Plângere contravenţională. Sentința nr. 1948/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1948/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 1948/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1948
Ședința publică din data de 19.02.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „plângere contravențională” privind pe petent N. M. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA RUTIERĂ, intervenient D. M. M. și martor R. I. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns petentul, personal, asistat de apărătorul ales, intervenientul, personal, martorul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei – plângere contravențională, stadiul judecății - al doilea termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare - legal îndeplinită, după care:
Instanța procedează la identificarea petentului, în persoana d-lui N. M. G., care se legitimează cu C.I. . nr._ având CNP_, a intervenientului, în persoana d-lui D. M. M., care se legitimează cu C.I. . nr._, având CNP_, a martorului, în persoana d-lui R. I. C., care se legitimează cu C.I. . nr._, având CNP_.
Apărătorul ales al petentului solicită instanței rectificarea citativului, în sensul înregistrării în mod corect a numelui petentului, N. M. G., și nu N. M. D., cum din eroare a fost înregistrat.
Instanța dispune rectificarea citativului, în sensul înregistrării corecte a numelui petentului N. M. G., și nu N. M. D., cum din eroare a fost înregistrat în sistemul ecris.
Instanța constată că intervenientul, deși a fost citat cu un exemplar al acțiunii, întâmpinării, și setului de înscrisuri anexat acestora, și cu mențiunea de a-și pregăti apărările, pentru acest termen de judecată, nu a procedat la depunerea întâmpinării.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței sale, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței apărătorul ales al petentului, interveientul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, apărătorul ales al petentului solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, constând în ascultarea unui martor.
Instanța deliberează asupra probelor solicitate de către petent și intimată și încuviințează, pentru petent și intimată, proba cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Apărătorul ales al petentului, solicită instanței să constate intervenientul decăzut din dreptul de a mai propune probe.
Instanța, ia act că intervenientul nu a depus întâmpinare, și nici nu a propus probe, și față de poziția apărătorului ales al petentului, constată intervenientul decăzut din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afară de cele de ordine publică.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 309 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează pentru petent, proba testimonială.
Instanța procedează la înlăturarea intervenientului și martorului din sala de judecată, și în temeiul dispozițiilor art. 34 O.G. nr. 2/2001, ascultă petentul pe situația de fapt.
Petentul arată că la momentul producerii evenimentului se întorcea de la serviciu, ieșind cu autoturismul său de pe . pe partea stângă, până în intersecție, se afla parcat neregulamentar un autoturism. Mai arată că aștepta să se încadreze pe pentru a vira pe . partea stângă se îndrepta spre el autoturismul Poliției Locale. A încercat să facă loc autoturismului Poliției Locale, pe alee, moment în care a apărut celălalt conducător auto, cu o dubiță, și nevăzându-l s-au ciocnit. Mai precizează că autoturismul Poliției Locale era situat pe prima bandă, că dubița venea din stânga sa, astfel că a fost lovit în partea stângă, în dreptul roții.
La interpelarea instanței, petentul arată că era încadrat aproape pe banda doi, cu “botul” mașinii, restul mașinii fiind pe banda unu.
Petentul învederează instanței că după producerea coliziunii, celălalt conducător auto implicat în accident, l-a chemat pe șeful său, moment în care după ce a ridicat capota mașinii, și a făcut o evaluare sumară a pagubei, i-a fost solicitată suma de 4000 lei. În apărare, petentul a comunicat că nu a existat indicatorul cedează trecerea, ci doar lipsa de vizibilitate a condus la producerea evenimentului, și că este în imposibilitate să achite suma solicitată. Petentul mai precizează că era asigurat, că în aceeași zi achitase asigurarea, însă nu era în vigoare la momentul producerii evenimentului.
Instanța procedează la ascultarea intervenientului pe situația de fapt.
Intervenientul declară că se deplasa pe .. Fundeni, pe banda a doua, pe banda întâi deplasându-se autoturismul Poliției Locale. Intervenientul arată că a depășit autoturismul Poliției Locale, moment în care a ieșit petentul de pe alee, și s-a produs impactul în intersecție. Mai precizează că la momentul producerii coliziunii, semnalizatorul pe partea stângă funcționa, impactul producându-se pe banda doi.
Instanța procedează la ascultarea martorului R. I. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, apărătorul ales al petentului solicită instanței admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în principal, anularea procesului verbal de contravenție încheiat la data de 12.06.2014, anularea măsurii contravenționale, respectiv anularea punctelor de amendă, exonerarea de la plata amenzii, restituirea permisului de conducere, și în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertismentul.
În susținerea fondului cauzei, apărătorul ales al petentului arată că cele două procese-verbale au fost încheiate fără respectarea elementelor ce descriu faptele, împrejurările ce pot stabili gravitatea faptei, fiind încheiate a doua zi după producerea evenimentului, după declarațiile părților.
În finalul susținerilor, apărătorul ales al petentului arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intervenientul având cuvântul asupra fondului cauzei, învederează instanței că petentul este vinovat de producerea evenimentului rutier.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise, și potrivit dispozițiilor art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 24.06.2014 petentul N. M. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și_ ambele întocmite la data de 12.06.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 11.06.2014 în jurul orei 17 se afla la volanul auto_ pe . către . . oprit la indicatorul „cedează trecerea”, urmând în vira drepta pe . stângă pe . mașină a Poliției Locale care intenționa să vireze dreapta pe . nu avea loc din cauza unei mașini parcate neregulamentar, petentul a ieșit la limita vizibilității, fără a depăși intersecția pentru a se asigura. Însă din spatele mașinii de poliție a venit cu viteză auto cu nr. B1465HA condus de numitul D. M. M., care a acroșat mașina condusă de petent.
Petentul a fost sancționat pentru nerespectarea indicatorului de „Cedează trecerea” și pentru că nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie.
În ceea ce privește prima faptă, petentul a arătat că agentul constatator a consemnat cu rea-credință o situație de fapt ce nu corespunde realității, iar în privința celei de-a doua fapte petentul a arătat că din eroare a omis să verifice valabilitatea poliței vechi expirate la data de 07.06.2014, dar la data de 11.06.2014 a încheiat o altă asigurare.
Procesul-verbal este nelegal întocmit întrucât nu conține mențiunea privind ocupația și locul de muncă al contravenientului; împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea pagubelor pricinuite; locul săvârșirii faptelor; au fost încheiate două procese-verbale pentru două fapte constatate în același timp, cu încălcarea art. 20 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În subsidiar s-a solicitat înlocuirea sancțiunilor cu avertismentul.
În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 5 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.
În dovedirea celor susținute în plângere, petentul a propus proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul R. I. C., încuviințate și administrate de instanță.
În apărare și în termen legal, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că petentul a fost sancționat pentru că nu a respectat semnificația indicatorului „Cedează trecerea” și nu a avut asigurare auto obligatorie. În privința legalității procesului-verbal, acesta întrunește toate condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Procesul-verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, iar simpla negare a petentului că fapta nu corespunde realității nu îl exonerează pe acesta de răspundere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 15, 16 din O.G. nr. 2/2001, art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 48 din Legea nr. 136/1995.
În dovedire, intimata a propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de către instanță.
În temeiul art. 411 C.proc.civ. s-a solicitat judecarea cauzei chiar și în lipsă.
La termenul de judecată din data de 22.01.2015 instanța a dispus citarea în calitate de intervenient forțat a persoanei implicate în accident – D. M. M. în conformitate cu dispozițiile art. 75 și ale art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002.
Intervenientul forțat nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat la termenul de judecată prezent și a fost ascultat asupra situației de fapt.
Analizând coroborat probele administrate, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 12.06.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 510 lei, 6 puncte amendă și suspendarea exercitării dreptului de a conduce timp de 60 de zile, reținându-se că la data de 11.06.2014, în jurul orei 17:15, la intersecția Șos. Fundeni – . auto nr._ pe . „Cedează trecerea”, iar la intersecția cu . în coliziune cu auto B1465HA condus de D. M. M. pe drumul cu prioritate, pe . și sancționată de art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 raportat la art. 101 alin. 3 lit. a și 111 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
În drept, conform art. 57 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 la intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Dispozițiile art. 101 alin. 3 alin. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, nerespectarea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Accidentul este definit de art. 75 din același act normativ ca fiind evenimentul ce întrunește cumulativ următoarele condiții: s-a produs într-un loc deschis circulației publice, a avut ca urmare avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale și in eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare.
Potrivit art. 111 alin. 1 lit. c din același act normative permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și în situația prevăzută la art. 115 alin. (1).
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, potrivit art. 17 din același act normativ.
Cu privire la motivul de nulitate privind lipsa mențiunii privind locul de muncă și ocupația petentului, instanța îl va respinge, ca neîntemeiat.
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde obligatoriu locul de muncă și ocupația contravenientului, sancțiunea lipsei acestei mențiuni fiind nulitatea relativă a procesului-verbal cu condiția dovedirii de către petent a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Instanța reține că situațiile în care nerespectarea unor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator sunt determinate imperativ și limitativ prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, astfel că, în celelalte cazuri, nulitatea procesului-verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului.
Or, în condițiile în care petentul nu a invocat și dovedit nicio vătămare care să îi fi fost pricinuită prin nemenționarea în procesul-verbal a locului de muncă și a ocupației sale, instanța urmează a respinge acest motiv de nulitate, ca nefondat.
În privința motivului de nulitate privitor la insuficienta descriere a faptei instanța constată că acest motiv nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 enumeră limitativ cazurile în care procesul-verbal este lovit de nulitate absolută expresă, în situația în care din conținutul său lipsesc anumite mențiuni, enumerate de legiuitor în acest articol. Printre mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal contravențional sub sancțiunea nulității absolute, textul art. 17 prevede și situația în care lipsește mențiunea faptei săvârșite, iar prevederile art. 16 alin. 1 sancționează cu nulitatea relativă lipsa privind descrierii faptei contravenționale.
Instanța constată că în cuprinsul procesului-verbal sunt indicate faptele contravenționale și sunt descrise suficient de detaliat astfel încât instanța să poată înțelege și aprecia asupra situației de fapt acolo reținute și pentru a fi în măsură să judece prezenta plângere, astfel încât actul nu este lovit de nulitate absolută.
Totodată, instanța constată că nu se poate reține o eventuală nulitate relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției și din perspectiva inexistenței unei vătămări, întrucât petentul nu a făcut dovada niciunei vătămări care i-ar fi fost produsă prin descrierea, apreciată drept insuficientă, a faptei.
În privința motivului de nelegalitate invocat de petent privind lipsa mențiunii exacte a locului săvârșirii faptei, instanța îl va respinge pentru considerentele următoare:
Potrivit art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde obligatoriu data și locul unde este încheiat, sancțiunea lipsei acestei mențiuni fiind nulitatea relativă a procesului-verbal cu condiția dovedirii de către petent a unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Instanța constată că procesul-verbal contestat cuprinde mențiunea privind locul săvârșirii faptei, respectiv . .> În consecință, instanța constată că mențiunea privind locul întocmirii procesului-verbal se regăsește în cuprinsul actului, iar insuficienta precizare a acestuia nu e de natură a atrage sancțiunea nulității relative, deoarece petentul nu a dovedit că a suferit nicio vătămare de natură a atrage nulitatea procesului-verbal amintit.
În privința motivului de nulitate privind nerespectarea art. 20 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge și acest motiv de nulitate, drept nefondat.
Conform art. 20 alin 1 din O.G. nr. 2/2001 dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții constatate în același timp de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal.
Totodată, instanța are în vedere dispozițiile art. 10 alin. 2 din același act normativ ce prevăd că, atunci când contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile contravenționale se cumulează fără a putea depăși dublul maximului amenzii prevăzut pentru contravenția cea mai gravă sau, după caz, maximul general stabilit în prezenta ordonanță pentru prestarea unei activități în folosul comunității.
Întrucât în cauză prin întocmirea a două procese-verbale distincte pentru cele două fapte constatate în același timp de același agent constatator nu au fost încălcate dispozițiile art. 10 alin. 2 din Ordonanță și în lipsa altei vătămări a petentului, instanța apreciază că nerespectarea prevederilor art. 20 alin. 1 nu este în măsură să ducă la anularea proceselor-verbale contravenționale.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31–36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța constată însă că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că, până la proba contrară, respectiv până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de contestator în susținerea plângerii contravenționale, acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției, spre deosebire de alte acte autentice, nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În cauză, în ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului privind lipsa asigurării de răspundere civilă obligatorie, instanța constată că petentul a recunoscut săvârșirea acestei fapte atât la momentul întocmirii procesului-verbal, consemnând la rubrica privind obiecțiunile că "Recunosc fapta" (f.10), cât și în cuprinsul plângerii formulate, unde a arătat că a omis din eroare să verifice valabilitatea poliței vechi expirate la data de 07.06.2014, precum și în instanță la interpelarea președintelui completului.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă, privind nerespectarea semnificației indicatorului „Cedează trecerea”, instanța reține următoarele:
Întrucât agentul constatator nu a observat personal impactul dintre cele două autovehicule, instanța va reanaliza dosarul accidentului și probele administrate nemijlocit pentru a verifica temeinicia concluziilor agentului constatator.
Petentul nu contestă prin plângerea sa existența unei coliziuni cu celălalt vehicul și existența obligației sale de a ceda prioritatea la ieșirea din Peco și intrarea pe . drumul cu prioritate, ci invocă în apărarea sa împrejurarea că accidentul s-a produs din cauza unui TIR staționat pe partea carosabilă având nr. de înmatriculare_ care i-a blocat vizibilitatea, care circula din aceeași direcție.
Obligația de acordare a priorității și dreptul corelativ sunt reglementate de dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, potrivit art. 6 pct. 1 și 26, instituind în mod generic obligația fiecărui participant la trafic de a nu-și continua deplasarea sau de a nu efectua orice altă manevră, dacă prin acestea îi obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească (acordare a priorității). Prioritatea de trecere reprezintă așadar dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice.
Având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, declarațiile conducătorilor auto date în prezența agentului constatator, precum și susținerile acestora în fața instanței fiind ascultați asupra situației de fapt, declarația martorului R. I. C. și plângerea contestatorului, instanța reține că autovehiculul cu numărul de înmatriculare B1465HA circula pe . s-a produs în momentul în care petentul, conducând autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, a ieșit de pe .. Fundeni fără să acorde prioritate, având indicator rutier de „Cedează trecerea”.
Instanța constată așadar că evenimentul rutier s-a produs prin pătrunderea autoturismului condus de petent în . zona de deplasare a unui autoturism cu prioritate, respectiv auto condus de intervenientul forțat.
În ceea ce privește apărările formulate de petent în sensul că nu avea vizibilitate în partea stângă pe . unui autoturism marca Dacia Duster al Poliției Locale care circula pe prima bandă și intenționa să vireze dreapta pe . că această variantă este confirmată atât de martorul propus de petent, cât și de intervenientul forțat care se afla la volanul celeilalte mașini implicate în accident. Însă această împrejurare nu este de natură a-l exonera pe petent de răspundere în condițiile în care acesta avea obligația să cedeze trecerea tuturor vehiculelor care circulau pe . a putea pătrunde pe acest drum din . nu trebuia să inițieze manevra de pătrundere pe . avea suficientă vizibilitate care să îi permită să face acest lucru în condiții de siguranță, neavând nicio obligație să facă loc mașinii de poliție.
În ceea ce privește locul producerii impactului instanța constată neconcordanțe între declarațiile date în fața instanței, petentul susținând că impactul s-a produs între benzile I și a II-a de mers, intervenientul pe banda a II-a, iar martorul a susținut că impactul s-a produs pe banda I. Având în vedere că declarațiile acestora sunt consecvente în privința faptului că pe banda I se aflau mașini în coloană în spatele unui autobuz, coroborat cu împrejurarea că intervenientul circula pe banda a II-a, precum și cu avariile produse la cele două vehicule (partea din față a mașinii conduse de intervenient și roata stânga față a mașinii petentului), instanța reține că locul impactului a fost între benzile I și II de circulație.
Împrejurarea că impactul s-a produs între benzile I și a II-a de circulație, duce la concluzia că petentul nu s-a încadrat pe prima bandă de pe . art. 42 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 101 din H.G. nr. 1391/2006.
Conform art. 42 din O.U.G. nr. 195/2002 când circulația se desfășoară pe două sau mai multe benzi pe sens, acestea se folosesc de către conducătorii de vehicule în funcție de intensitatea traficului și viteza de deplasare, având obligația să revină pe prima bandă ori de câte ori acest lucru este posibil, dacă aceasta nu este destinată vehiculelor lente sau transportului public de persoane
Conform art. 101 din H.G. nr. 1391/2006 când drumul are doua sau mai multe benzi pe sensul de mers, vehiculele se conduc pe banda situata lângă acostament sau bordura. Celelalte benzi pot fi folosite succesiv, de la dreapta spre stânga, dacã banda de circulație utilizata este ocupatã, cu obligația de a reveni pe banda din dreapta atunci când acest lucru este posibil.
Din prevederile legale sus-citate se deduce și obligația ca, la . cu prioritate cu mai multe de pe o stradă laterală, conducătorii auto să pătrundă pe prima bandă de circulație și, doar dacă aceasta este ocupată, să pătrundă direct pe a doua bandă.
În cauza de față, petentul a pătruns pe . vireze dreapta și să se încadreze direct pe banda a II-a, deși pe de o parte nu avea vizibilitate în partea stângă pe banda I și cu atât mai puțin nu se putea asigura față de autoturismele ce circulau pe banda a II-a, iar pe de altă parte prima bandă nu era ocupată de mașini parcate, ci de mașini aflate în coloană în spatele unui autobuz care urmau să se pună în mișcare.
În aceste condiții petentul, respectând semnificația indicatorului „Cedează trecerea”, avea obligația de a rămâne pe loc până la punerea în mișcare a mașinilor de pe banda I pentru a se putea încadra în siguranță pe această bandă, fiind și asigurat în partea stângă de auto marca Duster care vira dreapta pe . din spatele său.
Având în vedere faptul că actele dosarului probează existența unui accident de circulație, așa cum este el definit de textul de lege, instanța reține că probele sunt în măsură să răspundă criticilor formulate de petent și să ofere toate detaliile solicitate pe calea plângerii, precum și că petentul nu a adus probe și nu a invocat împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa, nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel încât prezumția de veridicitate a actului sancționator rămâne în ființă, iar procesul-verbal este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunile sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru motivele anterior expuse, raportat la prevederile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționat ca atare prin lege și la regula „onus probandi incumbit actori” (sarcina probei incumbă reclamantului), constatând că faptele reținute în sarcina petentului întrunesc elementul material necesar pentru a fi calificate drept contravenții și că nu s-a făcut proba contrară situației reținute în procesele-verbale, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, constatând că aspectele reținute în sarcina petentului sunt reale și că sancțiunea a fost în mod corect individualizată, instanța urmează a respinge plângerea contravențională formulată de contestator, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul N. M. G. cu domiciliul în Ploiești, ., ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ cu sediul în București, sector 3, .. 9-15 și intervenient forțat D. M. M. cu domiciliul în București, sector 4, .. 42, ., ., împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției . nr._ și_ ambele întocmite la data de 12.06.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
5 ex./ 02.03.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1973/2015. Judecătoria... → |
|---|
