Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 13518/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. I.
GREFIER: R. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul S.C. M. E. TUNING SRL în contradictoriu cu pârâtul . GROUP SA. |
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta prin avocat N. E. M. identificată de către instanță pe baza legitimației nr_-337, care depune la dosar copia contractului de asistență juridică, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, modalitatea de citare, dosarul este la primul termen de judecată, după care,
Cu privire la competență, după interpelarea reclamantei care precizează că Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze prezenta cauză, instanța, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) raportat la art. 107 al. 1 C. pr. civ. constată că Judecătoria Sectorului 2 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Cu privire la durata procesului, la interpelarea instanței, reclamanta estimează durata necesară soluționării cauzei la un termen.
Instanța, în temeiul art. 238 C. pr. civ. estimează că durata necesară soluționării prezentului proces este de o lună.
La interpelarea instanței, reclamanta precizează că nu are cereri sau excepții de invocat prealabile probatoriului.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru formularea cererii de probatorii.
Reclamanta solicită încuviințarea probelor cu înscrisurile de la dosar.
Instanța pune în discuție faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat și chemarea pârâtei personal la interogatoriu, iar pârâta este persoană juridică și nu poate fi chemată personal la interogatoriu .
Reclamanta, prin avocat, precizează că înțelege să își restrângă probele la înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 din C. pr. civ., încuviințează reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar apreciind că aceasta este admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244 al. 1 C. pr. civ. închide cercetarea judecătorească și în temeiul art. 392 din C. pr. civ. deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la suma de 1.138,32 lei reprezentând onorariu de avocat achitat în baza Contractului de asistență juridică nr._/2013, pentru recuperarea despăgubirilor datorate de pârâtă în dosarul de daună nr. RA 023/770/_/_, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată asupra sumei de 1.138,32 lei, de la data introducerii acțiunii și până la data achitării integrale a debitului principal și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu. Să se aibă în vedere că acest contract de asistență juridică a fost încheiat pentru dosarul nr._/300/2013 al Judecătoriei Sectorului 2 București care a fost soluționat în baza sentinței civile nr. 5983/16.05.2014, sentință favorabilă, și conform art. 453 din C. pr. civ. partea care a pierdut procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna pronunțarea, motiv pentru care:
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei pentru data de 07.12.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. I. R. L.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. O. I.
GREFIER: R. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamantul S.C. M. E. TUNING SRL în contradictoriu cu pârâtul . GROUP SA.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 al. 1 C. proc. civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 18.08.2015, reclamanta S.C. M. E. TUNING SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta . GROUP SA obligarea acesteia la plata sumei de 1.138,32 de lei reprezentând onorariu de avocat achitat în baza contractului de asistență juridică nr._/2013 pentru recuperarea despăgubirilor datorate de pârâtă în dosarul de daună nr. RA 023/770/_/138 284 și a dobânzii legale calculate asupra sumei de 1.138,32 de lei de la data introducerii acțiunii până la data achitării integrale a debitului principal.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de avocat.
În motivare, reclamanta a menționat că este o societate autorizată să efectueze reparații la autoturisme și a efectuat reparații la autoturismul marca FORD FOCUS cu nr. de înmatriculare_ avariat într-un accident rutier.
Reclamanta a arătat că după reparații și formularea cererii de despăgubire a preluat creanța de la persoana îndreptățită la recuperarea ei, iar refuzul pârâtei de a plăti despăgubirea a determinat deschiderea, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București a dosarului nr._/300/2013 în care au fost solicitate de la pârâtă următoarele sume: suma de 2.747,86 de lei reprezentând rest despăgubire; suma de 3.050 de lei reprezentând penalități de întârziere asupra întregului debit de 19.804,86 de lei; suma de 1500 de lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere calculate asupra restului rămas neexecutat, de la data plății parțiale până la data introducerii cererii de chemare în judecată și obligarea în continuare a pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere.
Reclamanta a precizat că cererea a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată prin sentința nr. 5983/16.05.2014.
Reclamanta a menționat că în dosarul nr._/300/2013 au fost efectuate cheltuieli importante, inclusiv cheltuieli cu onorariul avocatului, fiind plătită suma de 1.138,32 de lei în baza contractului de asistență juridică nr._/ 2013, conform facturii nr. 1435/02.07.2014.
Conform susținerilor reclamantei, onorariul menționat a devenit scadent în data de 30.06.2014, dată la care pârâta a achitat debitul datorat.
Reclamanta a mai menționat că prin admiterea cererii, suma solicitată reprezentând onorariu de avocat a devenit certă, lichidă și exigibilă, această sumă fiind proporțională cu munca depusă de avocat, iar prin achitarea onorariului prejudiciul a devenit unul cert și actual, pârâta fiind ținută la restituire.
În legătură cu obligarea pârâtei la plata onorariului de succes, reclamanta a menționat faptul că unul dintre drepturile avocatului este acela de a primi onorariul și de a-i fi acoperite toate cheltuielile făcute în interesul clientului, iar potrivit art. 134 alin. 1 din statutul profesiei de avocat, onorariile pot fi orare, fixe sau de succes, fără ca vreuna dintre aceste forme de remunerare să reprezinte o cheltuială voluntară și voluptorie.
Reclamanta a mai susținut că onorariul avocatului, indiferent de forma în care este stabilit, reprezintă o cheltuială necesară pentru că reprezintă condiția asigurării apărării, aceste onorarii stabilindu-se anterior începerii asistenței juridice.
Reclamanta a precizat că în condițiile în care avocatul are dreptul la onorariu de succes și clientul are dreptul să îl recupereze de la partea care a pierdut procesul, chiar dacă această cheltuială nu a fost făcută până la finalizarea procesului, ci ulterior.
Totodată, reclamanta a menționat că restituirea cheltuielilor efectuate în legătură cu onorariul de succes nu este afectată de faptul că o astfel de cheltuială nu este menționată în hotărârea cu care s-a finalizat procesul, pentru că o astfel de cheltuială devine certă și exigibilă doar după finalizarea procesului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1166, 1169, 1515, 1535 din C. civ. și 453 din C.pr. civ.
În dovedirea susținerilor, reclamanta a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar și anexat următoarele înscrisuri: cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul nr._/300/2013 ( filele nr. 10), sentința nr. 5983/16.05.2014 ( filele nr. 11-14), contract de asistență juridică ( fila nr. 15), factura nr. 1435/02.07.2014 ( fila nr. 16), extras email ( fila nr. 17), extras de cont ( fila nr. 18-19), cerere de încetare a executării silite ( fila nr. 20), extras de cont ( fila nr. 21).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 84,68 de lei, conform art. 3 din OUG nr. 80/2013.
Pârâta, comunicându-i-se în mod legal actele de procedură, nu a formulat întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 27.11.2015, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că aceasta este admisibilă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Părțile nu au depus note sau concluzii scrise.
Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele aspecte în fapt și în drept:
Conform art. 453 alin 1 din C.pr. civ. partea care pierde procesul va putea fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Astfel, instanța reține că raportul juridic care privește restituirea cheltuielilor de judecată de către partea adversă care a pierdut un litigiu are ca fundament un raport de răspundere civilă delictuală, astfel cum acesta este reglementat în art. 1357 din C. civil, în care trebuie analizate toate condițiile legale pentru ca răspunderea civilă delictuală să fie antrenată.
Fapta ilicită care constă în neexecutarea unor obligații de bunăvoie, astfel încât persoana îndreptățită este nevoită să demareze un proces, prejudiciul înregistrat, care constă în cheltuielile de judecată efectuate în procesul demarat, vinovăția părții adverse și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă sunt elemente care trebuie susținute de partea care solicită restituirea cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește sfera cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 451 alin 1 din C.pr. civ., cheltuielile de judecată constau în taxe de timbru, onorariile avocaților, ale experților, sumele cuvenite martorilor, cheltuieli de transport și orice astfel de cheltuieli care au fost necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Un prim aspect care trebuie menționat, în legătură strictă cu pretențiile reclamantei, este acela că onorariul avocatului este inclus în sfera cheltuielilor de judecată, legea nefăcând distincție în funcție de tipul de onorariu care a fost stabilit pentru serviciile prestate într-un litigiu.
Astfel, instanța apreciază că și cheltuielile de judecată constând în onorariul de succes, chiar dacă acesta are o natură juridică specifică, pot fi puse în sarcina părții care a pierdut litigiul.
Conform art. 129 alin 1 din Statutul profesiei de avocat, onorariile avocațiale pot fi orare, fixe, de succes sau stabilite prin combinarea acestor criterii, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pe lângă onorariul fix, avocatul poate primi și onorariul de succes, cu titlu complementar, în funcție de rezultat sau de serviciul prestat. Astfel, instanța constată că onorariul de succes nu poate funcționa independent de alte onorarii care sunt datorate indiferent de rezultatul serviciului prestat, acesta având o natură specifică, în sensul că este datorat doar în măsura în care în urma serviciilor prestate avocatul atinge un anumit rezultat, cu toate că obligația avocatului în raport cu serviciile prestate clientului este una de diligență. Acest aspect nu determină, însă, ab initio, aprecierea acestui onorariu ca fiind o cheltuială care nu este necesară litigiului, ci temeinicia unei cereri având ca obiect recuperarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes al avocatului de la partea adversă trebuie supus analizei din perspectiva criteriilor realității, necesității și rezonabilității cheltuielii.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta arătând în cuprinsul Hotărârii din 21.07.2005 în cauza S. și alții c. României ( paragrafele 85-87) faptul că partea care a câștigat procesul nu va putea recupera cheltuielile de judecată de la partea adversă decât în condițiile în care se va dovedi caracterul real, necesar și rezonabil al acestor cheltuieli.
În cauză, instanța reține că reclamanta a încheiat în data de 03.07.2013 un contract de asistență juridică, nr._/2013, în care a fost stipulat, pe lângă un onorariu fix și un onorariu de succes determinat printr-un procent de 10% și TVA din suma recuperată.
În ceea ce privește obiectul contractului de asistență juridică, instanța reține că părțile au convenit prestarea serviciilor pentru asistare și reprezentare a reclamantei în fața instanțelor judecătorești ( Judecătoria Sectorului 2, dar și alte instanțe) pentru recuperarea unor sume de la pârâtă, dar și pentru alte activități necesare. Astfel, din mențiunile incluse în contractul invocat de reclamantă, în mare parte neinteligibil, instanța reține că acesta are un cuprins larg, general, în care nu sunt inserate mențiuni prin care să fie individualizat un anumit litigiu demarat pentru recuperarea unei anumite sume reprezentând creanță împotriva pârâtei în virtutea cărora a fost încheiat contractul.
Totodată, instanța reține că în data de 04.07.2013, reclamanta a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 o cerere de chemare în judecată a pârâtei înregistrată sub nr._/300/2013 pentru recuperarea sumelor de bani datorate în urma deschiderii dosarului de daună nr. RA-023/770/_/_ RCA.
În urma derulării litigiului, cererea de chemare în judecată a pârâtei a fost admisă, conform sentinței civile nr. 5983 / 16.05.2014, rămasă definitivă prin neapelare în data de 08.10.2014, pârâta fiind obligată la plata sumei de 2.747, 86 de lei reprezentând despăgubire, la plata penalităților de întârziere în procent de 0,2% din debitul de 19.804,86 de lei începând cu data de 20.07.2012 până la data plății parțiale-04.10.2012 și în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% aferente debitului restant până la plata efectivă.
Instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, acestea nefiind solicitate în litigiul respectiv.
Instanța reține, de asemenea, că în data de 02.07.2014 reclamantei i-a fost emisă factura nr. 1435 în cuantum de 1.138, 32 de lei care reprezintă, conform specificațiilor din cuprinsul acesteia, contravaloare a onorariului de succes pentru activitatea de asistență juridică desfășurată în baza contractului CAJ_/2013.
Din coroborarea corespondenței purtate prin e-mail ( fila nr. 17) cu extrasul de cont depus la dosar ( filele nr. 18-19), instanța reține că reclamanta a plătit contravaloarea facturii emise în baza contractului de asistență juridică.
Având în vedere situația de fapt expusă, în ceea ce privește temeinicia pretențiilor reclamantei prin raportare la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale, instanța reține că existența faptei ilicite a pârâtei și vinovăția acesteia sunt dovedite. Astfel, prin neexecutarea obligației de a efectua plata despăgubirilor pârâta a determinat reclamanta să declanșeze un litigiu, litigiu în urma căruia cererea reclamantei a fost admisă, pârâta fiind obligată la plata sumelor de bani datorate.
În ceea ce privește existența unui prejudiciu cert care să fie o consecință directă și necesară a faptei ilicite, dar și în privința legăturii de cauzalitate există aspecte care determină netemeinicia pretențiilor reclamantei.
Astfel, suma dedusă judecății de către reclamantă reprezintă conform susținerilor, parte a prejudiciului suferit în urma derulării litigiului din dosarul nr._/300/2013. Un prim aspect care se impune a fi menționat constă în faptul că prejudiciul compus din cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de succes trebuie să fie determinat printr-o cheltuială reală, necesară și rezonabilă.
Realitatea acestei cheltuieli presupune ca partea care o invocă să poată face dovada faptului că în patrimoniul său a existat obligația de plată a sumei care reprezintă onorariu de succes. În cauză, reclamanta a făcut nu numai dovada existenței acestei datorii, dar și dovada plății acesteia.
În ceea ce privește necesitatea acestei cheltuieli, instanța reține faptul că partea nu a făcut dovada legăturii acestei cheltuieli cu litigiul care a fost câștigat împotriva pârâtei. Astfel, deși printr-o interpretare a contractului de asistență juridică se poate reține că acesta a stat și la baza prestării serviciilor din partea avocatului în litigiul purtat în dosarul_/300/2013, acesta având ca obiect o creanță a reclamantei împotriva pârâtei, nu se poate reține că acest contract a fost încheiat exclusiv pentru prestarea serviciilor de consultanță juridică în legătură cu acest dosar. În primul rând, instanța reține că părțile nu au menționat în legătură cu care creanță deținută de reclamantă împotriva pârâtei a fost încheiat contractul de asistență juridică, deși acestea puteau să realizeze o individualizare prin menționarea dosarului de daună sau a altor elemente care să genereze o legătură cu litigiul purtat ulterior. Faptul că părțile au încheiat contractul de asistență juridică anterior demarării litigiului, aspect reglementat prin dispozițiile legale, astfel încât acestea nu cunoșteau date cu privire la dosarul care se va forma, nu conduce la concluzia că individualizarea efectuată de părțile în cuprinsul contractului este suficientă. Mai mult, instanța reține că în condițiile existenței unui contract de asistență juridică al cărui obiect este convenit în sens larg, părțile puteau individualiza exact serviciul pentru care s-a perceput onorariul în cuantum de 1138,32 de lei în cuprinsul facturii, aceasta fiind întocmită ulterior finalizării litigiului, cunoscându-se astfel datele litigiului câștigat. Or,din cuprinsul facturii emise reiese faptul că onorariul de succes a fost perceput pentru serviciile prestate în baza contractului de asistență juridică nr._/2013, mențiune insuficientă pentru a se crea legătura necesară cu litigiul câștigat.
Totodată, instanța reține că prin modalitatea în care reclamanta a stipulat contravaloarea serviciilor prestate în cuprinsul contractului de asistență este afectat și caracterul rezonabil al sumei reprezentând onorariul de succes al avocatului. Astfel, instanța reține că părțile au încheiat un contract de prestări servicii cu caracter general, iar nu aplicat pentru un serviciu strict de consultanță juridică în legătură cu un litigiu determinat, și au convenit un onorariu de succes de 10% din sumele recuperate, indiferent de miza procesului care va fi câștigat. Or, pentru a se aprecia asupra rezonabilității unei cheltuieli de judecată cu consecința punerii acesteia în sarcina părții care a pierdut litigiului este necesar ca onorariul avocatului, chiar de succes, să nu fie stabilit aleatoriu, ci prin raportare la împrejurările cauzei, activitatea efectiv prestată de avocat și miza procesului în care acest onorariu este perceput, altfel punerea acestei cheltuieli în sarcina părții adverse nu este posibilă.
Față de considerentele expuse, instanța apreciază că reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul solicitat a fost produs în urma procesului derulat împotriva pârâtei, câștigat, conform sentinței civile nr. 5983/16.05.2014, în consecință nu s-a dovedit faptul că aceste cheltuieli de judecată au fost efectuate în respectivul proces, aspecte care determină respingerea cererii de chemare în judecată, condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în persoana pârâtei nefiind îndeplinite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect pretenții privind pe reclamantul S.C. M. E. TUNING SRL, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI_, cu sediul social în ., Șoseaua de Centură nr. 24-26, Hala Corp B, Spațiul nr. 1, județul Ilfov, având reședința procesuală la Cabinetul de Avocat „V. T. M.”, în București, .. 27, Corp A, . contradictoriu cu pârâtul . GROUP SA, cu sediul social în București, .. 31-33, Sector 2, înregistrată la O.R.C. sub nr. J_, CUI RO_, ca neîntemeiată.
Cu drept de a formula cerere de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. O. I. R. L.
Red. Jud. O.I.S ./4 ex./21.12.2015
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 27/2015.... → |
|---|
