Plângere contravenţională. Sentința nr. 1448/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Sentința nr. 1448/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 1448/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1448

Ședința publică de la 09.02.2015

Instanța constituită din:

Președinte: L. M.-V.

Grefier: F.-G. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei de față, având ca obiect plângere contravențională, privind pe petenta . SRL în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorii petentei și intimatei, cu împuternicirile depuse la dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Apărătorul petentei învederează că nu a identificat o altă persoană care să fie propusă ca martor și să nu fie angajatul societății pe care o reprezintă. Susține că în timpul programului s-a efectuat controlul. Față de această împrejurare arată că renunță la administrarea probei încuviințate.

Apărătorul petentei, solicită, în temeiul art. 338 Cod procedură civilă, efectuarea unei noi expertize.

Apărătorul intimatei se opune. Susține că raportul de expertiză s-a depus la termenul de judecată din data de 03.11.2014, primul termen de judecată la care s-ar fi putut formula obiecțiuni fiind în data de 15.12.2014, conform art. 338 Cod procedură civilă. La această dată, cauza este la al doilea termen de judecată după depunerea raportului de expertiză.

Instanța respinge, ca tardivă, cererea de efectuare a unui nou raport de expertiză. Raportul a fost depus la dosar la data de 03.11.2014, iar termenul la care putea fi cerută o nouă expertiză este cel din data de 15.12.2014.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond și cererea de majorare a onorariului formulată de expertul desemnat în cauză, Sacala I.- Ș..

Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită respingerea cererii de majorare formulată de expert întrucât o apreciază ca fiind excesivă.

Apărătorul intimatei lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a cererii formulate de expert.

Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii pentru motivele invocate în scris. Susține că, procesul verbal contestat este nul, având în vedere nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG 2/2001.

Indiferent care ar fi fost conduita reprezentantului petentei la momentul efectuării constatărilor, obligațiile impuse expres de lege în sarcina agentului constatator nu au încetat să subziste, intimata fiind obligată să încunoștințeze în mod expres petenta despre dreptul de a face obiecțiuni și mai apoi să consemneze distinct aceste obiecțiuni sau, în lipsa acestora, să arate că petenta nu a formulat astfel de obiecțiuni.

În subsidiar, solicită anularea procesului verbal de constatare și a actului de sancționare, caracterul contravențional al faptei fiind înlăturat urmare a lipsei elementelor ori cerințelor esențiale ale laturii obiective a contravenției.

Susține că prin actul de constatare intimata a reținut că prin punerea în funcțiune a unui echipament destinat bruierii comunicațiilor de telefonie mobilă petenta ar fi produs o astfel de interferență prejudiciabilă, care ar fi avut ca efect perturbarea funcționării stației de bază aparținând unei companii de telefonie mobilă.

Este de necontestat că punerea în funcțiune a echipamentului a fost de natură să producă o interferență care s-a concretizat în întreruperea semnalului de telefonie mobilă în perimetrul halei de producție aparținând petentei.

Pentru stabilirea existenței caracterului prejudiciabil al interferenței produse de echipament s-a administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate. Expertul arată că nu pot fi determinate amploarea sau întinderea efectelor interferenței și nici gradul de afectare a funcționării stației de bază. Deși expertul, în concluziile raportului, face o trimitere la înscrisurile furnizate de societatea de telefonie mobilă, nu sunt probate cu mijloace probatorii independente.

Afectarea calității semnalului de telefonie într-un spațiu privat strict delimitate precum și afectarea calității funcției de recepție a unei stații de bază într-o proporție ce nu se poate stabili tehnic științific nu poate conduce în mod obligatoriu la concluzia că interferența care produce astfel de efecte ar avea un caracter prejudiciabil.

Nefiind îndeplinită cerința esențială a laturii obiective apreciază că nu poate exista contravenția.

Mai susține că la momentul achiziționării echipamentului petenta a avut convingerea, conform prospectului tehnic, ca utilizează un echipament care putea produce efecte limitate ca întindere, pe o rază de 50 metri.

În acest sens trebuie reținută lipsa de intenție a petentei de a produce degradări serioase în ceea ce privește buna funcționare a stației de bază.

Depune note scrise. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că urmează să fie solicitate pe cale separată.

Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a plângerii, pentru motivele invocate în cuprinsul întâmpinării. Referitor la primul motiv de nulitate invocat de partea adversă arată că, deși controlul s-a finalizat în lipsa reprezentantului petentei, acesta având manifestări violente, s-au menționat totuși susținerile acestuia. Arată că nu s-a probat că situația reținută este alta decât cea reală.

Cât privește susținerea referitoare la concluziile raportului de expertiză arată că expertul a reținut existența perturbației, însă fără să stabilească în mod exact procentul, însă a arătat că anumite persoane nu puteau efectua apeluri, chiar și în condițiile în care exista o stare de nevoie.

Se susține de petentă că nu ar fi avut cunoștință de limita de întindere, din lege rezultând fără putință de tăgadă că interferența este echivalentă cu întreruperea comunicațiilor. Chiar acest fapt îl susține că a constituit motivul pentru care s-a achiziționat stația.

Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 București la data de 21.03.2014, petenta a solicitat anularea procesului verbal ., nr. 968, încheiat la data de 07.02.2014 de intimată și a sancțiunii aplicate prin rezoluția din data de 03.03.2014 a intimatului.

În motivare, a arătat că, în vederea bunei desfășurări a activității, a achiziționat un aparat de bruiaj pe care l-a instalat în hala de producție. A menționat că aparatul avea o rază de acțiune strict limitată la perimetrul halei și că acesta era activ numai pe durata desfășurării activității. De asemenea, că acest perimetru se află în proprietatea sa.

A arătat că la data de 07.02.2014 a fost efectuat un control de către agenții intimatei, ulterior încheindu-se procesul verbal contestat.

A invocat încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, în sensul că agenții nu i-au adus la cunoștință posibilitatea de a formula obiecțiuni și nici nu au consemnat obiecțiunile propriu-zis formulate.

A invocat și netemeinicia procesului verbal. Astfel, a arătat că s-a aflat în eroare de fapt cu privire la eventualul caracter neconform al produsului cumpărat. Astfel, Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației era autorizat să retragă de pe piață echipamentele capabile să producă interferențe prejudiciabile, însă produsul în discuție nu fusese retras.

A invocat și lipsa unei interferențe prejudiciabile. Având în vedere caracteristicile tehnice ale produsului și faptul că inclusiv în incinta petentei, mai puțin în hală, semnalul de telefonie mobilă se prezenta la parametri normali, rezultă că nu s-a produs efectul prejudiciabil.

În drept, a invocat OG nr. 2/2001.

A anexat înscrisuri.

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.

A arătat că a fost sesizată de către Cosmote cu privire la existența unor interferențe ce ar proveni dinspre sediul petentei.

În urma măsurătorilor, a stabilit că sursa perturbatoare se află în ..

A precizat că reprezentantul petentei nu a permis accesul agenților în interiorul sediului, deși avea această obligație.

A arătat că petenta avea la dispoziție mijloace legale, prevăzute de Codul muncii, pentru situația în care angajații nu respectau regulile de desfășurare a activității, însă aceasta a ales să procedeze încălcând dispozițiile legale.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, a arătat că petenta nu a dovedit nici o vătămare.

A arătat că petenta nu s-a aflat în eroare de fapt, petenta arătând chiar în plângere că a intenționat să bruieze semnalul în hala de producție.

A mai arătat că nu are importanță pentru stabilirea caracterului contravențional al faptei raza de acțiune a aparatului, fiind suficient faptul că interferența s-a produs chiar și numai în hala petentei.

În drept, a invocat OUG nr. 111/2011.

A anexat înscrisuri.

A fost administrată proba cu înscrisuri și s-a efectuat expertiză tehnică.

Analizând probele administrate, instanța reține:

Petenta a fost sancționată contravențional, reținându-se în procesul verbal contestat că, în urma controlului din data de 07.02.2014, efectuat la sediul acesteia din ., s-a constatat existența unei surse de interferență prejudiciabilă a stației de bază BU3D9U Morarilor 2G din rețeaua de telefonie mobilă Cosmote.

S-a stabilit că au fost încălcate dispozițiile art. 142 pct. 10 din OUG nr. 111/2011, iar prin rezoluția din data de 03.03.2014 a președintelui intimatei s-a aplicat o amendă în cuantum de_ de lei.

Verificând, sub aspectul legalității, procesul verbal atacat, instanța constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.

Motivul de nelegalitate invocat de petentă nu poate fi primit.

Astfel, chiar și dacă am accepta că s-a produs încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, acest fapt ar conduce la anularea procesului verbal doar dacă s-ar fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod.

Or, prin posibilitatea oferită petentei de a invoca în fața instanței orice aspect de nelegalitate sau de netemeinicie a procesului verbal, posibilitate, de altfel, exercitată, se înlătură orice posibilă vătămare.

În privința temeiniciei, reținem că însăși petenta arată în plângere că a achiziționat un aparat de bruiaj pe care l-a instalat și folosit în hala de producție.

Ea a invocat două aspecte, respectiv eroarea de fapt și neîntrunirea elementelor constitutive ale contravenției, având în vedere inexistența unei interferențe prejudiciabile.

Susținerile privind eroarea de fapt nu pot fi primite, având în vedere că însuși scopul achiziționării aparatului a fost, conform petentei, acela de a bruia semnalul de telefonie mobilă în hala de producție. Așa cum vom arăta în continuare, această bruiere este suficientă pentru întrunirea elementelor constitutive ale contravenției.

Că reprezentantul petentei nu și-a imaginat consecințele legale ale acestei acțiuni nu reprezintă o eroare de fapt, ci, eventual una de drept, însă eroarea de drept nu reprezintă o cauză de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.

Cu privire la elementele constitutive ale contravenției, reținem că art. 142 pct. 10 din OUG nr. 111/2011 se referă la producerea de către orice persoană și în orice mod a unei interferențe prejudiciabile, în timp ce art. 4 alin. 1 pct. 12 din același act normativ definește interferența prejudiciabilă drept interferența care periclitează ori produce o degradare substanțială a parametrilor de funcționare a unui serviciu de radionavigație sau a altor servicii de radiocomunicații, inclusiv a celor destinate siguranței vieții ori care, în orice mod, afectează, obstrucționează sau întrerupe în mod grav și repetat un serviciu de radiocomunicații, care operează în conformitate cu dispozițiile legale internaționale, ale Uniunii Europene ori cele naționale.

Expertul desemnat în cauză a stabilit că aparatul de bruiaj existent la sediul petentei afectează semnalul recepționat la nivelul stației de bază BU309U Morarilor.

A mai arătat că, în prezența semnalului perturbator, pentru semnalele emise de telefoanele mobile care ajung la nivelul stației cu un nivel mai mic de -71 dBm, acestea nu pot fi interpretate corect și se pierd sau sunt direcționate către alte celule. Astfel, sunt afectate terminalele mobile situate la distanțe ceva mai mari care nu pot ajunge la stația de bază cu un nivel mai mare de -71dBm. Prin urmare, se reduce raza celulei afectate prin degradarea sensibilității stației de bază.

De asemenea, a arătat că nu poate determina procentul de reducere a razei celulei afectate, dar că, potrivit datelor furnizate de operatorul de telefonie mobilă Cosmote, exista posibilitatea ca raza celulei afectate să se reducă cu 91% în anumite zone, prin degradarea sensibilității stației de bază.

Instanța reține că aceste constatări nu sunt decisive pentru stabilirea caracterului contravențional al faptei.

Din chiar susținerile petentei, rezultă că aceasta a folosit în mod repetat aparatul în hala de producție și că, cel puțin în incinta acesteia, nu mai era posibilă folosirea telefoanelor mobile.

Deci, a existat o interferență prejudiciabilă cel puțin în hala de producție.

Petenta consideră că limitarea interferenței la nivelul halei face ca aceasta să nu fie prejudiciabilă, însă observăm că dispozițiile legale anterior amintite nu prevăd această condiție, a întinderii în spațiu a interferenței.

Prin urmare, interferența poate fi prejudiciabilă chiar dacă pe o rază relativ redusă, dacă, așa cum s-a întâmplat în cauză, pe această rază ea afectează, obstrucționează sau întrerupe în mod grav și repetat un serviciu de radiocomunicații.

Totodată, nu are relevanță faptul că interferența s-ar fi produs numai în perimetrul aflat în proprietatea petentei, legea nefăcând nici o distincție în acest sens.

Constatăm, așadar, și temeinicia procesului verbal contestat.

De asemenea, reținem că nu există elemente care să conducă la ideea că sancțiunea avertismentului ar fi suficientă.

Expertul desemnat în cauză a solicitat majorarea onorariului de la 1000 de lei la 3300 lei.

Având în vedere că în devizul întocmit acesta a exagerat cu timpul presupus alocat diverselor activități (spre exemplu, cinci ore pentru convocare părți), dar că, în același timp, expertiza a fost una complexă, cu mai multe obiective, și care a necesitat o specializare mai rar întâlnită în lista de experți judiciari, vom admite în parte solicitarea, în sensul fixării onorariului definitiv la sume de 2000 de lei în sarcina tot a petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenta . SRL, cu sediul în București, ., sectorul 2, în contradictoriu cu intimații A. NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII, cu sediul în București, .. 2, sectorul 3, împotriva procesului verbal ., nr. 968, încheiat la data de 07.02.2014 de intimată și împotriva sancțiunii aplicate prin rezoluția din data de 03.03.2014 a intimatului.

Admite în parte cererea domnului expert Sacala I. Ș., de majorare a onorariului cuvenit și fixează onorariul definitiv la suma de 2000 lei.

Respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor domnului expert.

Obligă petenta să plătească către Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile suma de 1000 lei, reprezentând diferența între onorariul provizoriu cuvenit expertului și cel definitiv.

Executorie în privința obligației petentei de achitare a diferenței între onorariul provizoriu cuvenit expertului și cel definitiv.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09.02.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red/dact – L.M.-V.

5 ex. – 10.03.15

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1448/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI