Plângere contravenţională. Încheierea nr. 29/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 29/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 6622/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 29.05.2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER – P. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta S. A. și pe intimata J. R. - UM 0456.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petenta personal și asistată de avocat B. T. cu împuternicire avocațială aflată la fila 47 din dosarul nr._/303/2014 atașat prezentului dosar și intimata prin consilier juridic A. A. care depune la dosar delegație de reprezentare juridică. Se prezintă și martorii D. M. A. și S. V. C..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Interpelată fiind de instanță cu privire la modul cum s-a petrecut incidentul, petenta arată următoarele: Era în curtea instituției DRPCIV, împreună cu alte 6 persoane și stăteau de vorbă. Domnul C. i-a luat pe toți în locul unde au obiectivul de pază, spunându-le că trebuie să le aducă la cunoștință faptul că nu au voie să stea în curtea instituției. Când au ajuns în acel spațiu, domnul C. le-a propus tuturor să semneze câte un proces verbal de contravenție în alb, promițându-le că dacă până la sfârșitul lunii nu mai intră în curtea instituției, nu primesc amendă, iar dacă intră în curte le va scrie direct procesul verbal. Prima colegă a primit un avertisment, ceilalți colegi au semnat procesele verbale în alb, iar dumneaei a refuzat să semneze procesul verbal în alb, întrebându-l dacă are vreun motiv să o amendeze. Domnul C. i-a răspuns că, pentru faptul că nu vrea să semneze procesul verbal de contravenție, va primi o amendă de 1500 lei. Arată că are o firmă de încheiat acte auto și asigurări situată vizavi de clădirea DRPCIV și că iese în stradă pentru a atrage clienți. Mai arată că în acea zi se afla în curtea DRPCIV, pentru a sta de vorbă cu alți colegi, în timp ce serveau o cafea, întrucât acolo erau bănci. În trecut stăteau în mod frecvent în curtea DRPCIV, însă de anul trecut, din luna ianuarie, nu i-au mai lăsat să stea în curtea DRPCIV, pe motiv că le vine șeful în control și că nu au voie să-i primească. În trecut lua clienții din curtea instituției DRPCIV, însă cam cu trei luni în urmă să fie amendată, nu a mai interpelat potențialii clienți din curtea instituției, arătând că hotărârea a luat-o pur și simplu. Precizează că nu cunoaște ce anume l-a deranjat pe domnul C. atunci când i-a chemat pe toți în locul unde au obiectivul de pază. Precizează că amenzile contravenționale se negociază cu cei care le aplică, în sensul că dacă nu vrei să-ți aplic o amendă în cuantum de 1000 lei, semnează un proces verbal cu o amendă de 100 – 150 lei și ești liber.
Instanța interpelează petenta în sensul de a preciza dacă cunoaște care este semnificația semnăturii pe procesul verbal de contravenție.
Petenta arată că dacă persoana care a primit amenda contravențională semnează procesul verbal de contravenție înseamnă că își recunoaște fapta.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reprezentantul petentei solicită încuviințarea probelor cu înscrisurile aflate la dosar și testimonială cu doi martori.
Reprezentantul intimatei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și testimoniale în cadrul căreia să fie ascultat martorul asistent.
Instanța, deliberând asupra cererilor de probe formulate de către ambele părți, prin reprezentanți convenționali la acest termen de judecată, apreciind proba cu înscrisuri și anume cele aflate la dosar, ca fiind legală, utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, o încuviințează pentru ambele părți în condițiile dispozițiilor art. 258, 260 C.pr.civ. și, de asemenea, va încuviința pentru petentă proba testimonială cu doi martori și pentru intimată proba testimonială cu un martor.
Instanța, după ce sunt chemați din afara sălii de ședință, procedează la administrarea probei testimoniale cu declarația martorilor propuși de către petentă, D. M. A. și S. V. C., potrivit dispozițiilor art. 321 din codul de procedură civilă și sub prestare de jurământ potrivit dispozițiilor art. 319 din Codul de procedură civilă, declarațiile acestora fiind consemnate, semnate și atașate dosarului cauzei.
După ascultarea martorilor petentei, reprezentantul intimatei arată că nu insistă în audierea martorului asistent R. I..
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la fondului cauzei.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, întrucât petenta a fost amendată pentru o faptă care nu a avut loc, arătând că în ziua în care a fost sancționată, petenta se afla în curtea DRPCIV doar pentru a sta de vorbă cu unii dintre colegi. Cu privire la solicitarea de a semna un proces verbal de contravenție în alb arată că este o faptă ilegală, având în vedere că procesele verbale de contravenție sunt înseriate. În plus, subliniază că fapta nu este descrisă în procesul verbal de contravenție. Cu cheltuieli de judecată, depunând înscrisuri în acest sens.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
Interpelat fiind de instanță, reprezentantul intimatei arată că nu cunoaște de ce este interzisă racolarea de clienți în curtea instituției DRPCIV, fiind vorba despre un regulament de ordine interioară al acestei instituții.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile asupra fondului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Din lipsă de timp, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 12.06.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2015.
Președinte, Grefier,
P. O. E. P. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6622
Ședința publică din data de 12.06.2015
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE – P. O. E.
GREFIER – P. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta S. A. și pe intimata J. R. - UM 0456.
Dezbaterile în fond și susținerile părților, au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța de judecată, din lipsă de timp, a amânat pronunțarea la data de 12.06.2015.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 25.08.2014, contestatoarea S. A., a chemat în judecată pe intimata Unitatea Militară 0456 Jandarmerie, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 04.08.2014 și exonerarea de plat amenzii, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că în data de 04.08.2014, in jurul orei 11.30, sa afla in curtea DRPCIV din Șoseaua Piepera împreuna cu alte 6 persoane cu care purta o discuție. A apărut agentul C. V. care le-a solicitat sa intre in sediul DRPCIV pentru a da unele declarații prin care sa arate faptul ca se aflau in acel loc pentru a racola clienți si pentru a semna niște procese verbale in alb. A urcat in sediul sus arătat, a scris declarația solicitata însă, in declarație nu a trecut ce i-a fost solicitat ci doar adevărul privind prezenta sa acolo. La solicitarea semnării proceselor verbale in alb, cinci dintre cei aflați acolo le-au semnat însă ea a refuzat acest lucru arătând faptul ca este ilegal si ca semnarea unui proces verbal trebuie sa se faca numai dupa completarea acestuia si citirea de către cel sancționat. Vazand ca refuză sa semneze, agentul C. V. i-a spus ca va găsi un motiv si o va amenda oricum si ca va primi procesul verbal la adresa de domiciliu. Agentul C. V. nu numai ca nu le-a spus in mod repetat sa părăsească curtea instituției ci i-a si invitat in sediul acesteia pentru a da declarații.
Prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționata cu amendă, în cuantum de 500 lei.
In principal, solicită anularea procesului-verbal, deoarece nu respecta condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecința, anularea măsurii de sancționare cu amendă.
In primul rând, art. 16 alin. 1 teza a III-a din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor stipulează că procesul-verbal de constatare a contravențiilor va conține, în mod obligatoriu, și următoarele mențiuni: ,,ocupația și locul de muncă ale contravenientului”. In cadrul procesului-verbal lipsesc cu desăvârșire mențiunile privind ocupația și locul de muncă al contravenientului, deși exista obligația legală imperativă ca acestea sa fie menționate, ceea ce constituie un motiv temeinic de anulare a acestuia. Sancțiunea ce intervine pentru lipsa acestor mențiuni este nulitatea absoluta, nulitate ce nu poate fi acoperită în niciun fel, întrucât afectează serios prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl atace.
In al doilea rând, se impune anularea procesului-verbal prin care i s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor si temeiul legal pe care susține că le-ar fi săvârșit și nu a realizat nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită. Or, potrivit art. 16 alin. 1 teza a IV-a din O.G. 2/2001 „procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia ,,lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu”.
Potrivit jurisprudentei dominante în materie, „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției” și în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel. În realitate lipsa mențiunilor sus-arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului- verbal criticat. Mai trebuie reținut că, „din interpretarea logico-gramaticala a prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. In viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate.
Descrierea faptei s-a limitat la „se afla in curtea DRPCIV in vederea racolarii persoanelor pentru întocmirea actelor auto refuzând sa paraseasca institutia la cererea repetata a organelor de ordine”, fără să se arate niciun alt element de fapt care ar fi putut circumstanția împrejurările în care fapta s-ar fi săvârșit.
Aceste lipsuri evidente ale procesului-verbal criticat pun serios sub semnul întrebării aparența minimă de legalitate a acestui act emanând de la un funcționar ce are dreptul de a funcționa în locul unde actul s-a făcut, act care se dorește a fi un act autentic. Cum poate incrimina o conduită pretins ilicită un astfel de proces-verbal, care în Ioc să acuze se recomandă pe sine însuși în acuzat de nerespectare a dispozițiilor legii.
Lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea ca aceea că s-a dorit să i se înlăture posibilitatea de a-și exercita dreptul la apărare in fața unei instante de judecată obiectivă și imparțială, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl critice. O redare fidela a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal, precum și posibilitatea de a formula obiecțiuni ar fi dus la o mai bună individualizate a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.
Chiar și în condițiile în care s-ar reține în sarcina sa nerespectarea vreunor dispoziții legale, prin procesul-verbal nu se demonstrează încălcarea vreunor dispoziții legale, iar sarcina probei revine în exclusivitate paratei, prezentarea fidelă a situației de fapt și a condițiilor în care a săvârșit fapta ar fi dus instanța la concluzia că nu a avut, în mod obiectiv, posibilitatea de a adopta o altă conduită.
În al treilea rând, procesul-verbal a cărui anulare înțelege sa o solicite cuprinde semnătură unui martor pe numele R. I., martor ce nu se afla in acel moment in acel loc si martor pe care eu nu l-a văzut nici in curtea institutiei si nici in interiorul acesteia.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal și, pe cale de consecință, solicită anularea acestuia și a sancțiunilor dispuse.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal trebuie menționat că un proces- verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existentei faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, nu i se poare reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.
In sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constitutia României.
Astfel, în raport de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, daca există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Legea internă româna, prin art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1169 din Codul civil, conține prevederi contrare și mai puțin favorabile față de reglementările europene privitoare la drepturile fundamentale ale omului.
In lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera ,,acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul, paragraf al art. 6 CEDO.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) ca normele juridice ce sancționează astfel de lapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că deși are această facultate, nu este obligata să-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
In subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului, având în vedere că a avut o conduită corectă până în prezent, astfel ca i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul. Chiar si textul legal art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a io st săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma faptei nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii, precum si circumstanțele personale ale contravenientului buna conduita si lipsa oricăror abateri de acest gen anterioare faptei respective, se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, proces verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 04.08.2014.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 24.10.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând instanței respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimata a arătat că în data de 04.08.2014, agentul constatator executa serviciul la sediul Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor din Șoseaua P. nr. 49, sector 2, București, în calitate de comandant de detașament, având misiunea de a asigura protecția obiectivului, precum și menținerea ordinii publice în cadrul acestuia.
In jurul orei 09:15, în timp ce executa un control în dispozitivul de pază, a observat-o în curtea D.R.P.C.I.V. pe numita S. A., care încerca să racoleze persoane în vederea oferirii de servicii, respectiv întocmirii de acte necesare înmatriculării autovehiculelor și schimbarea permiselor de conducere, activități interzise conform prevederilor art. 55 alin. (2) din Regulamentul de Ordine Interioară al D.R.P.C.I.V. nr. 3345 din 24.10.2011, și anume: „este interzisă atragerea sau racolarea de persoane, în curtea sau spațiile de lucru cu publicul ale D.R.P.C.I.V., în scopul oferirii de bunuri sau servicii, precum și îndemnul sau determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte”, motiv pentru care ofițerul a atenționat-o să părăsească instituția.
Doamna S. A. era cunoscută că desfășoară activități de racolare a persoanelor, în incinta D.R.P.C.I.V în scopul oferirii de servicii, fapte pentru care a mai fost atenționată verbal și cu alte ocazii de către jandarmii ce asigurau menținerea ordinii și liniștii publice la sediul D.R.P.C.I.V, dând și declarații scrise în acest sens.
In jurul orei 10:00, lt. col. C. V. a observat-o din nou pe doamna S. A. în incinta D.R.P.C.I.V, desfășurând același gen de activități, moment în care i-a adus la cunoștință că pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces în sediile autorităților publice, ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine, constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată și poate fi sancționată în acest sens.
La sediul D.R.P.C.I.V. sunt afișate în locuri vizibile extrase din Regulamentul de Ordine Interioară al acestei instituții, extrase care includ și prevederile art. 55 alin. (2). In jurul orei 11:30 ofițerul a observat-o din nou pe doamna S. A. în curtea instituției, desfășurând în continuare activitățile descrise mai sus, fapt pentru care a invitat-o la sediul subunității de jandarmi pentru a da o declarație cu privire la acest aspect și pentru a i se întocmi procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. In acel moment aceasta a început să vorbească pe un ton ridicat și să gesticuleze, replicându-i ofițerului că, în cazul în care va fi sancționată nu va semna procesul-verbal, indiferent ce va scrie în el.
Ajunsă la sediul subunității de jandarmi, doamna S. A. a dat o declarație cu privire Ia cele întâmplate, însă, după completarea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în momentul în care i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni cu privire la acesta a spus că nu are timp de pierdut, a refuzat să semneze de luare la cunoștință pe actul de constatare și a părăsit sediul subunității de jandarmi.
Având în vedere situația mai sus prezentată agentul constatator a întocmit procesul-verbal în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, având ca martor pe numitul R. I..
Fapta prevăzută la art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată, se sancționează în conformitate cu prevederile art. 3, alin. 1, lit. c, din același act normativ, cu amenda de la 500 la 1500 lei.
Agentul constatator, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta stabilește în sarcina contravenientei sancțiunea contravențională cu amendă în valoare de 500 lei, reprezentând minimul care putea fi aplicat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, acesta întrunește toate condițiile de formă impuse de dispozițiile art. 17 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și respectă dispozițiile prevăzute de art. 16 din același act normativ, inclusiv „descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, în limita spațiului disponibil, precum și „indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția”, a temeiului legal, respectiv art. art. 2, pct. 13 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată și art. 3, alin. 1, lit. c, din aceiași act normativ.
Detaliile privind situația de fapt care a dus la întocmirea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției au fost prezentate mai sus și se regăsesc în raportul de caz întocmit de către agentul constatator, anexat.
În conformitate cu art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu”. Astfel, se poate afirma în mod cert că lipsa mențiunilor privind ocupația contravenientei nu reprezintă o cauză de nulitate a procesului - verbal, așa cum aceasta susține în plângerea depusă la dosarul cauzei.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, deși O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării de drept până la proba contrară.
Potrivit art. 249 din C.p.c., „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”. Astfel, sarcina probei revine în primul rând reclamantului, neavând relevanță conduita procesuală a pârâtului, regulă sintetizată încă din vremea romanilor in adagiul „onus probandi incumbit actori”.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate contestatoarei pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare învederăm instanței că sancțiunea aplicată este corect individualizată prin raportarea la dispozițiile art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, care stabilește că „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșită fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmării, de urmarea produsă, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal. Contravenientei i s-a pus în vedere în repetate rânduri să părăsească incinta D.R.P.C.I.V. însă aceasta nu a dat curs solicitărilor organelor de ordine, desfășurând în continuare activități interzise prin Regulamentului de Ordine Interioară al instituției. Astfel, având în vedere pericolul social al faptei comise, consideră că se impune cu siguranță aplicarea sancțiunii cu amendă, pe care lt. col. C. V., în condițiile legii, a stabilit-o în mod corect, acesta sancționând-o cu amendă în valoare de 500 lei, reprezentând minimul care putea fi aplicat.
Cele prezentate de contravenientă în plângerea depusă la dosarul cauzei sunt contrazise atât prin cele declarate de către agentului constatator, lt. col. C. V., în raportul de caz întocmit, cât și prin declarațiile proprii date în fața jandarmilor ce asigurau menținerea ordinii și liniștii publice la sediul D.R.P.C.I.V în data de 04.01.2011, 09.10.2012, chiar și în data de 04.08.2014.
In cuprinsul plângerii contravenienta face referire la acte normative care reglementează circulația pe drumurile publice, materie care nu-și găsește aplicabilitatea în speța în cauză, aceasta fiind sancționată contravențional, și nu penal, în conformitate cu prevederile Legii 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată.
Din probele depuse la dosarul cauzei rezultă în mod neechivoc caracterul contravențional al faptei săvârșite de doamna S. A., iar prin afirmațiile sale, contestatoarea încearcă să se sustragă de la a răspunde pentru aceasta și de a li exonerată de la plata amenzii, care a fost aplicată în spiritul și litera legii, drept pentru care solicită respingerea plângerii formulată de către petentă și să menținerea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
In drept, intimata a invocat dispozițiile art. 21 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și art. 205-208 din C.p.c..
Odată cu întâmpinarea, intimata a depus la dosar, în copie, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției .. nr._; raportul de caz al lt. col. C. V., agent constatator; declarația doamnei S. A. din data de 04.08.2014; declarația doamnei S. A. din data de 09.10.2012; declarația doamnei S. A. din data de 04.01.2011; adresa D.R.P.C.I.V. nr._ din 22.10.2014 la care sunt anexate Extras din Regulamentul de ordine interioară al D.R. P.C.I.V. nr. 3345 din 24.10.2011, Anexa nr. 2 la nr. 3345 din 24.10.2011 Schema D.R.P.C.I.V., Anexa nr. 3 Reguli de acces al persoanelor și staționarea în D.R.P.C.I.V.
La data de 12.11.2014, contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că prin intampinarea depusa, intimata prezintă situatia de fapt total diferit de ceea ce s-a intamplat, faptele fiind cele aratate prin plangerea introductivă. Astfel, intimata spune ca dupa ce a fost chemata la sediul acesteia a avut un ton ridicat si a gesticulat, lucru total neadevarat, ce poate fi probat cu cel puțin 5 martori. Susține intimata ca a afirmat ca nu va semna procesul verbal daca va fl sanctionata, lucru total neadevarat, refuzul sau a fost de a semna un proces verbal in alb asa cum i-a fost solicitat de către agentul constatator, fapt ce poate fi dovedit de asemenea cu aceiași martori. Asa cum este si normal, nu putea sa semneze un proces verbal necompletat intrucat orice fapta care i se imputa trebuie intai sa fie completata si numai dupa aceea presupusul contravenient poate semna sau nu procesul verbal. Insa, aceasta este o practica a agenților constatatori ai unitatii parate care, pentru a arata ca isi fac datoria, din cand in cand, aplica niște amenzi iar persoanele din cauza sunt dispuse sa semneze procesele verbale necompletate pentru ca amenda sa fie cat mai mica. Se poate constata de altfel ca desi minimul amenzii este de 500 lei, exista si amenzi date de 100 sau 200 lei celor care semnează in alb procesele verbale.
În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile 118 din O.U.G. nr. 195/2002.
La termenul de judecată din data de 15.12.2014, instanța a rămas în pronunțare cu privire la excepția necompetenței exclusive invocată din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 9695/15.12.2014 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 19.01.2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/4.08.2014, petenta S. A. a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 2 pct. 13 din Legea 61/1991, aplicându-i-se amenda în cuantum de 500 de lei, conform art. 3 lit. c din același act normativ. În sarcina petentei s-a reținut că a refuzat să părăsească curtea interioară a instituției publice, față de cererea repetată a organelor de ordine.
Procesul verbal de contravenție este semnat de un martor asistent, conform prevederilor art. 19 din OG 2/2001.
Verificând legalitatea întocmirii actului administrativ, instanța reține că procesul verbal cuprinde elementele prevăzute de art. 17 din OG2/2001, a căror lipsă iar fi putut fi sesizată din oficiu. Procesul verbal cuprinde o descriere a faptei care conține toate elementele concrete pentru încadrarea în conținutul constitutiv legal al contravenției, indicând în plus elemente de fapt de natură a determina individualizarea sancțiunii. Petenta nu a arătat care sunt lipsurile concrete în descrierea faptei de natură să schimbe încadrarea juridică a faptei sau să-i circumstanțieze gravitatea, iar împrejurările descrise de petentă cu privire la întocmirea procesului verbal nu sunt de natură să fie menționate în procesul verbal.
În ceea ce privește elementele prevăzute de art. 16 din OG 2/2001, instanța reține că pot atrage nulitatea procesului verbal de contravenție numai în cazul dovedirii unei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel. Or, petenta nu a invocat și nu a dovedit vreo vătămare care ar decurge din omisiunea menționării ocupației sau locului de muncă.
În privința temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța va reține că, în conformitate cu art. 2 pct. 13 din Legea 61/1991, este sancționată pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice (…) ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine.
Din regulamentul de ordine interioară afișat de intimată reiese care sunt regulile de acces în spațiile de lucru cu publicul.
Din declarația martorului D. M. A. precum și din relatarea petentei reiese că la data încheierii procesului verbal, contestatoarea se afla în curtea interioară a instituției, că nu desfășura nicio activitate de natură a determina încadrarea în noțiunea de „lucru cu publicul”, ci stătea de vorbă cu alți colegi, bând cafea pe băncile din curte. Din relatările martorilor și din declarația petentei reiese că angajații instituției publice i-au atras atenția de mai multe ori petentei că trebuie să respecte regulile de acces în instituție și că trebuie să părăsească instituția dacă nu desfășoară nicio acțiune care face obiectul activității instituției publice.
Având în vedere refuzul petentei de a părăsi incinta instituției față de solicitarea expresă a agentului constatator în condițiile în care petenta nu desfășura nicio activitate de natură a determina competența instituției publice în momentul depistării sale, fapta petentei determină aplicarea prevederilor art. 2 pct. 13 din Legea 61.1991.
Întrucât petentei i s-a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de art. 3 lit. c pentru comiterea faptei reținute în sarcina sa, instanța reține că sancțiunea contravențională a fost în mod corect individualizată.
Față de considerentele arătate, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională privind pe petenta S. A. identificată cu CNP –_, cu domiciliul în sector 3, București, .. M., nr. 5, ., . pe intimata J. R. - UM 0456 cu sediul în sector 6, București, ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, depus la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. O. E. P. D.
Red./Tehnored. OEP/4ex/21.09.2015
| ← Evacuare. Hotărâre din 16-06-2015, Judecătoria SECTORUL 2... | Pretenţii. Sentința nr. 6684/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
