris în cartea funciară nr._ a Sectorului 2 București, astfel cum rezultă din extrasul de informare din 19.05.2015 (fila 99).

În drept, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 35 Cod proc.civ., reclamanta a formulat acțiunea în constatare negativă, urmărind constatarea inexistentei dreptului pârâtei de a pune în executare creanța pe care aceasta o are motivat de faptul împlinirii termenului de prescripție.

Instanța a reținut pe baza probelor administrate faptul că pârâta nu și-a pus în executare creanța în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 405 Cod proc.civ. de la 1865, trecând aproape 20 de ani de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești (fila 52), astfel că dreptul său de a-și realiza creanța prin executarea silită a debitoarei-reclamantă din cauza de față, s-a prescris, nemaiputând fi exercitat.

Interesul reclamantei a fost dovedit prin faptul că în cartea funciară este înscris dreptul la sultă al pârâtei la rubrica sarcini și această înscriere nu mai reflectă situația juridică actuală, astfel cum a fost constatată de instanță.

Cu privire la capătul de cerere prin care se solicită radierea dreptului la sultă al pârâtei, instanța arată că scopul cărții funciare este acela de a oglindi situația juridică reală a imobilelor, astfel încât, ori de câte ori cuprinsul cărții funciare nu corespunde în privința înscrierilor cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. În concluzie, prin rectificare se urmărește radierea, îndreptarea sau menționarea oricărei operațiuni în cartea funciară care nu corespunde realității juridice.

Astfel, acțiunea în rectificare reprezintă o acțiune de carte funciară, prevăzută expres de art. 908-911 Cod civ. și Legea nr. 7/1996 modif. și republ. a cadastrului și publicității imobiliare.

În situația de față, având în vedere că instanța, pe baza probatoriului administrat, a constatat inexistența dreptului la sultă al pârâtei datorită prescrierii dreptului său de a pune în executare creanța, sunt aplicabile dispozițiile legale arătate, situația încadrându-se între cazurile expres și limitativ prevăzute de textul normativ, respectiv dispozițiile art. 908 alin.1 pct. 4 coroborate cu art. 911 Cod civ.

Verificând condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi admisă acțiunea în rectificare a cărții funciare, instanța apreciază acțiunea ca fiind întemeiată din moment ce reclamanta a făcut dovada că dreptul la sultă al pârâtei nu mai există, fiind prescrisă executarea lui, la acest moment existând neconcordanță între situația reală și cea tabulară.

Pentru aceste considerente, instanța va admite cererea și va constata prescris dreptul la sultă al pârâtei și, pe cale de consecință, dispune radierea din cartea funciară nr._ a Sectorului 2 București a sarcinii reprezentată de sulta în valoare de 2.423.550 lei ROL instituită prin sent.civ. nr. 5549/18.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/1994.

Având în vedere că pârâta a pierdut procesul, în baza art. 453 alin.1 Cod proc.civ., instanța o va obliga către reclamantă la plata sumei de 70 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru achitată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamanta P. M., cu domiciliul în București, sector 2, ., având CNP_ și cu domiciliul ales la CA R. B.-T. în București, sector 2, .. 6A, . cu pârâta O. V., cu domiciliul în București, sector 2, .. 110, .. 69.

Constată prescris dreptul la sultă al pârâtei și, pe cale de consecință, dispune radierea din cartea funciară nr._ a Sectorului 2 București a sarcinii reprezentată de sulta în valoare de 2.423.550 lei ROL instituită prin sent.civ. nr. 5549/18.06.1996 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr._/1994.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 70 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Sector 2 București.

Pronunțată în ședință publică astăzi, data de 29.06.2015.

PREȘEDINTE, Pentru grefier aflat in CO,

D. - E. G. semnează Grefier-Șef

Red. D.E.G./Dact R.E.F./4 ex./3.09.2015

2 .>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 7447/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI