Plângere contravenţională. Sentința nr. 03/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11547/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI II BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ȚARI V.
GREFIER: Ț. G.
Pe rol se află soluționarea cauzei având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul B. C. C., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Secția 8 Poliție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Cauza a fost lăsată la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că intimata a depus la dosarul cauzei înscrisuri, prin Serviciul Registratură al instanței.
Instanța, fiind ținută ca la primul termen de judecată cu părțile legal citate să-și verifice din oficiu competența, în temeiul art. 131 alin. 1 C.proc.civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 C.pr.civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, constând în actele existente la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei de față.
În temeiul art. 315 C.pr.civ., instanța respinge proba testimonială solicitată de petent, constând în audierea soției și a fiului său, ca inadmisibilă, având în vedere opoziția expresă manifestată de intimată prin întâmpinare.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul solicitată de petent, în baza art. 185 C.pr.civ. coroborat cu art. 194 C.pr.civ., instanța dispune decăderea acestuia din dreptul de a propune proba, întrucât nu a formulat în scris interogatoriul și nu l-a atașat cererii de chemare în judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 02.07.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, contestatorul B. C. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Secția 8 Poliție, anularea procesului-verbal . nr._/16.06.2015, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei.
În motivarea plângerii contestatorul a arătat că cele consemnate în procesul-verbal nu corespund adevărului.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, iar în susținerea acesteia, contestatorul a depus procesul-verbal . nr._/16.06.2015.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, pe motiv că petentul nu a adus nicio dovadă pentru a răsturna prezumția relativă de temeinicie a acestuia.
În temeiul art. 258 C.pr.civ și art. 33-34 din O.G. nr. 2/2001 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosar procesul-verbal . nr._/16.06.2015 și raport olograf al agentului constatator.
În temeiul art. 315 C.pr.civ., instanța a respins proba testimonială solicitată de petent, constând în audierea soției și a fiului său, ca inadmisibilă, având în vedere opoziția expresă manifestată de intimată prin întâmpinare
Analizând actele și probele administrate în cadrul dosarului, reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.06.2015 încheiat de intimata D.G.P.M.B. – Secția 8 Poliție la data de 16.06.2015, petentul B. C. C. a fost sancționat potrivit art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008 cu amendă în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de același act normativ, constatându-se în urma verificării efectuate de agentul constatator că petentul la data de 16.06.2015, orele 18:25 a susținut că C. I. a încetat să-i mai furnizeze apă potabilă. Rețeaua de distribuție a apei fiind pe domeniul privat al vecinului, agentul i-a adus la cunoștință prevederile legale și posibilitatea de a formula o sesizare scrisă, după care petentul a apelat din nou abuziv organele de poliție prin sistemul unic de urgență 112.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, sub condiția ca starea de fapt să fie rezultatul consemnărilor personale ale agentului constatator.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999)
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza I. P. c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; A. c. României, par. 60).
Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național, apreciind că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu putea avea un caracter neașteptat pentru acesta, având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A., par. 58 și 59).
Petentul nu a reușit să facă proba contrară celor cuprinse în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Deși, potrivit art. 249 C.proc.civ., coroborat cu principiul disponibilității acțiunii civile, petentul este cel care are libertarea de a formula cereri în probațiune pentru dovedirea afirmațiilor sale, acesta nu a înțeles să solicite încuviințarea și administrarea altor mijloace de probă sub acest aspect.
Așadar, întrucât din actele dosarului rezultă că petentul a alarmat abuziv organele de poliție prin sistemul unic de urgență 112, sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute și sancționate de art. 32 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2008.
Față de individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Este important ca agenții constatatori și instanțele de judecată chemate să asigure controlul jurisdicțional al actelor încheiate de aceștia să nu aplice sancțiuni contravenționale, care să alimenteze sentimentul de impunitate, în rândul celor care nesocotesc regulile de apelare a serviciului unic de urgență 112, fie cu rea-credință, fie din neglijență.
Față de situația de fapt și de drept expusă, procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, privind pe petentul B. C. C., domiciliat în mun. București, sector 2, .. 23, în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – Secția 8 Poliție, cu sediul în mun. București, sector 3, Calea Victoriei nr. 19, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, urmând ca cererea de apel să fie depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE
GREFIER
Jud. red. Ț.V.și dact. Ț.G. 4 ex/05.11.2015.
| ← Acţiune în constatare. Încheierea nr. 20/2015. Judecătoria... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 17/2015. Judecătoria... → |
|---|
