Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-10-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 10898/2015
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI - SECȚIA .
Ședința Publica din data de 23.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul I. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de citare, după care:
Instanța procedează la verificarea identității petentului, datele de identificare fiind consemnate in caietul grefierului de ședința.
Instanța, conf. art.131 Ncpc, pune in discuție competenta instanței
Petentul apreciază că instanța este competentă general, material si teritorial să soluționeze prezenta cauză
Instanța, conf. art. 131 Ncpc, se declară competentă general, material si teritorial, să judece fondul cauzei, potrivit disp. art.94 pct.1, lit.j raportat la art. 107 alin.1 Ncpc, si luând act că nu sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat acordă părții cuvântul pentru propunerea probelor.
Petentul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele de la dosar.
Instanța, in baza art.255 Ncpc, socotindu-le pertinente, concludente și utile, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbale de contravenție si exonerarea de la sancțiunile aplicate. Fară cheltuieli de judecata.
Instanța, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 07.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015
Președinte Grefier
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI - SECȚIA .
Ședința Publica din data de 07.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul I. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică de la data de 23.09.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 07.10.2015, când, in aceiași compunere si pentru aceleași considerente
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens in care:
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 21.10.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015
Președinte Grefier
L. V. F. T.
Dosar nr._
ROMANIA
JUDECATORIA SECTORULUI 2 BUCURESTI - SECȚIA . CIVILA NR._
Ședința Publica din data de 21.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: L. V.
GREFIER: F. T.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul I. V., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică de la data de 23.09.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la 07.10.2015 si 21.10.2015, când, in aceiași compunere si pentru aceleași considerente, a deliberat si a pronunțat următoarea sentință
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, sub nr._/280/2015, petentul I. V. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/31.01.2015 solicitând, anularea procesului verbal de contravenție si a măsurilor dispuse.
În motivare, petentul a arătat că la data de 01.06._ ora 14,12, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 195 lei și aplicarea a două puncte de penalizare intrucat a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ fără a purta centura de siguranță
In drept s-au invocat disp. OG nr.2/2001 si Codul Rutier.
În dovedire a solicitat probele cu înscrisuri.
La data 28.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de contravenție respectă condițiile de fond și de formă impuse de art. 17 din OG nr. 2/2001, iar fapta a fost constatată in mod direct de către agentul de politie aflat in exercițiul atribuțiilor de serviciu, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt și de drept până la proba contrară.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, art. 36 alin.1 din RAOUG din OUG nr.195/2002 rep..
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă conf.art.223 C.pr.civ..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție CP nr._/31.01.2015 petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 195 lei și aplicarea a două puncte de penalizare de către agentul constatator al intimatului DGPMB, în cuprinsul procesului verbal reținându-se faptul că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ fără a purta centura de siguranță.
Fapta, astfel cum a fost ea descrisă în procesul verbal de contravenție, se încadrează în dispozițiile art. 36 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 rap. la art. 99 alin. 2 și la art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002.
Examinând cu prioritate procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2015 sub aspectul legalității întocmirii sale, prin prisma motivelor ce atrag ineficacitatea acestuia, ce pot fi reținute și din oficiu, instanța apreciază că procesul verbal antemenționat a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale imperative, edictate pentru încheierea sa valabilă.
Astfel, instanța reține faptul că procesul verbal CP nr._/31.01.2015 cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității conform art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptei reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator (fila 7).
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de petent constând în neaducerea la cunoștință a dreptului de a face obiecțiuni si lipsa mentiunii refuzului petentului de a semna procesul verbal, instanța constată potrivit recunoasterii extrajudiciare realizată în cadrul actiunii, că acesta a refuzat să semneze actul constatator al contravenției.
Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției. Fiind vorba de o nulitate relativă, nulitatea va opera numai dacă vătămarea nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Or, în cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a și fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate mai jos de instanța de judecată.
Cu privire la lipsa semnăturii unui martor asistent la momentul in care procesul verbal i-a fost prezentat, aceasta este logică, intrucât semnarea de catre un martor asistent trebuie să fie ulterioară citirii actului sanctionator de către petent.
De asemenea, imprejurarea că, agentul sanctionator nu detinea asupra sa un chitantie pentru achitarea amenzilor aplicate, nu poate atrage nulitatea procesului verbal in lipsa unei dispoziții legale exprese.
Constatând că procesul verbal de contravenție întrunește exigențele edictate de prevederile OG nr. 2/2001 ca o garanție a legalității acestuia, instanța va proceda la cercetarea temeiniciei procesului verbal atacat, sens în care reține următoarele:
Dispozițiile speciale cu aplicabilitate în domeniul contravențional, respectiv cele cuprinse în OG nr. 2/2001 nu conțin reglementări exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției.
Cu toate acestea, fiind vorba despre un act cu natură juridică duală - de act administrativ (fiind încheiat în regim de putere publică de un agent ce face parte dintr-o autoritate publică în vederea executării în concret a legii), supus unei proceduri speciale de contestare și de mijloc de probă – instanța apreciază că sunt aplicabile principiile generale ce guvernează actele administrative privind prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal încheiat în urma unor constatări ale agenților învestiți cu prerogative de putere publică.
Astfel, în ceea ce privește forța probantă a procesului verbal de contravenție încheiat ca urmare a unor constatări personale ale agenților constatatori din perspectiva jurisprudenței Curții EDO statuată în interpretarea art. 6 din Convenție, instanța reține că forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit aceleiași orientări jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Așadar, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit (cauza Telfner c. Austriei, Hotărârea din 6 martie 2001), și respectarea dreptului la apărare și prezumția de nevinovăție garantată persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va avea în vedere asigurarea unui just echilibru pe de o parte între prezumția de nevinovăție ce îi este garantată de dispozițiile convenționale anterior evocate și dreptul la apărare garantat de par. 1 al art. 6 și pe de altă parte prezumția de legalitate si temeinicie de care se bucură procesul verbal atacat.
Plecând de la premisa enunțată, instanța reiterând faptul că prezumția de nevinovăție ce îi este garantată petentului de art. 6 par. 2 din CEDO, aplicabil prin prisma dispozițiilor art. 11 și ale art. 20 din Constituția României, nu este absolută, ia act de faptul că acesta a formulat obiectiuni la procesul verbal prin care a sustinut faptul ca purta de fapt centura de siguranta.
Cu toate acestea, în lipsa unui minim suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus (faptul de a nu purta de siguranță), instanța apreciază că a da crezare petentului ar echivala cu suprimarea oricărei autorități cu care însăși legea îi învestește pe agenții constatatori ai intimatului.
În atare condiții, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentului.
Cercetând în continuare proporționalitatea sancțiunilor principale (amenda) și complementare (cele două puncte de penalizare) aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/31.01.2013, instanța apreciază următoarele:
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o . criterii relevante din această perspecivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.
Având în vedere faptul că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea obligativității portului centurii de siguranță se traduce într-o măsură de protecție a conducătorului auto și a pasagerilor din autovehicul, precum și faptul că atitudinea culpabilă a petentului nu a generat urmări periculoase pentru participanții la trafic, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto.
În concluzie, instanța urmează să admită în parte plângerea promovată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.01.2013 și să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”, mentinand celelalte dispozitii ale procesului verbal.
Instanța atrage atenția petentului asupra respectării pe viitor a obligațiilor prevăzute de OUG nr. 195/2002 R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul I. V., domiciliat in București, ..11, ., ., sector 2, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București-Brigada Rutieră, cu sediul in București, ..9-15, sector 3.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 195 lei cu sancțiunea „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție CP nr._/31.01.2015
Atrage atenția petentului asupra respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.10.2015.
Președinte Grefier
L. V. F. T.
| ← Uzucapiune. Încheierea nr. 09/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 19-10-2015,... → |
|---|
