Plângere contravenţională. Hotărâre din 11-12-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 13843/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 11.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul I. M. în contradictoriu cu intimata DGPMB- Brigada de Poliție Rutieră.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședință publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.12.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.07.2015, pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, sub nr._, petentul I. M., în contradictoriu cu intimata DGPMB – Brigada de Poliție Rutieră, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/07.07.2015 și exonerarea de la plata amenzii.
În motivare, petentul a arătat că la data de 07.07.2015 a fost amendat cu suma de 420 lei și suspendarea permisului de conducere pentru 30 zile pe motiv că ar fi depășit tramvaiul nr.21 pe partea stângă.
Petentul a invocat atât motive de nelegalitate, cât și motive de netemeinicie a procesului-verbal de contravenție. În ceea ce privește legalitatea, s-a arătat că procesul verbal nu este semnat de un martor asistent.
Cu privire la netemeinicie, petentul a arătat că nu se face vinovat de depășirea tramvaiului pe partea stângă.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În susținere, petentul a depus la dosar înscrisuri (f.4-6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG 80/2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10.09.2015 intimata DGPMB - Brigada de Poliție Rutieră a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a arătat că, la data de 07.07.2015, petentul a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe Șoseaua C. și a executat manevra de depășirea a tramvaiului pe partea stângă.
În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, s-a arătat ca acesta îndeplinește condițiile de forma prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Având in vedere ca este vorba de o contravenție constatată personal de agentul constatator, cele reținute în procesul-verbal sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt si împrejurările reținute corespund adevărului. Procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului constatator, situația de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
S-a arătat că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura specială prevăzuta de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate si veridicitate. Susținerile petentului se rezumă doar la negarea situației de fapt reținute în procesul-verbal contestat și nu reflectă realitatea, având ca singur scop exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din OG 2/2001, art. 45 alin.5 din OUG 195/2002.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal PBX nr._/07.07.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 420 lei, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, în temeiul art.45 alin.5 din O.U.G. 195/2002 pentru că, la data de 07.07.2015, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Fundeni spre B. Obor, iar la intersecția cu . depășit tramvaiul pe partea stângă. Petentul se afla în mașină singur.
În drept, conform art. 45 alin.5 din OUG. nr. 195/2002, Depășirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depășit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent, privitor la lipsa semnăturii martorului asistent, instanța reține că acesta este neîntemeiat, întrucât, în conf. cu art.19 alin.1 OG 2/2001, obligația de semnare a actului constatator de către un martor asistent există doar atunci când contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. În cauză, petentul a semnat procesul – verbal de contravenție, după cum reiese din chiar cuprinsul acestuia.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În cauza de față, instanța reține că petentul nu a adus nicio probă în combaterea temeiniciei procesului – verbal de contravenție, limitându – se la a nega situația de fapt reținută în actul constatator.
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a contestat superficial situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda aplicată de 420 lei, precum și sancțiunea complementară – suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile corespunde gradului de pericol social al faptei, este proporțională, astfel că va menține sancțiunea prevăzută în procesul – verbal de contravenție. În acest sens, instanța reține că petentul nu a nu a solicitat administrarea unor probe din care să rezulte că se impune reducerea amenzii sau înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de petentul I. M., având CNP_, domiciliat în București, ., sector 2 în contradictoriu cu intimata DGPMB- Brigada de Poliție Rutieră, cu sediul în București, . 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/11.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 6925/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
