Plângere contravenţională. Sentința nr. 6962/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6962/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 6962/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6962
Ședința Publică din data de 18.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. A. P.
Grefier: O. D.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul D. G., în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 26.02.2015, sub nr._, petentul D. G., în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.02.2015, solicitând anularea acestuia.
În motivare, petentul a arătat în esență că a fost amendat pentru o faptă pe care el nu a săvârșit-o, viteza menționată în procesul verbal nefiind reală. De asemenea, a menționat că procesul verbal este nelegal întocmit deoarece nu respectă prev. art.19 alin.1 OG nr.2/2001, deoarece acesta nu este semnat de petent și că deși a avut obiecțiuni la procesul verbal, în cuprinsul acestuia a fost consemnat că nu are mențiuni.
În drept, a invocat disp. art.31-35 OG nr.2/2001.
În dovedire, petentul a depus un set de înscrisuri (f.7-8).
La data 03.04.2015, intimata a depus prin serviciul Registratură întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal, arătând în esență că acesta a fost întocmit în mod temeinic și legal.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001, art. 121 alin.1 din RAOUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data 18.02.2015, a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul intimatei, procesul verbal de contravenție . nr._, prin care s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din ROUG nr.195/2002, constând în aceea ca în data de 18.02.2015, ora 00,51, petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . în direcția Calea Floreasca și a fost înregistrat cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI_, circulând cu viteza de 103 km/h, pe un segment de drum unde limita de viteză este de 50 km/h. Pentru acest motiv s-a aplicat contestatorului o amenda în cuantum de 877,5 lei și i s-a suspendat dreptul de a mai conduce pentru 90 de zile.
Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient.
Analizând cuprinsul procesului verbal, sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Instanța nu va reține ca întemeiat motivul de nulitate a procesului verbal invocat de petent referitor la lipsirea acestuia de posibilitatea formulării obiecțiunilor întrucât, chiar dacă acesta ar fi real, nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 atrage sancțiunea nulității, care, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă (aplicabile și în procedura contravențională potrivit art. 47 din O.G. nr. 2/2001), intervine numai cu condiția dovedirii unei vătămări. Cum petentul și-a valorificat dreptul la apărare prin formularea plângerii contravenționale în fața instanței de judecată, unde a avut posibilitatea să supună analizei legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, cu menționarea tuturor obiecțiunilor la procesul-verbal de contravenție, nu poate fi justificată o vătămare a intereselor procesuale ale petentului, astfel încât nu intervine sancțiunea nulității procesului verbal de contravenție.
De asemenea, instanța reține că apărarea conform căreia procesul verbal este nul deoarece nu a fost semnat de către un martor, în lipsa semnăturii petentului, este neîntemeiată având în vedere că nerespectarea disp. art.19 alin.1 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea numai dacă se dovedește o vătămare de către petent, însă acesta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin încheierea actului constatator în acest mod.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că din probele administrate nu a rezultat o situație de fapt contrară celei consemnate în actul contestat, de natură să conducă la aprecierea că petentul a fost sancționat în mod nejustificat.
Totodată, instanța reține că procesul verbal se bucură de prezumția de veridicitate a actelor administrative, iar susținerile petentului în sens invers celor constate de către agentul intimatei, respectiv faptul că nu se face vinovat de fapta reținută, nu sunt sprijinite cu niciun mijloc de probă.
De asemenea, atât legislația națională cât și cea europeană permit utilizarea mecanismului probator al prezumției.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113).
Totodată, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În cauză, petentul a beneficiat de toate garanțiile procesuale, însă nu a produs probe care să contrazică aspectele reținute în actul atacat.
Astfel, din analiza planșelor foto depuse la dosar de intimat (f.22-23), reiese cu claritate că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de petent a fost depistat cu aparatul radar circulând cu viteza de 103 km/h, la data și ora indicate în procesul verbal de contravenție, respectiv 18.02.2015, ora 00:59.
Planșa foto îndeplinește toate cerințele prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05/2005, aprobată prin Ordinul 301/2005, așa cum a fost modificat prin Ordinul nr. 187/2009, evidențiindu-se în cuprinsul ei data și ora măsurătorii, valoarea vitezei și imaginea autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este vizibil.
Conform procesului verbal . nr._ din data de 18.02.2015 (f.21), înregistrarea faptei a fost făcută cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, care la acel moment se afla în termenul de valabilitate a verificării metrologice, conform buletinului nr._/11.04.2014 (f.25), prin care acesta a fost declarat admis pentru o perioadă de 1 an, fiind îndeplinite astfel și condițiile impuse de art. 5.2.1 din Norma de metrologie amintită.
Art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 prevede obligația pentru conducătorii de vehicule de a respecta viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus. În speță, potrivit planșei foto depuse la dosar de intimată, petentul a depășit viteza legală cu 53 Km/h, astfel încât fapta a fost corect încadrată.
Potrivit art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. 195/2002 rep., se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, iar potrivit art.98 alin.4 lit. d sancțiunea amenzii prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni este de 9-20 puncte amendă. Prin urmare, instanța constată că în cauză au fost respectate și dispozițiile legale anterior menționate.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște și asupra sancțiunii aplicate. Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum egal cu minimul prevăzut de lege pentru această faptă, corespunzător pericolului social al contravenției și apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu cea a avertismentului. Acest gen de fapte contravenționale, prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot provoca pagube materiale importante și mai ales consecințe mult mai grave precum pierderea vieții participanților la trafic sau vătămarea integrității lor corporale. Conducerea cu o viteză de deplasare mai mare decât cea admisă de lege pe un anumit sector de drum constituie prin ea însăși un pericol pentru siguranța celorlalți participanți la trafic prin aceea că favorizează posibilitatea survenirii de accidente rutiere.
Pe fondul celor expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul D. G. cu domiciliul ales la C.A. N. M. R., . Holut nr.4, ., ., sector 4, în contradictoriu cu intimații Direcția G. de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră cu sediul în sector 3, București, .. 9-15, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. P. D. O.
Red. și dact. Jud. I.A.P., Gref. D.O./ 4 ex/31.07.2015
| ← Accesiune. Încheierea nr. 12/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 6941/2015. Judecătoria... → |
|---|
