Plângere contravenţională. Sentința nr. 5008/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5008/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5008/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5008
Ședința publică din data de 06.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. B. A.
GREFIER: V. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta B. O., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost lăsată la a doua strigare potrivit dispozițiilor art. 104 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor de Judecată, adoptat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.
La a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,
Verificându-și din oficiu competența, potrivit art. 131 alin 1 C.proc.civ, instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, potrivit art. 10 ind. 1 din OG nr. 15/2002.
În ceea ce privește cererea petentei de repunere în termenul de formulare a plângerii, în condițiile art. 186 C.proc.civ., instanța o admite, dat fiind faptul că procesul verbal practic nu a fost comunicat, nefiind respectate dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001, privind comunicarea prin poștă cu aviz de primire, astfel că petenta este în termenul de formulare a plângerii contravenționale potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 alin. 1 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nefiind alte cereri formulate sau alte probe de administrat, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare, conform art. 394 C.proc.civ.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 24.11.2014, sub nr._, petenta B. O. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . 11, nr._/06.07.2011, precum și repunerea în termenul de formulare a plângerii contravenționale.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pentru care a fost întocmit procesul verbal contravențional a cărei anulare se solicită, a fost înstrăinat la data de 12.12.2009.
De asemenea, petenta a invocat prescripția executării sancțiunilor contravenționale, conform art. 14 din OG nr. 2/2001, procesul verbal contravențional nefiind comunicat la adresa sa..
Intimata, în data de 19.01.2015, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerea contravențională ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt, intimata a precizat că, la data de 26.01.2011 pe DN5 Km 28-120 m, pe raza localității Călugăreni, județul Gorj, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției R 11, nr._/06.07.2011.
În continuare intimata a invocat prevederile art. 1 alin. 1 din OG nr. 15/2002, precizând că începând cu data de 01.07.2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante, de masa totală maximă autorizată și de numărul de axe, după caz.
De asemenea a precizat intimata procesul verbal contestat îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG nr. 15/2002, coroborat cu OG nr. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor.
Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, rezultă că procesul verbal contestat este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale, acesta conținând mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic.
Din prevederile art. 7 și art. 1 al. 1 lit. b) din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petent și cocontractant produce efecte doar față de părțile care l-au încheiat, neputând fi opus terților.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor competent..
Referitor la condițiile legale ce trebuie îndeplinite pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul, intimat a învederat că sunt incidente prevederile Ordinului Ministrului de Interne nr. 1501/2006, ale H.G. nr. 610/1992, ale O.U.G. nr. 195/2002, ale O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
În final intimat a arătat că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă si se sancționează cu amendă, cuantumul amenzii contravenționale fiind prevăzut in anexa nr. 2 a O.G. 15/2002.
În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I nr. 769/2010, iar în probațiune a solicitat înscrisuri.
Analizând cauza de față, prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de R 11, nr._/06.07.2011, petenta a fost sancționată contravențional, întrucât în ziua de 26.01.2011, pe DN5 Km 28-120 m, pe raza localității Călugăreni, județul Gorj, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentei, a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
Astfel, s-a reținut în sarcina petentei comiterea contravenției prevăzute și pedepsite de art. 8 alin. 1 și 2 din OG nr. 15/2002. În acest sens, potrivit textului legal antemenționat, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă, cuantumul amenzilor contravenționale fiind prevăzut în anexa nr. 2, respectiv minimul de 250 lei și maximul de 500 lei.
De asemenea, art. 8 alin. 6 din OG nr. 15/2002 prevede că odată cu aplicarea amenzii contravenționale, conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România, care circulă fără a avea rovinieta valabilă, li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.
Conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța constată că în cauză este incident unul dintre motivele de nulitate absolută, prevăzute în mod expres de art. 17 din OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor neconținând semnătura agentului constatator.
Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/2015 pronunțată în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
În speță procesul verbal contravențional nu a fost semnat olograf de către agentul constatator, sens în care este lovit de nulitate absolută.
Totodată, potrivit art. 14 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Astfel, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului, iar operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Analizând textul legal antemenționat, folosind interpretarea logică și sistematică, rezultă că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, prin această interpretare asigurându-se respectarea garanțiilor procedurale ale contravenienților.
Așadar, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contravenientului trebuie să fie utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire.
În același sens este și decizia nr. 10/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, statuându-se că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, iar cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Or, intimata nu a făcut dovada că s-a încercat mai întâi comunicarea procesului verbal contravențional prin poștă, cu aviz de primire, ci a depus procesele verbale de comunicare a acestora prin afișare la domiciliul contestatorului.
În atare condiții, este lesne de observat că nu s-a procedat la comunicarea proceselor verbale contravenționale cu respectarea art. 27 din OG nr. 2/200, sens în care a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale, conform art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal contestat, instanța, luând în considerare probatoriul administrat, constată că procesul verbal în discuție nu a fost întocmit în mod temeinic.
Astfel, instanța reține mai întâi că responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, conform art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002.
Cu toate acestea, petenta a înstrăinat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, încă din data de 12.12.2009, astfel cum rezultă în mod neîndoielnic din contractul de vânzare cumpărare (f. 11). Mai mult decât atât, instanța reține că petenta și-a îndeplinit obligațiile pe care le avea în calitate de vânzător, obținând viza organului financiar (Direcția Venituri Buget Local Sector 3) în data de 12.12.2009, așa cum reiese în mod evident din răspunsul emis de instituția antemenționată (f. 12).
În atare condiții, la data comiterii contravenției, petenta nu mai avea obligația de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, ci deținătorului autoturismului în discuție de la acea dată.
În acest sens, conform art. 1 teza a II-a din OG nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Prin vinovăție, trăsătură esențială a contravenției și condiție a răspunderii contravenționale, se înțelege atitudinea psihică a autorului, în momentul săvârșirii faptei ilicite, față de aceasta și urmările ei. Vinovăția cuprinde două elemente, respectiv un factor intelectiv, ce reprezintă cunoașterea semnificației sociale și a urmărilor eventuale ale faptei, respectiv un factor volitiv, constând în libertatea de deliberare și decizie din partea făptuitorului. Numai existența cumulativă a acestor doi factori conduce la stabilirea vinovăției, condiție a răspunderii contravenționale.
Or, petenta nu se face vinovat de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, câtă vreme nu mai avea obligația de a achita tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare_, prin prisma faptului că înstrăinase autoturismul în discuție.
Chiar dacă petentul încă figura în certificatul de înmatriculare ca utilizator, aceste dispoziții legale (art. 7 raportat la art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002) nu pot înlătura principiul răspunderii personale în materie contravențională. Aceasta deoarece potrivit art. 8 din OG nr. 15/2001 este incriminată fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, iar nu fapta utilizatorului de a încredința spre utilizare un autoturism față de care nu a fost achitat tariful de drum.
În procesul de constatare a faptei contravenționale, intimata apelează la Sistemul Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, SIEGMCR, iar utilizatorul autoturismului este identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor (MAI-DRPCIV), în baza unui protocol încheiat între instituții.
Inexistența informațiilor necesare în baza de date a MAI-DRPCIV, întrucât proprietarul nu a îndeplinit formalitățile de desemnare a noului utilizator, nu este de natură să atragă răspunderea petentului. Rămâne autorităților competente să ia măsurile necesare pentru acuratețea informațiilor din bazele de date, acest fapt neputând fi imputat petentului. Aceasta deoarece pentru situația de față există deja o sancțiune contravențională incriminată de legiuitor.
Astfel, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului (art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002) și constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6 la 8 puncte de amendă) fapta săvârșită de către persoane fizice constând în încălcarea dispozițiilor legale privind efectuarea de modificări și completări în certificatul de înmatriculare ori în cartea de identitate a vehiculului (art. 101 alin. 1 pct. 4 raportat la art. 98 alin. 4 lit. c) din OUG nr. 195/2002).
Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 10 din OG nr. 15/2002, în referire la art. 1 teza a II-a, coroborat cu art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul verbal contravențional . 11, nr._/06.07.2011de către intimat și va exonera petenta de plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petenta B. O., cu domiciliul ales la C.. Av. C. B., în București, ., nr. 53, ., ., CNP_, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – CESTRIN, cu sediul în București, bld. I. M., nr. 401A, sector 6, înmatriculată în registrul comerțului sub nr. J_, CUI_.
Anulează procesul verbal contravențional . 11, nr._/06.07.2011.
Exonerează petenta de plata amenzii și a tarifului de despăgubire.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la prezenta instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.05.2015.
Președinte, Grefier,
A. B. A. V. N. E.
Red./Tehnored. ABA/VNE
05.06.2015/4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5012/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 5013/2015. Judecătoria... → |
|---|
