Plângere contravenţională. Sentința nr. 7120/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7120/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 7120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.7120
Ședința publică din data de 23.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul H. M. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata reprezentată prin consilier juridic I. A., cu delegație ce se depune în ședință publică, la dosar, lipsind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 29.04.2015 intimata a depus la dosar, întâmpinare, filele 12-14; la data de 10.06.2015 intimata a înaintat la dosar, toate actele care au stat la baza încheierii procesului verbal contestat, filele 25-33.
În ședință publică, în temeiul art. 131 Cod proc. civ instanța procedează la verificarea competenței și constată că este competentă general material și teritorial în conformitate cu art. 94 pct. 3 Cod proc civ. și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Consilierul juridic al părții intimate solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Instanța pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de către petent.
Consilierul juridic al părții intimate arată că nu se opune.
Constatând că proba cu înscrisuri este concludentă, utilă, putând duce la soluționarea pricinii, instanța, potrivit art.258 c.pr.civ., încuviințează părților proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Consilierul juridic al părții intimate solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind încheiat cu respectarea prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG nr.2/2001.
Arată că din planșele foto a reieșit clar că petentul a staționat chiar lângă gard.
Pe cale de consecință, solicită menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal încheiat.
Instanța, conform art. 394 c.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 27.03.2015, sub dosarul nr._, petentul H. M. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 2 a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal . nr._/09.02.2015 și în subsidiar, anularea în parte a procesului verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În fapt, în motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 11.03.2015 i-a fost comunicat prin afișare la domiciliu, procesul verbal ., nr._/09.02.2015, întrucât la data de 11.10.2014, ora 19.10 ar fi staționat voluntar pe ., Sector 2, București, cu auto_, marca BMW in intervalul orar 19.04-19.10 pe trotuarul destinat deplasării pietonilor, neasigurand cel puțin 1 metru pentru circulația acestora.
Petentul a învederat că procesul verbal a fost comunicat după 4 luni de la săvârșirea faptei, sens în carenu sunt întrunite condițiile imperative ale art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
A menționat că a încercat să beneficieze de posibilitatea plații in intervalul de 48 de ore, a jumătate din cuantumul amenzii, însă contul indicat pe procesul verbal era eronat.
A mai arătat că prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, a fost supusa atenției Curții Europene a Drepturilor Omului. Este vorba de cauza A. contra României, cauza in care Curtea, prin hotărârea din data de 4 octombrie 2007, isi exprima in mod foarte clar punctul de vedere cu privire la acest aspect. In speța menționata, Curtea considera ca prezumția de legalitate si de adevăr a procesului verbal de contravenție este o prezumție "lipsita de rezonabilitate" si ca, astfel, ea violează art. 6 al Convenției, respectiv dreptul la un proces echitabil. In opinia Curții, modul in care prezumția de legalitate in materie contravenționala este perceputa de unele instanțe de judecata din tarile europene, printre care si cele din România, echivalează cu o nerespectare a prezumției de nevinovăție.
Tinand cont de gradul de pericol social redus al contravenției sau lipsa unor urmări grave, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, prin prisma criteriilor instituite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001.
La dosar, petentul a anexat copia procesului verbal contestat.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 29.04.2015, intimata a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind nefondată și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că contravenientul a fost sancționat de către împuterniciții Serviciului Circulație, pentru că în data de 11.10.2014, în intervalul orar 19.04-19.10, a staționat voluntar neregulamentar cu auto_, marca BMW, pe trotuarul destinat deplasării pietonilor, neasigurând cel puțin 1 metru pentru circulația acestora. Prin modalitatea de staționare a obligat pietonii sa se deplaseze pe carosabilul auto, expunandu-i accidentelor rutiere, fapta prevăzuta si sancționată de art. 143 lit. a si 142 lit. n din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicata.
In ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, a considerat ca acesta îndeplineste condițiile de forma prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute. A învederat că își întemeiază afirmațiile pe dispozițiile art. 17 din OG nr.2/2001, conform cărora actul constatator trebuie sa cuprindă numele prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșita, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator.
A precizat că in data de 14.10.2014 prin adresa nr._ i s-a solicitat petentului ca in termen de 5 zile de la primire, sa comunice cine a condus pe drumul public in data de 11.10.201.4. in intervalul orar 19.04 - 19.10, autovehiculul cu număr de înmatriculare_ . Având in vedere ca in data 24.10.2014 potentul a semnat pentru primirea plicului si prin adresa s-a specificat clar ca „in caz de necomunicare a datelor solicitate se aplica sancțiunea prevăzuta de art. 102/1/14 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicata”, s-a încheiat procesul verbal nr._/09.02.2015.
A menționat că a respectat întocmai art. 30 alin 3 din OUG 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor si anume: „Termenul de 6 luni pentru aplicarea sancțiunii curge de la data sesizării organului în drept să aplice sancțiunea".
Cu privire la critica petentului legată de contul în care se poate achita amenda, a precizat că este contul utilizat de către toti cei care doresc sa-si achite amenda.
A arătat că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar, conform art. 1169 cod civil „cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească”, astfel ca procesul verbal de contravenție in cauza are o forța probanta prin el însuși si constituie o dovada suficienta a vinovăției contestatorului atât timp cat aceasta din urma nu este in măsura sa prezinte o proba contrara credibila.
A precizat că agentul constatator a efectuat planșe foto în momentul constatării faptei contravenționale, tocmai pentru a nu exista dubii asupra faptei, sau ca să se invoce un eventual subiectivism în depoziția vreunui martor, agentul a ales ca probă suplimentară, surprinderea imaginilor de la locul respectiv și administrarea planșelor foto.
Mai mult decât imaginile surprinse direct de la locul faptei, nu crede că o altă probă ar reda mai bine descrierea în concret a contravenției, astfel încât se poate aprecia asupra gravității situației.
Referitor la individualizarea sancțiunii contravenționale, a solicitat instanței să observe ca aceasta a fost aplicata in limitele prevăzute de actul normativ sancționator, astfel încât sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, respectiv i s-a aplicat amenda contravenționala in cuantum minim.
A mai învederat că tolerarea săvârșirii unor fapte de acest gen si nesanctionarea pecuniara a acestora sunt de natura a determina agravarea fenomenului, in acest mod dispozițiile legale nemaiatingandu-si finalitatea pentru care au fost edictate. Răspunderea contravenționala reprezintă o expresie specifica a responsabilității sociale conform căreia fiecare persoana trebuie sa isi asume si sa suporte consecințele faptelor sale. Aplicarea imediata, continua si necondiționata a normelor juridice, inclusiv a celor de drept contravențional, este de natura sa asigure protecția eficienta a societății, sa contribuie la garantarea ordinii sociale, sa tempereze si sa înfrângă excesele persoanelor fizice.
În drept, au fost invocate prevederile art. 143 lit. a si 142 lit. n din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice republicata, O.G nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art.205 și următoarele din Codul de Procedură Civilă.
Intimata a anexat la dosar, planșele foto doveditoare.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/09.02.2015, petentul a fost amendat cu 360 lei, pentru că în data de 11.10.2014, în intervalul orar 19.04-19.10, a staționat voluntar neregulamentar cu auto_, marca BMW, pe trotuarul destinat deplasării pietonilor, pe ., sector 2, neasigurând cel puțin 1 metru pentru circulația acestora, contravenție prev.de art. 143 a și 142 lit.n din RAOUG 195/2002 și art.100 alin.2, art.108 alin.1 lit.b pct. t din OUG 195/2002.
Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa petentului, menționându-se că “ autovehiculul a fost fotografiat cu aparatură foto certificată și omologată “
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Susținerea petentului în sensul că procesul verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în termenul legal de o lună, nu atrage anularea acestuia, ci aplicarea disp. art. 14 din OG 2/2001.
În acest sens instanța reține că sancțiunea i-a fost aplicată petentului la data de 09.02.2015, procesul verbal fiind comunicat la data de 11.03.2015, cu încălcarea termenului de 1 lună prevăzut de art. 26 din OG 2/2001, forma în vigoare la data săvârșirii faptei.
Prin urmare, în aplicarea art. 14 din OG 2/2001 instanța constată că a intervenit prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale de 360 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.02.2015.
În privința indicării eronate a contului în care urma să fie achitată amenda instanța învederează că acesta a fost confirmat de către intimată ca fiind cel din cuprinsul procesului verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul a negat săvârșirea faptei contravenționale, susținând că nu a săvârșit contravenția imputată.
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un mijloc de probă care conține constatările personale ale agentului constatator, care nu face dovada vinovăției petentului, ci doar a situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de prezumția de nevinovăție și instanța de judecată a încuviințat toate probele solicitate de acesta, în vederea dezbaterii lor contradictorii. Instanța mai reține însă, în conformitate cu jurisprudența CEDO, că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei.
În cauza de față, este vorba despre o contravenție constatată personal de agentul constatator fiind întocmite și planșe foto-filele 26,27, din care rezultă situația de fapt reținută de agentul constatator.
Rezultă astfel că varianta petentului este infirmată de probatoriul administrat.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, având în vedere disp. art. 21 din OG 2/2001 și pericolul social concret al faptei astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată, constatând intervenită prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale de 360 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/09.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul H. M. având CNP:_, cu domiciliul în mun. B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ SECTOR 2 cu sediul în București, ., sector 2, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Sector 2 București.
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ azi, 23.06.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./5ex./03.08.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7114/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7086/2015. Judecătoria... → |
|---|
