Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1626/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1626/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 1626/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1626
ȘEDINȚA PUBLICA din data de 11.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială – obligație de a face, formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâții B. F. V. și M. A. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul prin avocat S. V., cu împuternicire avocațială la dosar (f. 24 dosar_/4/2013), pârâtul B. F. V. personal și pârâta prin avocat D. C., cu împuternicire avocațială la dosar (f. 22 dosar_ ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, faptul că reclamantul a depus la data de 05.02.2015 note scrise, în trei exemplare iar la data de 09.02.2015 pârâtul a depus răspunsul la obiecțiunile formulate în dosarul nr._/4/2013, după care,
Instanța înmânează pârâților un exemplar de pe notele scrise depuse de reclamant.
Nemaifiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbateri, pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților să permită accesul reclamantului către locuința proprietatea acestuia prin intermediul terenului și casei scării aflate în proprietatea pârâților, apreciind că sunt îndeplinite condițiile art. 996 și urm. C.proc.civ. În continuare arată că pârâtul a edificat un gard despărțitor în curtea imobilului de la nr. 18 pentru a se demarca în mod corespunzător accesul către cele două imobile, respectiv accesul către proprietatea pârâtului și accesul către imobilul proprietatea reclamantului.
În ceea ce privește capătul doi al cererii principale, arată că prin cererea precizatoare-modificatoare reclamantul a solicitat instanței să ia act de faptul că nu numai stăruie în soluționarea capătului doi de cerere având în vedere timpul îndelungat scurs de la momentul promovării acțiunii. De asemenea, precizează că a fost dovedit în cauză faptul că s-a ajuns la situația descrisă în cererile părților, deoarece ambele construcții aparținând părților s-au aflat în proprietatea unei singure persoane, respectiv ., cea care a edificat cele două construcții fără autorizație de construcție, stabilind ca unică cale de acces către imobilul devenit ulterior proprietatea reclamantului, doar prin intermediul terenului și casei scării aparținând imobilului pârâților.
Pârâții susțin ideea că cel care avea obligația de a stabilii un drum de acces era cel care a vândut imobilul, însă regula nu mai este întemeiată deoarece imobilul fiind cumpărat de proprietarul învecinat al societății . acesta avea deja stabilit drum de acces prin imobilul său de la nr. 18, motiv pentru care a și edificat construcția comună stabilind căile de acces potrivit voinței sale proprii. Există o singură cale de acces pe la imobilul de la nr. 18 prin intermediul terenului și casei scării. În ipoteza în care, la acest moment, nu va fi admisă cererea reclamantului iar cererea reconvențională a pârâtului B. F. V. formulată în dosarul nr._/4/2013 va fi admisă, reclamantul ar fi pus în situația în care nu ar mai avea acces la locuința sa, deoarece singurul acces se poate face doar prin casa scării aparținând imobilului pârâților. Cu privire la susținerea că ar lipsi condiția urgenței prevăzută de dispozițiile legale dat fiind faptul că reclamantul are domiciliul în Canada, învederează că reclamantul a depus la dosarul cauzei dovezi că imobilul proprietatea sa este folosit în baza unui contract de comodat de către societatea comercială . SRL. În final depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Pârâtul B. F. V. solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, arătând că cererea de chemare în judecată este informă în sensul că persoane neidentificate și nedeterminabile solicită să se permită accesul la imobilul proprietatea reclamantului, fără a preciza limitele și modalitatea de acces, acțiunea neavând un obiect clar. În privința îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru formularea unei cererii de ordonanță președințială, arată că reclamantul nu beneficiază de o aparență de drept în privința acestuia, a dobândit imobilul de la nr. 20 la momentul executării silite a imobilului de la nr. 18, reclamantul asumându-și posibilitatea de a nu mai acces la imobil, întrucât în cuprinsul actului prin care a dobândit proprietatea nu avea înscris un drept de servitute către imobil. Reclamantul invocă propria incorectitudine, solicitând protecția statului în această privință. Referitor la urgență, pârâtul invocă efectele pozitive ale autorității de lucru judecată.
De asemenea învederează că în dosarul nr._/303/2013 s-a constatat de Judecătoria Sectorului 6 că nu există o urgență întrucât reclamantul domiciliază în Canada, până la prezentul termen de judecată nu s-a probat o altă situație. Chiar din cuprinsul cererii precizatoare rezultă că nu este îndeplinită cerința urgenței, reclamantul afirmând că oricând poate veni în România. Mai arată reclamantul că cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale poate fi admisă pentru realizarea unei drept care s-ar păgubi prin întârziere, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că societatea cu care reclamantul a încheiat un contract de comodat funcționează în acel sediul întrucât nu are cale de acces. Totodată nu este îndeplinită nici condiția prevenirii unei eventuale pagube iminente, pârâtul apreciind că reclamantul nu este îndreptățit, pe cale ordonanței președințiale, să aibă acces la imobilul proprietatea sa, care are destinația de spațiu producție. În final arată că pârâții au notificat reclamantul și reprezentanții reclamantului să se prezintă să le ridice bunurile aflate în imobil în măsura în care au nevoie de acestea, aceștia refuzând.
Pârâta M. A. S., prin avocat, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 și urm. C.proc.civ. privind condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale. Susținerile reclamantului sunt nefundate și ipotetice, astfel cum însuși reclamantul le califică. Înscrisurile aflate la dosarul cauzei demonstrează că cum s-a dobândit proprietatea imobilelor de la nr. 18 și 20, imobilul de la nr. 20 a fost cumpărat de către reclamant de la proprietarul de la nr. 18, deși imobilul se afla în procedura executării silite, reclamantul cunoscând că nu are ieșire la drumul public întrucât era un imobil construit fără autorizație de construcție. Reclamatul își invocă propria culpă, neglijență și rea credință la dobândirea imobilului. Pârâții nu pot fi obligați să repare o situație pe care reclamantul a acceptat-o în momentul în care a dobândit imobilul. Nu sunt îndeplinit condițiile pentru a se putea considera că reclamantul este proprietarul unui fond înfundat.
La interpelarea instanței cu privire la modalitatea de acces la imobilul proprietatea reclamantului, pârâtul B. F. V. arată că accesul se face pe terenul proprietatea sa, iar prin imobilul construcție proprietatea sa se poate face accesul la construcția reclamantului.
Reclamantul, prin avocat, arată că casa scării este un corp separat de imobilul proprietatea pârâtului.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București în data de 14.11.2013, sub nr._/4/2013, reclamantul M. A. a chemat în judecată pe pârâții B.-F. V. și M. A. S., solicitând ca instanța, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților de a permite accesul liber și neîngrădit, prin intermediul imobilului, teren și clădire, proprietatea acestora, situat în București, .. 18, sector 4, înspre locuința, proprietatea reclamantului și a soției sale, situată în București, .. 20, sector 4, și dinspre locuința reclamantului spre calea publică, precum și obligarea pârâților de a nu proceda la debranșarea de la utilități (energie electrică, apă, gaze, etc.) a locuinței reclamantului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor nr._/4/2013, având ca obiect contestație la executare, și nr._/4/2013, având ca obiect partaj judiciar, ambele ale Judecătoriei sectorului 4 București.
În motivare, reclamantul a arătat că în urma adjudecării imobilului situat în București, .. 18, sector 4, proprietatea numitei S. M., de către pârâții B.-F. V. și M. A. S., imobilul său și al soției sale, situat în București, .. 18, sector 4, deținut în prezent de comodatarul S.C. Prod Impex S.R.L., a rămas fără acces la calea publică.
A învederat reclamantul că numărul poștal 20, al imobilului său, nu a fost de fapt alocat niciodată și că pe terenurile de la nr. 18 și 20 există o singură construcție, formată din subsol, parter și două etaje, reclamantul deținând o parte din aceasta, în suprafață de 56 mp, iar pârâții cealaltă parte.
Potrivit reclamantului, construcția de pe cele două terenuri are un singur acces la calea publică, prin partea de construcție și terenul de la nr. 18.
A mai arătat reclamantul că datorită relațiilor apropiate dintre părți, respectiv B. G., autorul său, și S. M., imobilele de la nr. 18 și nr. 20 au fost folosite ca un tot unitar, fiind intabulate separat fără a exista între ele o delimitare precisă, tot la fel întocmindu-se și actele de proprietate, fără a avea loc vreo ieșire din indiviziune sau dezmembrare pentru cele două imobile menționate.
Reclamantul a susținut că cele două imobile, de la numerele 18 și 20, au toate utilitățile în comun și că pentru imobilul său, singura ieșire la calea publică se poate face numai prin intermediul imobilului de la nr. 18, ieșire pe care până în prezent numita S. M. i-a permis-o.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 996-1001 din Noul Cod de procedură civilă, iar în probațiune a solicitat înscrisuri, depunând în acest sens o . înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru.
În data de 26.11.2013, pârâții B.-F. V. și M. A. S. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantului și amendarea acestuia în condițiile art. 187 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă.
Au arătat pârâții că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale și că reclamantul invocă propria sa culpă, din moment ce a cumpărat o construcție efectuată fără forme legale și la care are acces doar prin incinta altui imobil. Au mai arătat pârâții că reclamantul locuiește în Canada, că imobilul acestuia, având destinația de spațiu de producție, nu este racordat până în prezent la utilități și că este ocupat de S.C. Etta Socks Group S.R.L.
În dovedire, pârâții au depus la dosar, în copie, contract de împrumut, hotărâri judecătorești, informații de la Oficiul Național al Registrului Comerțului, contract de credit, contract de ipotecă, extras de carte funciară, decizie de impunere, contestație la executare formulată de S.C. Etta Socks Group S.R.L. și somație de executare.
Prin cererea trimisă prin fax la data de 27.11.2013, pârâtul B.-F. V. a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2013, Judecătoria Sector 4 București și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată în data de 15.01.2014, sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 692/21.01.2014 a fost declinată competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, constatându-se ivit conflictul negativ de competență.
Tribunalul București, în regulator de competență, a stabilit competența soluționării pricinii în favoarea acestei instanțe prin sentința nr. 312/17.03.2014.
Cauza a fost restituită acestei instanțe în data de 15.10.2014.
În data de 12.11.2014, pârâtul B. F. V. a depus din nou întâmpinare, prin care a învederat, în esență, că reclamantul nu beneficiază de o aparență de drept în favoarea sa, că acesta nu deține un fond înfundat, nu este îndreptățit pe calea ordonanței președințiale să aibă acces la proprietatea sa – spațiu de producție, invocând totodată efectele pozitive ale autorității de lucru judecat în sensul lipsei de urgență reținută prin încheierea din 28.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/303/2013, prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite.
În data de 14.11.2014, reclamantul a depus cerere precizatoare și completatoare (de fapt cerere modificatoare pentru rigoare juridică), prin care a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată, învederând că solicită doar obligarea pârâților să-i permită accesul liber și neîngrădit în imobil, prin intermediul imobilului teren și locuință (doar casa scării) proprietatea acestora, situat în București, .. 18, sector 4, fără somație și fără trecerea vreunui termen.
La termenul de judecată din data de 17.12.2014, pârâtul B. a menționat că nu mai stărui în susținerea excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, după care instanța, conform art. 258 alin. 1 C.proc.civ., a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, respingând reclamantului proba testimonială și cea cu expertiză tehnică, ca neutile, luând totodată act de împrejurarea că părțile înțeleg să se folosească în speță de raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr._/4/2013.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, instanța de judecată reține următoarele:
În fapt, reclamantul este proprietarul imobilului situat în București, .. 20, sector 4, compus din teren în suprafață de 82 mp și construcția existență pe acesta cu destinația construcție industrială și edilitară cu o suprafață de 56 mp, intabulat în CF nr._ (în continuare imobil), astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1694/26.06.2013 (f. 10-11, D._/4/2013).
Din același titlu de proprietate reiese că imobilul nu este racordat în prezent la utilități (Enel, canalizare, gaze naturale, etc.).
Prin contractul de comodat nr. 872/29.06.2013, reclamantul a oferit . SRL, spre folosință gratuită, imobilul (f. 8-9, D._/4/2013).
Pârâții B. F. V. și M. A. S. sunt proprietarii imobilului situat în București, .. 18, sector 4, compus din P+2 cu suprafața construită la sol de 190 mp, curte 120 mp, CF_ (f. 7, D._/4/2013).
Astfel cum rezultă din certificatul de grefă eliberat de Judecătoria Sector 4 București, pe rolul acelei instanțe se află înregistrat dosarul nr._/4/2013, ce are ca obiect ieșire din indiviziune și stabilirea dreptului de servitute, dosar în care figurează aceleași părți și în aceleași calități (f. 32, D._/4/2013).
Astfel cum a relatat pârâtul B. la interpelarea instanței cu privire la modalitatea de acces la imobilul proprietatea reclamantului, accesul se face pe terenul proprietatea sa, iar prin imobilul construcție proprietatea sa se poate face accesul la construcția reclamantului.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr._/4/2013 rezultă că la adresa din . două imobile, cel aparținând reclamantului fiind identificat ca lot 1, iar accesul la acest imobil este comun cu unul dintre accesele construcției aferente imobilului situat la nr. 18 (proprietatea pârâților).
În drept, procedura sumară a ordonanței președințiale este reglementată de art. 996-1001 C.proc.civ. Astfel, potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pentru a fi admisibilă, cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ trei condiții, recte:
-urgența măsurii solicitate a fi luate pe această cale;
-vremelnicia măsurii solicitate;
-prin măsura luată să nu se prejudece fondul cauzei.
În esență, reclamantul solicită instituirea provizorie a unei servituți de trecere pe terenul și parțial construcția proprietatea pârâților, până la soluționarea dosarului nr._/4/2013, ce are ca obiect ieșire din indiviziune și stabilirea unui drept de servitute.
În ceea ce privește condiția urgenței, textul art. 996 alin. 1 C.proc.civ. nu definește această noțiune, ci enumeră categoriile generale de situații caracterizate prin urgență: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Aprecierea urgenței se realizează în raport de situația de fapt și de împrejurările specifice fiecărei cauze, iar în speță instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței.
Astfel, se impune a sublinia că imobilul în favoarea căruia se solicită instituirea unei servituți provizorii de trecere nu are destinația de locuință, ci de spațiu de producție, astfel că susținerile reclamantului privind faptul că nu poate intra în propria locuință sunt în mod vădit neîntemeiate. Mai mult decât atât, imobilul nu este racordat la utilități (Enel, canalizare, gaze naturale, etc.).
Imobilul este dat spre folosință gratuită unui profesionist, în vederea desfășurării unor activități specifice, deși imobilul nu este racordat la utilități.
Proprietarul imobilului locuiește în Canada și a dat imobilul spre folosință gratuită la 3 zile după dobândirea dreptului de proprietate, susținerea reclamantului în sensul că poate veni oricând în România pentru a folosi imobilul este lipsită de relevanță, câtă vreme imobilul este nelocuibil în lipsa utilităților.
Or, toate aceste constatări cu privire la situația de fapt din speță reprezintă tot atâtea argumente pentru constatarea lipsei urgenței în cauză. De altfel, reclamantul nu a fost în măsură să justifice urgența adoptării unei asemenea măsuri, învederând doar faptul că este proprietarul imobilului și că nu poate avea acces la acesta.
Pe de altă parte, nu se poate reține alegația pârâtului B. cu privire la efectul pozitiv al lucrului judecat izvorât din încheierea din 28.11.2013 pronunțată în dosarul nr._/303/2013, prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executării silite, câtă vreme urgența pentru suspendarea provizorie a executării unui titlu executoriu este diferită de urgența impusă de textul legal al ordonanței președințiale.
Desigur, cerința vremelniciei măsurii ar putea fi îndeplinită în cauză, deoarece se solicită instituirea temporară a servituții de trecere, până la soluționarea litigiului de fond.
Sub aspectul neprejudecării fondului și această condiție ar putea fi întrunită ca urmare a faptului că nu s-ar da o dezlegare a fondului litigiului, de vreme ce litigiul pe fond face obiectul dosarului nr._/4/2013.
Totodată, pe calea ordonanței președințiale nu li se poate impune pârâților o obligație de a face, decât atunci când se urmărește încetarea unor acte abuzive, ceea ce în speță nu este cazul, neputându-se reține în sarcina pârâților săvârșirea unor acte abuzive.
Concluzionând, câtă vreme nu este îndeplinită una dintre condițiile ce se cer a fi întrunite în mod cumulativ pentru admiterea ordonanței președințiale, respectiv urgența, cererea urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată-modificată de reclamantul M. A., cu domiciliul procesuale ales la av. S. V., în București, .. 20, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții B. F. V., cu domiciliul în București, .. 41, sector 2, CNP_, și M. A. S., cu domiciliul în București, Calea Călărașilor, nr. 39A, ., sector 3, CNP_, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, în termen de 5 de zile de la pronunțare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
13.02.2015/5 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1632/2015. Judecătoria... → |
|---|
