Plângere contravenţională. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 13519/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. I.
GREFIER: R. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta T. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta prin avocat Bombescu I. M., cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, dosarul este la primul termen de judecată, intimata a fost citată cu mențiunea de a depune la dosarul cauzei înregistrări video cu privire la eveniment, iar aceasta a depus la data de 25.11.2015, prin Serviciul de Registratură al instanței adresa nr._/18.11.2015 prin care precizează că înregistrările video solicitate nu există din cauza faptului că acestea se stochează pentru o perioadă de maximum 30 de zile, după care,
La interpelarea instanței, petenta, prin avocat, susține că a luat cunoștință de actele dosarului.
Cu privire la competență, la interpelarea instanței, petenta precizează că Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în temeiul art. 32 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 constată că Judecătoria Sectorului 2 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Cu privire la estimarea procesului, la interpelarea instanței, petenta estimează durata procesului la o lună.
Instanța, în temeiul art. 238 al. 1 din C. pr. civ. estimează că durata necesară soluționării prezentului proces este de o lună.
La interpelarea instanței, petenta precizează că nu are cereri prealabile probatoriului.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Petenta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cercetarea la fața locului motivat de faptul că și în prezent, locul unde a avut loc pretinsa contravenție nu este marcat conform dispozițiilor legale; trecerea de pietoni este ștearsă iar panoul respectiv este acoperit de un pom. Precizează că în cazul în care instanța consideră că probele depuse la dosar nu sunt relevante sau suficiente să se suplimenteze probatoriul cu cercetarea la fața locului.
Instanța pune în discuție dacă martorul asistent care a semnat unul din procesele verbale depuse la dosar a fost prezent și la momentul desfășurării evenimentului sau numai când i s-a adus la cunoștință petentei că i-a fost suspendat dreptul de a conduce.
Petenta susține că martorul a fost prezent, probabil, numai când i-a fost adus la cunoștință petentei că i-a fost suspendat dreptul de a conduce, nu și la faptă și susține că e1 este de acord cu audierea martorului.
Instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției nu este semnat de niciun martor asistent și numele acestuia nu este precizat.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art. 255 din C. pr. civ. încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar iar petentei îi încuviințează, de asemenea, proba cu mijloacele materiale constând în planșele foto depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.
Respinge solicitarea petentei de a fi efectuată o cercetare la fața locului, instanța apreciind că aceasta nu este utilă cauzei, având în vedere probele deja încuviințate și data producerii evenimentului.
La interpelarea instanței, petenta prin avocat precizează că nu are cereri sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 al. 1 din C. pr. civ. închide cercetarea judecătorească și în temeiul art. 392 din C. pr. civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție, întrucât fapta care i se impută, aceea de a nu acorda prioritate la trecerea de pietoni, nu există, motivat de faptul că O.G. nr. 195/2002 și regulamentul de aplicare din 2006 are două articole clare care descrie condițiile în care există această contravenție și în care se aplică: art. 100 al. 3 lit. b) din O.G. 195/2002 stipulează că există contravenție la neacordarea de prioritate pietonului angajat în trecere regulamentară la trecerea de pietoni pe drumul public prin loc special amenajat și semnalizat. Iar potrivit art. 135 din Regulamentul de aplicare a noului Cod Rutier, este contravenție neacordarea de prioritate prin loc special amenajat marcat și semnalizat corespunzător. Susține că din punctul său de vedere nu există contravenție pentru că locul respectiv nu este semnalizat și marcat corespunzător conform dispozițiilor legale întrucât trecerea de pietoni era ștearsă iar semnul de circulație era acoperit de copaci.
Instanța, apreciind că împrejurările de fapt și temeiurile de drept sunt lămurite, în temeiul art. 394 alin 1 din C.pr. civ., închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care:
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei pentru data de 07.12.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. I. R. L.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. I.
GREFIER: R. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională, formulată de către petenta T. M. în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 al. 1 C. proc. civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 01.10.2015 petenta T. M. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare contravenției . nr._ din data de 21.09.2015.
În motivare, petenta a menționat că fapta reținută în sarcina sa nu există.
Astfel, petenta a precizat că în sarcina sa a fost reținut faptul că în data de 21.09.2015 se deplasa pe Șoseaua P., iar la trecerea de pietoni amplasată la nr. 126 nu a acordat prioritate pietonilor antrenați în traversare, pe marcajul trecerii de pietoni, pietoni aflați pe sensul său de mers și nu a deținut asupra sa permisul de conducere.
Petenta a menționat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa sub aspectul laturii obiective, marcajul pentru trecerea de pietoni fiind șters în totalitate, iar indicatorul acoperit de copaci, astfel încât nu există obligația de acordare a priorității în lipsa unui marcaj corespunzător și vizibil conducătorului auto.
În ceea ce privește latura subiectivă a contravenției, petenta a menționat că vinovăția sa nu poate fi reținută astfel cum a menționat și în cuprinsul procesului-verbal, aceasta neavând intenția de a nu acorda prioritate pietonilor, dar nu a observat indicatorul pentru că era acoperit de copaci.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, avându-se în vedere criteriile de individualizare din cuprinsul art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001.
Petenta a arătat că sancțiunile aplicate prin procesul-verbal sunt cumulative, iar nu alternative, astfel încât înlocuirea va privi atât sancțiunea principală a amenzii, cât și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. Petenta a mai precizat că înlocuirea este posibilă, avându-se în vedere faptul că legea permite acest lucru chiar dacă sancțiunea avertismentului nu este prevăzută pentru contravenția constatată.
Petenta a precizat că o reindividualizare a sancțiunii aplicate prin procesul-verbal este în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, iar aplicarea mecanică a sancțiunii complementare nu este justificată față de pericolul concret al faptei reținute în sarcina sa și toate împrejurările cauzei.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 118 alin 1 din OUG nr. 195/2002, art. 32, art 23 alin 3, art. 34 din OG nr. 2/2001 și art. 6-7 din Covenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea susținerilor, petenta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar și cercetarea la fața locului, anexând plângerii: procesul-verbal de constatare ( fila nr. 8), planșe fotografice ( filele nr. 9-10).
În data de 23.10.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, aceasta nefiind întemeiată.
În motivare, intimata a arătat că în data de 21.09.2015 petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe Șoseaua P., din direcția străzii Ritmului către șoseaua I., iar la trecerea de pietoni amplasată pe Șoseaua P., în dreptul imobilului cu nr. 126, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Totodată, intimata a precizat că petenta nu avea asupra sa permisul de conducere.
Intimata a arătat că fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare în condițiile menționate în cuprinsul procesului-verbal constituie contravenție conform art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002.
Intimata a menționat că procesul-verbal este încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale privind legalitatea, iar din punct de vedere al temeiniciei, fapta reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod direct de agentul constatator, acesta fiind învestit cu atribuții în acest sens astfel încât procesul-verbal contestat beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.
În drept, intimta a invocat dispozițiile art. 16-17 din OG. nr. 2/2001 și art. 135 lit. h) din RAOUG nr 195/2002.
În dovedirea susținerilor, intimata a solicitat proba cu înscrisuri.
În data de 06.11.2015 petenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitata respingerea apărărilor intimatei.
În motivare, petenta a menționat faptul că intimata nu a făcut referiri la criticile acesteia cu privire la faptul că locul nu era marcat și semnalizat corespunzător, în mod vizibil pentru conducătorii auto.
Petenta a reluat susținerile din cuprinsul plângerii contravenționale arătând că elementele laturii obiective ale contravenției reținute în sarcina sa nu sunt îndeplinite, marcajul trecerii de pietoni fiind șters în totalitate, iar indicatorul era acoperit în totalitate de copaci.
Astfel, petenta a solicitat anularea procesului-verbal, indicatorul a cărui existență nu este negată nefiind vizibil.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 27.11.2015 instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, iar petentei i-a fost încuviințată și proba cu mijloacele materiale de probă constând în planșele fotografice depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile, concludente și utile soluționării cauzei.
Proba cu cercetarea la fața locului a fost respinsă ca nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Părțile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele aspecte în fapt și în drept:
În fapt, instanța reține că prin procesul-verbal . nr._ petenta a fost sancționată cu sancțiunea principală constând în amendă contravențională în cuantum de 1050 de lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului a conduce pentru 30 de zile pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002 și art. 147 alin 1 din RAOUG nr. 195/2002.
În sarcina petentei a fost reținut faptul că în data de 21.09.2015 a condus auturismul având număr de înmatriculare_, pe Șoseaua P., din direcția străzii Ritmului către șoseaua I., iar la trecerea de pietoni amplasată pe Șoseaua P., în dreptul imobilului cu nr. 126, nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversare pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
De asemenea, în sarcina petentei a fost reținut faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere.
În cadrul rubricii ” alte mențiuni” au fost reținute obiecțiuniile petentei conform cărora nu a văzut indicatorul care semnaliza trecerea de petoni, acesta fiind acoperit de copaci.
În drept, sub aspectul legalității, instanța reține că procesul-verbal contestat conține toate elementele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
Astfel, în cuprinsul procesului-verbal sunt inserate date privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite, data comiterii acestora. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a semnat procesul-verbal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că în sarcina petentei au fost reținute două fapte contravenționale, aceasta criticând temeinicia procesului-verbal sub aspectul existenței uneia dintre contravenții, respectiv contravenția incriminată prin dispozițiile art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002. Astfel, față de limitele cu care a fost învestită instanța de judecată, procesul-verbal va fi analizat doar din perspectiva temeiniciei în privința contravenției contestate.
Cu titlu preliminar, instanța apreciază că se impune efectuarea anumitor precizări în legătură cu sarcina probei în materie contravențională și valoarea aspectelor cuprinse în procesul-verbal, temeinicia unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuind să fie apreciată prin raportare la cele două prezumții aplicabile în materie contravențională, prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal supus analizei.
Astfel, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În considerarea acestor principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Având în vedere faptul că în cauză este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, în sarcina petentei există obligația de a face dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal sau de a indica anumite elemente apte să creeze un dubiu asupra veridicității situației de fapt prezentate de agentul constatator,
Conform art. 135 lit. h) din RAOUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului, iar conform art. 100 alin 3 lit. b) din OUG nr. 195/2002 fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională prevăzută în clasa a doua de sancțiuni și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei constă într-o inacțiune, respectiv fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonului angajat în traversare. Situația premisă care întregește elementul material al contravenției este dată de împrejurarea ca pietonul să fie angajat în trecere printr-un loc marcat și semnalizat corespunzător.
În cauză, din . argumente precizate de petentă care au fost inițial în sensul că fapta nu există, pentru ca ulterior să fie arătat faptul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina acesteia, instanța reține că petenta a contestat existența împrejurărilor în lipsa cărora fapta nu întrunește condiția tipicității și nu poate fi calificată contravenție.
Astfel, instanța reține că petenta nu a negat existența indicatorului amplasat în dreptul trecerii de pietoni, însă a susținut faptul că acesta nu este vizibil pentru conducătorii auto, fiind acoperit de copaci, iar marcajul era șters în totalitate.
În dovedirea susținerilor, petenta a depus a dosar două planșe fotografice, aceastea neavând însă forță probantă suficientă prin ele însele și nefiind apte a susține lipsa elementelor constitutive ale contravenției sub aspectul laturii obiective sau subiective.
În acest sens, instanța precizează că planșele fotografice nu individualizează locul în care este amplasată trecerea de pietoni capturată, astfel încât nu poate fi reținut faptul că există identitate între trecerea de pietoni din planșe și cea descrisă în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Simpla inserare a datei și a orei, care este aproximativ cea indicată în cuprinsul procesul-verbal contestat, nu este un aspect care să confere veridicitate planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar accepta faptul că în planșele fotografice este capturată trecerea de pietoni indicată în procesul-verbal, instanța apreciază că indicatorul este vizibil, un conducător de vehicul diligent putând observa existența acestuia, iar aprecierea conținutului constitutiv al contravenției reținute în sarcina petentei necesită o analiză mai amănunțită, nedepinzând doar de aspectele indicate de aceasta.
Astfel, după cum a fost menționat, instanța reține că petenta nu a negat existența unui indicator și nici faptul că pietonul se afla în traversare pe sensul de mers al vehiculului, iar faptul că potrivit propriilor aprecieri indicatorul nu era vizibil de la o distanță corespunzătoare nu constituie un motiv pentru reținerea netemeiniciei procesului-verbal, fapta reținută în sarcina petentei întrunind toate elementele constitutive, atât din perspectiva laturii obiective, cât și din perspectiva laturii subiective ale contravenției pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
În ceea ce privește împrejurările în care conducătorul auto trebuie să acorde prioritate de trecere pietonilor, neîndeplinirea acestei obligații constituind contravenție, instanța menționează că este necesar ca trecerea de pietoni să fie marcată și semnalizată corespunzător pentru a permite tuturor particpanților la trafic, atât pietoni, cât și conducători de vehicule, să adopte un comportament adecvat și să se supună regulilor de participare la trafic.
În legătură cu rolul și modalitatea în care trebuie să fie amplasate mijloacele de semnalizare, printre care sunt incluse marcajele și indicatoarele, instanța constată cu privire la marcaje că potrivit art. 75 din RAOUG nr. 195/2002 marcajele servesc la organizarea circulației, avertizarea sau îndrumarea participanților la trafic, ele putând fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră pe care le completează sau le precizează semnificația, iar potrivit art. 30 alin 2 din OUG nr. 195/2002 mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într-un sistem unitar, se realizează și se instalează astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează.
Prin raportare la cazul din speță care vizează mijloacele de semnalizare a trecerilor de pietoni, instanța reține că trecerile de pietoni sunt semnalizate prin marcaje și indicatoare corespunzătoare, amplasate în dreptul trecerii de pietoni, dar și la o anumită distanță de trecerea de pietoni, trecerile de pietoni fiind în acest mod și presemnalizate.
Rolul indicatoarelor de presemnalizare este acela de a preveni conducătorul de vehicule pentru a-și adapta viteza și a spori atenția anterior ca acesta să observe indicatoarele sau marcajele amplasate în dreptul trecerii de pietoni. Astfel, argumentul petentei în sensul că marcajul era complet șters nu are influență totală asupra faptei săvârșite, marcajul, chiar vizibil în totalitate, nu poate fi observat de la o distanță corespunzătoare, ci doar în momentul în care deja conducătorul de vehicul trebuie să își îndeplinească obligația de a acorda prioritate. În cauză, faptul că petenta nu a acordat prioritate arată că aceasta a ignorat atât indicatorul amplasat în dreptul trecerii, cât și indicatorul existent în cazul fiecărei treceri de pietoni care are rolul de presemnalizare, amplasat la o distanță corespunzătoare de trecerea de pietoni. Or, dacă argumentele petentei sunt în sensul că indicatorul de semnalizare din dreptul trecerii de pietoni nu a fost vizibil pentru aceasta, instanța constată că despre indicatorul de presemnalizare nu sunt există niciun fel de mențiuni.
De asemenea, instanța reține că argumentele petentei conduc către contestarea existenței unei vinovății, motivată prin aceeași critică a amplasării indicatorului de semnalizare, aceasta susținând că faptul neacordării priorității nu îi poate fi imputat.
Conform art. 35 alin 1 din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor.
Astfel, conducătorul de vehicule este ținut de o atitudine diligentă, lipsa atenției în participarea la trafic care culminează cu încălcarea regulilor de circulație neputând înlătura vinovăția. Faptele de natură contravențională sunt sancționate atât în ipoteza în care sunt săvârșite cu forma de vinovăție a intenției, cât și atunci când sunt săvârșite din culpă. În cauză, petenta a încălcat obligația generală de a avea un comportament diligent, aceasta având posibilitatea de a observa trecerea de pietoni care era semnalizată prin amplasarea indicatorului, cât și prin amplasarea unui indicator de presemnalizare, aspect pe care petenta nu l-a contestat. Având în vedere faptul că mijloacele de semnalizare rutieră constituie un sistem unitar, aprecierea încălcării de către conducătorii auto a regulilor de circulație și analiza elementelor constitutive ale contravențiilor va fi raportată la toate împrejurările existente în cauză și prin corelare cu dispozițiile legale care au legătură cu contravenția sancționată.
În consecință, instanța reține că împrejurările învederate de petentă nu conduc la reținerea neîntrunirii elementelor constitutive ale contravenției sub aspectul laturii obiective sau subiective și nici la concluzia că fapta nu există, iar lipsa unei dovezi în sensul existenței unei situații contrare celei reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției conduce la reținerea temeiniciei acestuia.
În ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, respectiv acela de a se proceda la înlocuirea sancțiunii aplicate, amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile cu sancțiunea avertismentului, instanța reține că potrivit art. 5 alin 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar potrivit art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001, în individualizarea sancțiunii vor fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, modul și mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului.
Fapta reținută în sarcina petentei prezintă un pericol social abstract ridicat, aspect care rezultă din modalitatea de sancționare a acesteia, amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Contravenția reținută în sarcina petentei este o contravenție de pericol, nu de rezultat, nefiind necesar a se produce un rezultat material pentru a se aprecia gradul de pericol social, momentul realizării elementului material având ca urmare imediată un pericol pentru valorile sociale ocrotite prin dispozițiile legale existente în materia regimului circulației.
Astfel, față de natura faptei și împrejurările în care a fost comisă, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment și înlăturarea sancțiunii complementare, individualizarea realizată de către agentul constatator fiind una corectă, petenta nedovedind împrejurările care să necesite o reindiviualizare. Mai mult, instanța reține că frecvența cu care sunt înregistrate fapte similare celei comise de petentă și pericolul pe care faptele de această natură îl produc siguranței participanților la trafic sunt împrejurări care obligă fiecare conducător de vehicul să aibă un comportament riguros, iar lipsa de diligență nu poate fi o împrejurare care să fie suficientă pentru sancționarea faptei cu cea mai ușoară sancțiune.
Totodată, instanța reține că susținerile petentei în sensul că s-a procedat la aplicarea automată a unei sancțiuni complementare, aspect care nu este în acord cu spiritul legii, nu este întemeiată.
Astfel, textul de lege care sancționează contravenția reținută în sarcina petentei prevede ca obligatorie sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce în condițiile în care se aplică amendă, iar întrega sancțiune este supusă controlului instanței de judecată, apreciindu-se asupra proporționalității acesteia prin raportare la criteriile legale. În cauză, deși înlocuirea sancțiunii amenzii și cea a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile cu sancțiunea avertismentului este permisă de dispozițiile legale, este apreciată de instanță ca nefiind suficientă față de fapta comisă.
Având în vedere toate argumentele expuse, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de către petenta T. M. cu domiciliul în București, .. 9, ., ., sector 2, CNP_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de avocat Bombescu I. M. din București, . nr. 34, ., sector 3, în contradictoriu cu intimata Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula cerere de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. I. R. L.
Red. Jud. O.I.S ./ 4 ex./21.12.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Investire cu formulă executorie. Hotărâre din 09-10-2015,... → |
|---|
