Pretenţii. Sentința nr. 4475/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4475/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 4475/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4475
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: M. D. D.
GREFIER: F. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat M. R., care depune la dosar împuternicire avocațială și pârâtul, prin avocat R. A., cu împuternicire avocațială la fila 32 dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care
Instanța, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, potrivit art. 129 alin. 2 pct. 1 C.p.c, neexistând nicio cauză care să înlăture competența generală a instanței, art. 94 lit. j) și art. 130 alin. 3 coroborat cu art. 129 alin. 3 din C.p.c.
Instanța dă posibilitate avocatului pârâtului să ia cunoștință de conținutul împuternicirii avocațiale depuse la dosar de către avocatul reclamantului.
Instanța procedează la legitimarea reclamantei pe baza cărții de identitate, ale cărei date sunt notate în caietul grefierului de ședință.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că domnul avocat M. R. o reprezintă în prezenta cauză.
Avocatul pârâtului învederează instanței faptul că în încheierea de ședință de la termenul anterior s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a opus la amânarea cauzei pentru a se face dovada calității de reprezentant, iar acest aspect nu a fost reținut în încheierea de ședință.
La interpelarea instanței, avocatul reclamantei arată că avocatul pârâtului s-a opus la termenul anterior amânării cauzei pentru a depune dovada calității de reprezentant pentru reclamantă, învederând instanței că este de acord cu rectificarea încheierii de ședință de la termenul anterior în acest sens.
Instanța, având în vedere poziția avocatului reclamantei, dispune rectificarea încheierii de ședință din data de 26.03.2015, în sensul că avocatul pârâtului s-a opus la amânarea cauzei pentru a se face dovada calității de reprezentant, după care pune în discuție calificarea dacă autoritatea de lucru judecat invocată de către pârât prin întâmpinare este o excepție sau o apărare de fond.
Avocatul pârâtului arată că este o apărare de fond, după care solicită a fi pusă în discuție ca și excepție.
Avocatul reclamantei arată că după modul în care este formulată, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pârâtul fiind cel care trebuie să o califice.
Instanța califică autoritatea de lucru judecat ca fiind excepția autorității de lucru judecat, pe care o pune în discuție.
Avocatul pârâtului arată că având în vedere faptul că reclamanta nu a probat dovada existenței acestor cheltuieli de judecată, deoarece în cuprinsul facturii nr. 36 și al chitanței nr. 20, este menționat un alt contract de asistență juridică față de cel menționat în cuprinsul împuternicirii avocațiale, apreciază că instanța s-a pronunțat asupra acestui aspect și nu mai poate fi pusă în discuție această chestiune.
Avocatul reclamantei arată că în ceea ce privește situația de fapt, în contractul reținut în delegație, față de contractul menționat în factura depusă, exista o singură diferență, respectiv ultima cifră, ambele contracte fiind încheiate cu reclamanta, în data de 19.12.2013, autoritatea de lucru judecat se poate invoca în situația în care instanța care a judecat pe fond această cerere a intrat pe fondul cauzei și a apreciat că partea nu este îndreptățită, nu că nu a fost probat acel drept, instanța a constatat că există dreptul, însă nu a acordat dreptul la cheltuieli de judecată întrucât s-a depus factura ce conținea o eroare materială. A mai arătat că este vorba despre o cerere anexă, cea cu privire la cheltuielile de judecată, ceea ce nu însemnă că aceasta nu se judecă pe fond, anexa unei cereri asupra căreia instanța se pronunță prin încheiere fără cale de atac, iar în momentul în care a observat acea eroare materială nu a avut posibilitatea să atace acea încheiere, întrucât era fără cale de atac și să solicite în apel acordarea cheltuielilor de judecată, o cerere în pretenții cum este cea supusă atenției instanței și cum era cererea anexă cu privire la cheltuielile de judecată, este supusă căii de atac a apelului, însă legiuitorul nu a prevăzut situație în care s-a ajuns, respectiv cererea anexă, care ar trebui să aibă fond și apel, anexă a unei cereri care nu are decât fond, în această situație nu s-a prevăzut de către legiuitor o procedură specială, motiv pentru care apreciază că nu se poate reține o autoritate de lucru judecat, să se nege pentru o acțiune în pretenții dreptul la calea de atac, deși procedura civilă permite pentru o cerere în pretenții cale de atac.
Avocatul pârâtului, în replică, arată că legea specială derogă de la cea specială, dacă domnul avocat era nemulțumit putea ataca legea specială cu o excepție de neconstituționalitate, iar în încheierea de ședință, pe pagina a doua, se menționează: „notă: după reținerea cauzei spre soluționare se prezintă reclamanta, personal, care depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată, deci cheltuielile de judecată nu au fost depuse în ședință, ci după închiderea dezbaterilor.
Avocatul reclamantei arată că nu are nici o relevanță momentul la care a fost depusă dovada cheltuielilor de judecată cu excepția autorității de lucru judecat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârât.
JUDECĂTORIA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus la data de 03.10.2014, reclamanta V. C. în contradictoriu cu pârâtul C. L. A. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând onorariul achitat pentru activitatea desfășurată de avocatul său în dosarul nr._/300/2013, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
În fapt, reclamanta a arătat că a obținut câștig de cauză în dosarul nr._/300/2013, soluționat de Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea pronunțată la data de 23.05.2014, astfel că pârâtul îi datorează suma de 2.500 lei, reprezentând onorariul achitat pentru activitatea desfășurată de avocatul său în dosarul nr._/300/2013.
Reclamanta a mai arătat că a achitat acest onorariu în temeiul contractului de asistență juridică nr._, conform facturii nr. 36/22.05.2014 și chitanței nr. 20/22.05.2015, iar motivul pentru care instanța, prin încheierea pronunțată la data de 23.05.2014, a respins capătul de cerere privitor la acest onorariu este acela că a considerat că nu s-a făcut proba, întrucât din eroare a fost trecut drept temei al facturii contractul de asistență juridică nr._ în loc de contractul nr._ și nicidecum pentru că nu ar fi existat dreptul său de a obține această cheltuială de judecată.
În drept, reclamanta a invocat art. 451 și urm. Cod pr.civ., art. 1357 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru de 180 lei.
La data de 17.12.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii, arătând că în dosarul nr._/300/2013, instanța a respins irevocabil cererea reclamantei de a fi obligat la plata acestei sume cu titlu de cheltuială de judecată.
În drept, pârâtul a invocat art. 201 și urm., art. 452, art. 454 Cod pr.civ.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar înscrisuri, în copie.
Analizând actele și lucrările cauzei cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 23.05.2014, în dosarul nr._/300/2013, irevocabilă din momentul pronunțării, Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea reclamantei și în temeiul art. 5802 C.pr.civ. a autorizat pe creditoarea V. C. să îndeplinească ea însăși sau prin alte persoane pe cheltuiala debitorului C. L. A. obligația de remediere a deficiențelor menționate în sentința civilă nr. 3052/01.04.2009 pronunțată în dosarul nr._/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 București, astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr. 603/28.05.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă.
Totodată a fost respinsă cererea creditoarei de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție cu privire la cheltuielile de judecată, în încheierea menționată s-a reținut că în ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deși pârâtul a căzut în pretenții, instanța a constatat că cererea formulată este neîntemeiată în condițiile în care nu este probată. Astfel, a constatat că în cuprinsul facturii nr. 36/22.05.2014 și al chitanței nr. 20/22.05.2014 este menționat un alt contract de asistență juridică, respectiv nr._/19.12.2013 față de cel menționat în cuprinsul împuternicirii avocațiale, respectiv_/19.12.2013.
Conform art. 431 alin. 1 Cod pr.civ., este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, întrunirea acestor condiții împiedicând o nouă judecată.
Prin urmare, instanța constată că între cererea de față și cererea accesorie privind cheltuielile de judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/300/2013 există identitatea de părți și calitate a părților, în ambele dosare calitatea de reclamant aparținând doamnei V. C., iar calitatea de pârât aparținând domnului C. L. A..
Instanța mai constată că există și identitatea de cauză, deoarece atât în cererea de față cât și în cererea accesorie privind cheltuielile de judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/300/2013, reclamanta invocă răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a pârâtului pentru prejudiciul dat de cheltuiala de judecată reprezentată de onorariul achitat de reclamantă pentru activitatea desfășurată de avocatul său în dosarul nr._/300/2013.
De asemenea, instanța constată că există și identitatea de obiect, întrucât în ambele cereri se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500 lei, reprezentând onorariul achitat pentru activitatea desfășurată de avocatul său în dosarul nr._/300/2013, în temeiul contractului de asistență juridică nr._, conform facturii nr. 36/22.05.2014 și chitanței nr. 20/22.05.2015.
Prin urmare, atâta vreme cât în fața instanței care a soluționat irevocabil dosarul nr._/300/2013 s-au administrat probe cu privire la această cheltuială de judecată, iar prima instanță a analizat acele probe, iar în urma analizei a reținut că pretenția reclamantei nu este probată, iar în consecință că este neîntemeiată, înseamnă că prima instanță a statuat chiar asupra existenței dreptului reclamantei la această cheltuială de judecată, neputând fi primită distincția reclamantei între pretenția neprobată și pretenția neîntemeiat, întrucât o pretenție neprobată reprezintă o pretenție neîntemeiată, astfel cum a stabilit și instanța care a soluționat prima cerere.
De asemenea, nu prezintă nicio relevanță faptul că prima hotărâre este irevocabilă de la data pronunțării iar reclamanta nu a avut la dispoziție o cale de atac, întrucât art. 431 alin. 1 Cod pr.civ. nu stabilește nicio diferențiere în funcție de criteriul pretins de reclamantă și atâta vreme cât reclamanta a dedus judecății în prima cerere pretenția referitoare la această cheltuială de judecată, iar încheierea pronunțată la data de 23.05.2014, în dosarul nr._/300/2013 este o hotărâre judecătorească irevocabilă, această se bucură de efectul autorității de lucru judecat prevăzut de lege pentru hotărârile judecătorești irevocabile.
Având în vedere că este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, instanța constată că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât este întemeiată și o va admite iar în consecință, va respinge acțiunea ca existând autoritate de lucru judecat.
Potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată să îi plătească părții care a câștigat cheltuieli de judecată.
Așadar, în temeiul art. 451 alin. (1) C.pr.civ., instanța va obliga reclamanta la plata către pârât a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial achitat de pârât pentru activitatea avocatului său din cauza de față, conform chitanței nr. 07/17.12.2014 (f. 31), emisă în temeiul contractului de asistență juridică nr._/17.12.2014, dovedit prin împuternicirea avocațială ._/17.12.2014 (f. 32).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Respinge cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta V. C., cu domiciliul în București, ., ., în contradictoriu cu pârâtul C. L. A., cu domiciliul în București, .. 42-44, Sector 1, ca existând autoritate de lucru judecat.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. D. F. B.
Red./tehn./M.D.D./F.B./4 ex. /11.06.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3908/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Hotărâre din 24-04-2015, Judecătoria... → |
|---|
