Plângere contravenţională. Sentința nr. 7175/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7175/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 7175/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI
București, Sector 3, Bvd. Unirii nr. 37
Tel. / Fax.: 021/408.36.52 / e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 2891
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
Sentința civilă nr.7175
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. –O. C.
Grefier: C. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe petentul P. M. V. în contradictoriu cu intimata DGPMB.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, hotărând următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.03.2015, petentul P. M. V. a solicitat anularea procesului-verbal . nr._/22.02.2015.
În motivare, petentul a arătat că, în conf. cu disp. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind agentului constatator.
Totodată, a mai arătat petentul că la data de 22.02.2015 a condus auto_ pe Calea Moșilor și, datorită unui pieton care a traversat . nevoit să-l evite virând ușor spre stângă, moment în care a pătruns pe linia de tramvai, însă a revenit imediat pe banda a doua. Imediat după incident a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a comunicat că a depășit coloana la semafor. Petentul arată că poliția nu avea vizibilitate să observe ce s-a intamplat in realitate.
Pârâtul învederează instanței că datorită sancțiunii complementare dispuse prin procesul-verbal, acesta și-a pierdut locul de muncă (conducător auto) la o societate comercială.
Se mai arată că fapta este descrisă generic în procesul-verbal, iar încadrarea nu este conformă cu realitatea. Totodată, agentul de poliție a dat dovadă de exces de zel și nu i-a dat ocazia să relateze adevărul.
În drept au fost invocate dispozițiile OUG 195/2002 și OG 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a depus următoarele înscrisuri: proces-verbal de contravenție, copie CI, dovadă reținere permis de conducere.
La data de 30.04.2015, intimata DGPMB – Brigada Rutieră, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent și menținerea procesului-verbal.
În motivare, s-a arătat că procesul-verbal este legal întocmit cu respectarea disp. art.17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Totodată, s-a arătat că simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității nu îl exonerează de răspundere pe acesta. Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conf. cu disp.art.249 C.proc.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.16 și 27 din OG nr.2/2001, precum și art.120 alin.1 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/22.02.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei pentru că a condus autoturismul marca BMW, cu număr de înmatriculare_, pe Calea Moșilor din direcția B. Obor către . dreptul numărului 231, a efectuat manevra de depășire a autospecialei de poliție MAI34807 încălcând marcajul continuu simplu care delimitează banda de circulație de linia de tramvai. S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției reglementate de art.120 alin.1 lit.i din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2000 și sancționate de art.100 alin.3 lit. e OUG 195/2002.
În drept, potrivit art.120 alin. lit. i din RAOUG 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor atunci când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către petent, privitor la nedescrierea suficientă a faptei, conform art.19 din OG 2/2001, instanța reține că acesta este neîntemeiat. Astfel, instanța apreciază că fapta este suficient descrisă în procesul-verbal, agentul constatator indicând suficiente elemente care să permită încadrarea corectă a faptei. Totodată, instanța reține că pârâtului i s-a dat posibilitatea formulării de obiecțiuni, acesta semnând procesul-verbal în care s-a consemnat faptul că persoana sancționată contravențional nu are obiecțiuni cu privire la cele consemnate. În orice caz, instanța reține că acest motiv de nelegalitate este prevăzut de art.16 alin.7 din OG 2/2001 sub sancțiunea nulității relative, petentul neinvocând și nefăcând dovada vreunei vătămări în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Din cele arătate mai sus reiese că această răsturnare a prezumției nu operează automat prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 C.proc.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 254 C.proc.civ., încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
În cauza de față, instanța reține că petentul nu a solicitat administrarea vreunei probe care să contrazică faptele reținute în procesul-verbal, acesta rezumându-se la a contesta caracterul legal și temeinic al acestuia. Astfel, petentului i s-a acordat posibilitatea să propună și să obțină administrarea de probe din care să reiasă veridicitatea susținerilor sale, însă acesta nu a înțeles să se folosească de acest drept procesual. Pentru considerentele arătate mai sus, instanța reține că procesul-verbal contestat este legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda aplicată însoțită de sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile corespunde gradului de pericol social al faptei. Susținerea petentului, în sensul că aplicarea sancțiunii contravenționale a dus la pierderea locului său de muncă nu poate fi reținută, întrucât nu se coroborează cu nicio probă de la dosar. Astfel, petentul nu a depus dovada faptului că a fost încadrat în muncă pe funcția de conducător auto, neindicând nici măcar societatea comercială la care se presupune că ar fi fost angajat.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța va respinge cererea petentului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M. V., domiciliat în București, ..288, ., ., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, cu sediul în București, ..9-15, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2015.
Președinte Grefier
G.-O. C. C. R.
Red./ Thred.CGO./CR 4 ex/09.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 7170/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
