Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4483/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4483/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4483/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4483
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamanta N. LUCREȚIA M. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și P. S. 2 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care
Instanța de judecată, constatând că nu au răspuns părțile, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamanta, prin avocat B. L., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind pârâții.
Avocatul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
Instanța constată că reclamanta a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa cu privire la taxa judiciară de timbru și că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 C.p.c, neexistând nicio cauză care să înlăture competența generală a instanței, art. 997 coroborat cu art.94 lit. h) și art. 118 alin. 1 pct. 2 din C.p.c., după care, din oficiu, invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. S. 2 București, pe care o pune în discuție.
Avocatul reclamantei arată că în speță este o situație delicată, solicitând admiterea excepției, întrucât folosința nu aparține în acest moment Primăriei.
Instanța, față de prevederile art. 56 C.p.c., având în vedere că pârâta P. S. 2 București nu are personalitate juridică, nici nu este o entitate în sensul legii, pentru a putea sta în judecată, fiind o simplă structură funcțională conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, constată că această pârâtă nu poate sta în judecată, deci nu are capacitate procesuală de folosință, așa încât admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. S. 2 București, după care, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil.
Avocatul reclamantei arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța admite excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil, având în vedere faptul că nu există un temei legal care să permită părții să solicite și instanței să numească un notar pe această cale, reținând și existența prevederilor art. 101, art. 116 și art. 138-143 din Legea nr. 36/1995, care consacră persoanei interesate dreptul de a sesiza notarul public competent pentru constatarea vacanței succesorale și dreptul la o cale de atac în cazul refuzului din partea notarului de a constata vacanța succesorală și a refuzului de a numi curatorul prevăzut de art. 1.136 Cod civi,, anume plângerea împotriva încheierii de refuz, ceea ce obligă partea la a urma această cale prevăzută de lege și exclude posibilitatea pentru reclamantă de a se adresa instanței pentru numirea unui notar, după care acordă cuvântul asupra formulării de probatorii pe capătul de cerere cu privire la obligarea la exercitarea dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt.
Avocatul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Instanța, potrivit dispozițiilor art. 258 raportat la art. 255 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-o utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cu privire la capătul de cerere cu privire la obligarea la exercitarea dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt.
Avocatul reclamantei solicită admiterea acțiunii, având în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta deține cota de ½ din imobil, precum și faptul că defunctul fost soț al reclamantei nu mai are moștenitori, fiind depuse la dosar și certificatele de deces ale părinților acestuia și al fratelui acestuia, neavând nici copii din afara căsătoriei, motive pentru care solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
Prin capetele din cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/300/2014 la data de 26.11.2014 (f. 7-9) și precizată prin cererile depuse la data de 20.01.2015 (f. 20-22) și la data de 24.03.2015 (f. 29-30), disjunse prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/300/2014 la data de 30.03.2015 și înregistrate ca dosar distinct sub nr._, reclamanta N. LUCREȚIA M. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și P. S. 2 BUCUREȘTI a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să se dispună obligarea pârâților să exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 cod civil și numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil.
În fapt, reclamanta a arătat că la data de 13.11.2014, în București, a decedat fostul său soț P. V., cu ultimul domiciliu în București, ., nr. 27, ., ., sector 2, căsătoria fiind desfăcută prin divorț la data de 11.06.1997, fără a fi efectuat partajul apartamentului de domiciliu și al bunurilor existente aici.
Reclamanta a mai arătat că defunctul nu are moștenitori iar angajații birourilor notariale unde a încercat să depună actele în vederea dezbaterii succesiunii nu au primit aceste acte, iar ea în calitate de coproprietar al imobilului susține toate cheltuielile de administrare ale imobilului, după ce a contribuit la dotarea cu utilități a imobilului, a împrumutat sume de bani defunctului și a suportat cheltuielile cu înmormântarea și pentru îndeplinirea datinilor și a ritualurilor creștinești.
În drept, reclamanta a invocat art. 996 Cod pr.civ., art. 1.113 și art. 1.136 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie.
Pârâții nu au depus întâmpinare.
În ședința publică de la data de 23.04.2015, pentru considerentele reținute în partea introductivă a prezentei sentințe, din oficiu, instanța a invocat și admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei P. S. 2 București și excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil, astfel că, în consecință, urmează a respinge capătul de cerere formulat pe calea ordonanței președințiale având ca obiect numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil, ca inadmisibil și a respinge cererea de ordonanță președințială formulată în contradictoriu cu P. SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei cu privire la capătul de cerere formulat pe calea ordonanței președințiale având ca obiect obligarea pârâtului M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL să exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 Cod civil, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Conform art. 1.138 Cod civil „Moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul lor privat. Este considerată nescrisă orice dispoziție testamentară care, fără a stipula transmiterea bunurilor moștenirii, urmărește să înlăture această regulă.”
Potrivit art. 1.139 alin.(1) Cod civil „. caz, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moștenirii de îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la moștenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1.137, dacă niciun moștenitor nu este cunoscut. Moștenirea se dobândește retroactiv de la data deschiderii sale. „
Conform art. 1.113 Cod civil „(1) Pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, un succesibil poate fi obligat, cu aplicarea procedurii prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, să își exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen stabilit de instanța judecătorească, mai scurt decât cel prevăzut la art. 1.103. (2) Succesibilul care nu optează în termenul stabilit de instanța judecătorească este considerat că a renunțat la moștenire.”
Din aceste dispoziții legale instanța reține că obligarea la exercitarea dreptului de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 Cod civil se poate dispune doar în cazul succesibililor care trebuie, potrivit legii, să exercite acest drept, or pârâtul M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL nu intră în această categorie întrucât nu are un drept de opțiune succesorală, astfel că, neavând acest drept nici nu se pune problema stabilirii unui termen mai scurt pentru exercitarea lui. Dacă succesiunea este vacantă, municipiul intră în stăpânirea de fapt a moștenirii de îndată ce toți succesibilii cunoscuți au renunțat la moștenire ori, la împlinirea termenului prevăzut la art. 1.137, dacă niciun moștenitor nu este cunoscut, deci fără a putea să exercite vreo opțiune.
Termenul prevăzut de art. 1.103 Cod civil se aplică doar succesibililor, adică persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a putea moșteni, dar care nu și-au exercitat încă dreptul de opțiune succesorală, conform art. 1.100 alin. 2 Cod civil, or ca titular al moștenirilor vacante, municipiul nu este un succesibil, pentru că dobândește moștenirile vacante în temeiul legii fără a trebui și fără a avea posibilitatea de a exercita un drept de opțiune succesorală, deci nici nu poate fi obligat să exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 Cod civil.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, instanța constată că este neîntemeiat capătul de cerere formulat pe calea ordonanței președințiale având ca obiect obligarea pârâtului M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL să exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 Cod civil, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge capătul de cerere formulat pe calea ordonanței președințiale având ca obiect obligarea pârâtului M. BUCUREȘTI prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, S. 6, să exercite dreptul de opțiune succesorală înăuntrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut de art. 1.103 Cod civil, ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere formulat pe calea ordonanței președințiale având ca obiect numirea unui notar public pentru îndeplinirea dispozițiilor art. 1.136 Cod civil, ca inadmisibil.
Respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta N. LUCREȚIA M., cu domiciliul în București, .. 88, S. 6 și cu domiciliul ales la C.A. B. M. L., în București, Șoseaua Ș. cel M., nr. 27, ., ., în contradictoriu cu P. SECTORULUI 2 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-13, S. 2, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Cu drept numai de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B./5 ex. /27.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4397/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4890/2015.... → |
|---|
