Plângere contravenţională. Sentința nr. 30/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 11302/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 2 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte R. M. D.
Grefier I. M. T.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul P. C. V. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. RUTIERĂ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2015, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amâna pronunțarea pentru datele de 16.10.2015, 23.10.2015 și 30.10.2015, când
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea înregistrată la data de 24.07.2015, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucuresti sub nr._, urmare declinarii competentei teritoriale prin sentinta civila na. 806/10.06.2015 pronuntata de Judecatoria A. in dosarul nr._, petentul P. C. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Directia Generala de Politie a Municipiului Bucuresti - B. Rutiera Bucuresti, anularea procesului verbal . nr._ din 04.03.2015.
In fapt, petentul a afirmat, in esenta, ca nu se face vinovat de savarsirea faptei, invocand dispozitiile art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, lipsa posibilitatii de a formula obiectiuni si prezumtia de nevinovatie.
In drept, petentul a motivat plangerea pe dispozitiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002, Ordinul Biroului de Metrologie Legala nr. 301/2007, art. 172 C.proc.civ., art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si orice alte dispozitii legale incidente in cauza.
In sustinerea plangerii, a depus inscrisuri in copie.
Plangerea a fost legal timbrata cu 20 lei, taxă judiciară de timbru.
La data de 15.04.2015, intimata a formulat intampinare, prin care a invocate exceptia de necompetenta teritoriala si a solicitat respingerea ca neintemeiata a plangerii, aratand, in esenta, ca fapta a fost constatata in mod direct de agentul de politie, astfel ca procesul verbal face dovada deplina a situatiei de fapt si de drept pana la proba contrara, fiind aplicabila prezumtia de legalitate si temeinicie a acestuia.
In sustinerea apararilor, intimata a depus inscrisuri in copie.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand probele si sustinerile partilor din dosar, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal . nr._ din 04.03.2015, s-a retinut ca petentul a condus auto si a folosit telefonul mobil fara a avea dispozitiv de tip “maini libere”.
In drept
Art. 36 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Conducatorilor de vehicule le este interzisa folosirea telefoanelor mobile atunci cand acestia se afla in timpul mersului, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive tip ˝maini libere˝.
Art. 99 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Amenda contraventionala prevazuta la alin.(1) se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 2 puncte de penalizare, conform art.108 alin.(1) lit.a).
Art.108 alin. 1 lit.a) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: 2 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: folosirea telefoanelor mobile in timpul conducerii, cu exceptia celor prevazute cu dispozitive de tip “maini libere”.
Aprecierea instantei
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o si pe celelalte persoane citate, daca acestia s-au prezentat, administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal, si hotaraste asupra sanctiunii, despagubirii stabilite, precum si asupra masurii confiscarii.
Cu privire la legalitatea procesului verbal atacat
Instanta constata ca petentul a invocat lipsa posibilitatii de a formula obiectiuni. Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, ˝ In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mentiuni", sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.˝
Potrivit Deciziei nr. 22/19.03.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii promovat de P. de pe langa I.C.C.J., situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta. Nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor inscrise in art. 16 atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei.
Prin urmare, incalcarea acestor prevederi poate duce la anularea procesului–verbal doar sub conditia dovedirii vatamarii produse si a faptului ca aceasta vatamare nu poate fi altfel inlaturata decat prin anularea procesului–verbal de contraventie in conditiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ..
In cazul de fata, petentul nu a facut dovada existentei vreunei vatamari determinata de lipsa acestei posibilitati, astfel ca nu se impune anularea procesului verbal contestat, mai ales in conditiile in care in mod evident si-a manifestat dreptul de a contesta procesul verbal in cauza prin formularea prezentei plangeri.
Instanta constata ca petentul nu a invocat alte situatii de nulitate relativa a procesului verbal prevazute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si urmeaza sa aprecieze legalitatea actului atacat numai prin prisma dispozitiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, care instituie cazurile de nulitate absoluta, a caror constatare revine si instantei din oficiu.
Conform art. 17, lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Instanta constata ca in procesul verbal sunt consemnate toate mentiunile obligatorii prevazute de art. 17.
Cu privire la temeinicia procesului verbal atacat
Instanta retine ca deși, în dreptul nostru intern, contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
O.G. nr. 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului verbal de contraventie, insa, raportat la caracterul acestuia de act administrativ, rezulta ca acesta se bucura de prezumtia de legalitate si temeinicie, conform principiilor generale din dreptul administrativ. Coroborand aceasta prezumtie cu regula stabilita de art. 249 c.civ., sarcina probei apartinea petentului, care avea obligatia de a propune si administra probe care sa dovedeasca netemeinicia celor retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie.
Chiar daca in cadrul procedurii contraventionale, instanta „administreaza probele necesare”, adica orice probe pertinete si concludente, aceasta administrare trebuie sa fie conforma dispozitiile Codului de procedura civila. Avand in vedere dispozitiile art. 47 din O.G. nr. 2/2001 – „Dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civil.” – si caracterul mixt al probelor, in materie contraventionala sunt aplicabile atat reglementarile de drept procesual civil privind admisibilitatea, administrarea si aprecierea probelor.
Instanta retine ca petentul sustine ca nu vorbea la telefon, fara a proba aceasta afirmatie, iar toate motivele invocate nu au legatura cu fapta contraventionala retinuta in procesul verbal atacat.
Obligatia de a se inregistra fapta cu mijloace tehnice nu este aplicabila in cazul contraventiei de fata, concluzie care se desprinde din dispozitiile art. 121 din O.U.G. nr. 195/2002 care prevad acesta obligatie numai in cazul depasirii vitezei legale.
În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2011, instanța apreciaza că sancțiunea a fost corect stabilita si, luand in considerare asepctele expuse anterior, urmeaza sa respinga ca neintemeiata plangerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata plangerea privind pe petentul P. C. V., cu domiciliul în H., județ V. în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. - B. RUTIERĂ, cu sediul însector 3, București, .. 9-1.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la data comunicarii.
Cererea de apel se depune la Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti.
Pronuntata, astazi, 30.10.2015, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. D. I. M. T.
Red. Jud. R.M.D./Th.red.I.M.T.
17.02.2016/ 4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 13/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Încheierea nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
