Plângere contravenţională. Sentința nr. 3869/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3869/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 3869/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.3869
Ședința publică din data de: 08.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. N. C.
Grefier: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul P. T. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 2.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.04.2015, consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 08.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 02.10.2013 sub nr._, petentul P. T. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata în contradictoriu cu intimata P. L. SECTOR 2 a solicitat instanței să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției ./_/20.09.2013.
În motivare, petentul a arătat că a oprit camionul și a început manevra de descărcare a mărfii, când trapa s-a blocat; agentul de poliție l-a sancționat, deși nu era vreun indicator care să interzică staționarea, iar, în tot cazul, pentru încărcare-descărcare marfă nu putea fi sancționat.
Nu au fost indicate temeiuri de drept și a solicitat administrarea probei cu martori. În temeiul art. 313 alin. 3 c. proc. civ., instanța a continuat judecata, întrucât martorul, deși a fost emis mandat de aducere pentru acesta, nu s-a prezentat pentru a fi audiat.
La data de 21.07.2014, intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca valabil încheiat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG nr.2/2001 și a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială neputând fi administrată din cauza lipsei martorului la cele două termene de judecată acordate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 20.09.2013, ora 11:25, petentul P. T. a staționat voluntar pe domeniul public (.. 6, sector 2), cu auto nr. de înmatriculare_, având masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t, fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru încălcarea art. 1 alin. 1 din HCGMB nr. 216/2006 privind parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului București.
Instanța reține că susținerile petentului nu sunt reale când arată că a staționat pentru efectuarea operațiunilor de încărcare/descărcare, întrucât marfa transportată nu presupunea un timp îndelungat de staționare (f.57), iar, potrivit diagramei tahograf depusă la dosar (f.48), acesta a staționat mai mult de două ore.
Împotriva acestui proces-verbal a făcut plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța reține că, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, este ținută să verifice respectarea termenului de introducere a plângerii, să cerceteze legalitatea și temeinicia procesului-verbal și să hotărască asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea a fost introdusă cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din OG nr. 2/2001.
La analiza din oficiu a legalității procesului-verbal de contravenție atacat, prin prisma art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale indicate, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Procesul-verbal încheiat cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, data și locul săvârșirii faptei, semnătura agentului.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, potrivit jurisprudenței Curții europene, aplicabilă cu prioritate în dreptul intern, potrivit art. 11 și 20 din Constituție, anumite fapte contravenționale aparțin ”materiei penale” având în vedere, în special, scopul și gravitatea sancțiunii, caracterul general al normei (cauza A. c. României).
Curtea europeană a statuat însă, că art. 6 din Convenție nu se opune prezumțiilor de fapt sau de drept, chiar în materie penală, în măsura în care nu sunt absolute și respectă principiul proporționalității, dreptul la apărare și egalitatea de arme, mai ales sub aspectul dreptului celui ”acuzat” de a propune probe (cauza Salabiaku c. Franței).
Prezumția de legalitate și de veridicitate a procesului verbal de contravenție, astfel cum rezultă din art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 este relativă și bazată pe un interes legitim, acela al sancționării faptelor ilicite, fiind în principiu compatibilă cu art. 6 din Convenție, în măsura respectării dreptului la apărare al contravenientului (cauza H. c. României, §. 12).
Sarcina instanței este de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autorități prin impunerea prezumției de legalitate, respectiv angajarea răspunderii contravenționale, și respectarea dreptului la apărarea, sub aspectul posibilității contravenientului de a dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul-verbal de contravenție.
În concret, astfel cum rezultă din cauza A., trebuie făcută distincție între faptele constatate ex propiis sensibus și cele constatate prin mijloace tehnice. Dacă în primul caz, prezumției de legalitate trebuie să-i fie recunoscută o valoare probantă mai însemnată, în cel de-al doilea caz sarcina probei revine organului constatator.
Fapta contravențională pentru care a fost sancționat petentul face parte din categoria celor constatate ex propiis sensibus de către agentul constatator, astfel încât, fiind purtătorul autorității de stat, instanța va da prevalență celor constatate nemijlocit de către acesta și relatate în cuprinsul procesului-verbal. Dreptul la apărare al contravenientului nu este în niciun fel încălcat, acesta având posibilitatea de a veni cu alte mijloace de probă pentru a răsturna prezumția de temeinicie a actului sancționator. În plus, instanța a avut în vedere și recenta Hotărâre în cauza N. G. din data de 03.04.2012 (cererea nr._/05) în care Curtea a relevat că este cert că, instanțele naționale așteaptă ca petenții să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către agenții constatatori și nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței.
În cauză nu a fost administrat un probatoriu contrar relevant pentru a răsturna prezumția de nevinovăție. Prin urmare, instanța constată că au fost respectate toate garanțiile specifice asigurării unui proces echitabil în lumina dispozițiilor Convenției.
În privința temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, inclusiv din perspectiva sancțiunii aplicate, în sensul art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, măsura aplicată contravenienților trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de acționare, scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Conform art. 1 alin. 1 din HCGMB nr. 216/2006, pentru asigurarea fluenței traficului rutier și pietonal, în scopul creșterii numărului locurilor de parcare pentru autoturisme și al gradului de confort al cetățenilor, se interzice staționarea voluntară a vehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului București, încălcarea acestor prevederi constituind contravenție și fiind sancționată cu amendă de la 3000 lei la 5000 lei, potrivit art. 3 din același act normativ.
Fapta petentului se înscrie în tipicitatea obiectivă și subiectivă date de textul legal.
Pentru săvârșirea faptei, petentul a fost sancționat cu amenda prevăzută de lege (art. 1 alin. 1 și art. 3 din HCGMB nr. 216/2006 privind parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului București) în cuantum de 3000 lei
Analizând circumstanțele reale și personale din cauză, instanța reține că fapta pentru care a fost sancționat petentul prezintă un risc foarte redus de pericol social, nefiind justificată aplicarea unei sancțiuni contravenționale într-un cuantum atât de ridicat, mult mai mare în comparație și cu sancțiunile comparabile din domeniul penal, cu atât mai mult cu cât intimata nu a furnizat informații cu privire la modul concret în care a fost perturbat traficul sau cum a fost afectată fluența traficului. În conformitate cu art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. În speță, deși normele prescrise de lege au fost încălcate, sancțiunea aplicată contravenientului nu este proporțională cu pericolul social produs prin săvârșirea contravenției. Totodată, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit prin săvârșirea contravenției.
Pentru toate aceste considerente, instanța reține că sancțiunea aplicată petentului este neproporțională în raport cu gradul de pericol social al faptei și cu scopul urmărit prin săvârșirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul art. 6 și 7 din OG nr. 2/2001, urmează să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3000 lei cu sancțiunea avertismentului.
În conformitate cu textele de lege menționate, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, cum este cazul în speță, și chiar dacă actul normativ care stabilește și sancționează contravenția nu prevede această sancțiune.
Pentru toate cele expuse,instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petent, să dispună anularea în parte a procesului-verbal de contravenție în privința aplicării sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 3000 lei și să aplice sancțiunea contravențională a avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. T. având CNP:_, cu domiciliul în Voluntari, ..46A, județul Ilfov în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 2 cu sediul în București, ., sector 2.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate petentului cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea va fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2015
PREȘEDINTE GREFIER
A. N. C. M. C.
Red./tehred./A.N.C./M.C./5ex./29.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3853/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Întoarcere executare. Încheierea nr. 06/2015. Judecătoria... → |
|---|
