Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 10601/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul B. A. în contradictoriu cu intimata D..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.10.2015 și respectiv la data de 19.10.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 26.08.2014, petentul B. A. – L. în contradictoriu cu intimata D. a solicitat anularea procesului – verbal de contravenție . nr._ din 15.08.2014 și a sancțiunii contravenționale aplicate. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, s-a arătat, în esență, că la data de 15.08.2014 petentul se afla împreună cu doi prieteni la reședința unuia dintre aceștia situată în București, . orei 19:00 – 19:30 pe poarta curții imobilului au intrat doi agenți de poliție, fără să ceară acordul locatarilor, cerându-le acestora să se legitimeze. Petentul a mai arătat că agenții de poliție nu și-au declinat identitatea și nu le-au adus la cunoștință persoanelor aflate în imobil care sunt motivele pentru care se impune legitimarea. Conștientizând că agenții își exercită atribuțiile în mod abuziv, petentul le-a spus acestora că se va legitima doar în afara proprietății. După acest refuz inițial, s-a cerut intervenția la fața locului a unui al doilea echipaj de poliție, moment în care petentul a fost de acord să se legitimeze, îndreptându-se spre ieșirea din curte unde le-a prezentat agenților actul de identitate.
Petentul a invocat atât motive de nelegalitate, cât și motive de netemeinicie a procesului – verbal de contravenție. Cu privire la nelegalitate, s-a arătat că fapta nu este descrisă, lipsesc martorul asistent și numele agentului constatator. Referitor la temeinicie, s-a arătat că fapta reținută în procesul – verbal de contravenție nu există, deoarece refuzul de a se legitima se sancționează doar la cererea justificată organelor de menținere a ordinii publice, în această situație nefiind îndeplinită această condiție.
În drept, au fost invocate disp. OG 2/2001, Legea 61/1991.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.10 – 30).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei, conform art.19 din OUG 80/2013.
La data de 15.11.2014 intimata D. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, s-a arătat ca acesta îndeplinește condițiile de forma prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. Având in vedere ca este vorba de o contravenție constatată personal de agentul constatator, cele reținute în procesul-verbal sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt si împrejurările reținute corespund adevărului. Procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă ce conține constatările personale ale agentului constatator, situația de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
S-a arătat că procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedura specială prevăzuta de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate si veridicitate. Susținerile petentului se rezumă doar la negarea situației de fapt reținute în procesul-verbal contestat și nu reflectă realitatea, având ca singur scop exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG 2/2001, Legea 61/1991. Legea 218/2002.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.25-30).
La data de 19.01.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care petentul a indicat că în mod eronat s-a consemnat în procesul- verbal de contravenție faptul că refuză să semneze, actul constatator nefiind întocmit în prezența contravenientului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . PA nr._/15.08.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 450 lei, în temeiul art.2 pct.31 din Legea 61/1991 pentru că, la data de 15.08.2014, a refuzat în mod repetat să dea relații cu privire la stabilirea identității sale sau să se legitimeze cu actul de identitate la solicitarea organelor de poliție, solicitare bazată pe faptul că la adresa sus – menționată a fost făcută o sesizare privind tulburarea liniștii publice.
În drept, conform art. 2 pct.31 din Legea 61/1991, constituie contraventie refuzul unei persoane de a da relatii pentru stabilirea identitatii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul politiei, la cererea ori la invitatia justificata a organelor de urmarire penala sau de mentinere a ordinii publice, aflate in exercitarea atributiilor de serviciu.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat în plângere privitor la faptul că în mod eronat s-a consemnat că petentul refuză să semneze, instanța reține că nu s-a adus nicio dovadă în combaterea acestei mențiuni din procesul verbal. Totodată, instanța reține că nu este obligatorie semnarea procesului – verbal de către contravenient, potrivit art. 19 alin.1 OG 2/2001 procesul –verbal putând fi încheiat chiar dacă există un refuz de a semna, în acest caz agentul constatator făcând mențiune despre aceste împrejurări, ce trebuie confirmate de cel puțin un martor. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului – verbal în acest mod. În cauza de față, se reține că procesul – verbal nu a fost semnat de un martor asistent, făcându-se mențiune în actul constatator că persoanele prezente sunt prieteni ai contravenientului. Prin urmare, instanța apreciază că sunt respectate disp. art. 19 din OG 2/2001. În orice caz, instanța reține că semnarea procesului – verbal de către un martor asistent este prevăzută sub sancțiunea nulității relative, fiind necesară dovedirea unei vătămări. Instanța reține că petentul a invocat o vătămare, arătând că prin încheierea procesului – verbal în absența sa, a fost privat de dreptul de a formula obiecțiuni. Chiar dacă am considera dovedită vătămarea invocată, instanța reține că această vătămare a fost înlăturată prin faptul că petentul a avut posibilitatea formulării unei plângeri contravenționale, în cadrul căreia a adus obiecțiuni la procesul – verbal și a propus probe în combaterea celor reținute în procesul – verbal de contravenție.
Cu privire la motivul de nulitate legat de lipsa numelui agentului constatator, instanța reține că acesta este vădit neîntemeiat, în procesul verbal fiind clar indicate numele și prenumele agentului de poliție.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate legat de nedescrierea suficientă a faptei, instanța reține că și acesta este neîntemeiat, procesul – verbal conținând toate datele necesare care să îi permită instanței să procedeze la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal. Astfel, actul constatator indică în mod clar fapta contravenientului de a refuza să dea relații pentru stabilirea identității sale sau să se legitimeze, petentul fiind în măsură să își formuleze apărările prin raportare la descrierea faptei din procesul – verbal.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În cauza de față, instanța reține că în combaterea celor susținute în procesul – verbal petentul a adus un martor, în persoana lui Z. I., prezent la momentul săvârșirii faptei. Instanța reține că principala critică adusă de petent cu privire la temeinicia procesului – verbal de contravenție este legată de faptul că solicitarea agenților de poliție de legitimare nu era una justificată, astfel că refuzul acestuia nu constituie faptă contravențională, în conf. cu disp. art.2 pct.31 din Legea 61/1991. Prin urmare, petentul nu neagă faptul că ar fi refuzat să se legitimeze, însă arată că agenții de poliție în mod nejustificat au intrat în curtea imobilului și au cerut persoanelor aflate acolo să prezinte actele de identitate. Din declarația martorului reiese de asemenea că petentul le-a spus polițiștilor că se va legitima doar dacă aceștia vor ieși în fata porții. Din toate probele existente la dosar, instanța reține că nu s-a făcut dovada faptului că solicitarea făcută de agenții de poliție petentului ar fi nejustificată sau abuzivă. Astfel, organele de poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, purtau uniformă, s-au deplasat la imobilul din . la o solicitare privind tulburarea liniștii publice și au intrat în curtea imobilului pe poarta deschisă. Agenții de poliție le-au comunicat celor aflați în curtea imobilului care este motivul deplasării lor și le-au cerut să se legitimeze. În aceste condiții, petentul nu avea niciun motiv să refuze să își decline identitatea, cu atât mai mult cu cât el nu era proprietarul imobilului în cauza, aflându-se acolo în vizită. Mai mult, proprietarul imobilului, martorul Z. I., a fost de acord să se legitimez, după cum rezultă chiar din declarația sa.
Astfel, deși prin plângerea formulată petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001, astfel că instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda aplicată de 450 lei corespunde gradului de pericol social al faptei, este proporțională, astfel că va menține sancțiunea prevăzută în procesul – verbal de contravenție. În acest sens, instanța reține că petentul a depus la dosar o scrisoare de recomandare din care rezultă că este angajat în funcția de consilier la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, fiind un bun profesionist, un om de înaltă ținută morală și calitate umană deosebită. Instanța apreciază că modul de comportare la locul de muncă nu este suficient pentru a justifica înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta și consecințele acesteia (din cauza refuzului petentului de a se legitima, la locul faptei s-a solicitat intervenția unui alt echipaj de poliție).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională, petentul B. A., domiciliat în sector 2, București, ., ., . în contradictoriu cu intimata D.- SECȚIA 7 POLIȚIE, cu sediul în sector 2, București, .. 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/23.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-10-2015,... | Pretenţii. Hotărâre din 19-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
