Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 03-11-2015 în dosarul nr. 11501/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 27.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligație de a face” privind pe reclamanți U. M., U. P., în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta prin apărător ales cu împuternicire avocațială aflată la dosar, lipsă fiind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, depunerea la dosar la data de 04.09.2015 prin Serviciul registratură de către pârâtă a unui set de înscrisuri, după care:
Apărătorul ales al pârâtei depune la dosar interogatoriul propus a-i fi administrat reclamantei și solicită aplicarea disp. art. 358 C.proc.civ. față de lipsa reclamanților la interogatoriu.
Instanța, constatând că reclamanții, deși legal citați cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu sub sancțiunea aplicării art. 358 C.proc.civ. în caz de neconformare, nu s-au prezentat la acest termen de judecată, face aplicabile dispozițiile art.358 C.proc.civ., conform căruia „dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice”, urmând să se țină cont de această probă la soluționarea în fond a pricinii.
Nemaifiind excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului.
Apărătorul ales al pârâtei a formulat concluzii în sensul respingerii acțiunii. Dacă se pornește de la premiza legislației de protecție a consumatorului, aceea de inferioritate a acestuia, în cauza de față, prin raportare la înscrisurile depuse din care rezultă că reclamanta era funcționar bancar, respectiv administrator bancar, rezultă că aceasta nu se afla în stare de inferioritate. Nu a creditat creditul de la banca la care lucra, ci de la pârâtă, rezultă că aceste condiții de creditare pe care pârâta le oferea erau mai bune decât cele oferite de banca la care lucra reclamanta, unde ar fi putut obține condiții avantajoase de creditare, având în vedere că era salariat. Este de notorietate că toate băncile oferă salariaților facilități cu privire la contul de creditare. În speța de față nu se vorbește de o inferioritate a reclamanților cu privire la produsul contractat. Aceștia știau exact ce contractează, motivația pentru care contractează de la pârâtă, respectiv condițiile de creditare cele mai bune de pe piață. Chiar dacă se vorbește de comisionul de risc, de faptul că nu se prezintă în contract motivația pentru care aceste comision este inserat, el făcea parte din costul creditului. Reclamanta, în calitatea sa știa foarte exact acest lucru. Se oferea cel mai ieftin credit de pe piață. Nu se poate afirmă că ar fi creat acel comision vreun dezechilibru în favoarea reclamanților. Elementul de comparație este costul total. Nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata caracterul abuziv al clauzelor. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
După strigarea cauzei și reținerea cauzei în pronunțare, dar înainte de sfârșitul ședinței de judecată, se prezintă apărătorul ales al reclamanților căruia instanța îi face cunoscut faptul că a fost reținută cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea.
Pentru aceste motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 03.11.2015.
Cu cale de atac odată cu fondul.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 03.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: O. A. C.
GREFIER: P. S. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în constatare-clauze abuzive, pretenții, obligație de a face” privind pe reclamanți U. M., U. P., în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 03.11.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._/3/2014 (prin disjungere din dosarul nr._/3/2014), reclamanții U. M. și U. P. în contradictoriu cu pârâta . au solicitat să se constate ca abuziv comisionul de risc și eliminarea acestuia din contract (pct.5 lit.a) prin constatarea acestui comision ca fiind absolut și restituirea comisionului de risc aplicat la sold, de la momentul semnării contractului de credit și până la ultima plată făcută cu acest titlu, cât și eliminarea lui pe viitor din contractul de credit; obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale pentru sumele de bani ce derivă din recalcularea dobânzii în cazul apariției unui excedent și comision de risc în urma expertizei, bani ce au fost plătiți peste obligația legală către pârâtă și folosința de către aceștia; modificarea contractului de credit în sensul inserării la punctul 3 litera a) a faptului că „rata dobânzii curente este de x% pe toată durata derulării contractului”; recalcularea, prin expertiză a întregii dobânzi aplicată contractului de credit, respectiv de la momentul semnării lui și până la ultima plată valabilă, după formula din contract, în scopul determinării unor excedente de dobândă, aplicate de către bancă în mod nejustificat, dat fiind faptul că în contract apare o dobândă fixă, fără marjă, dar totuși se face mențiunea posibilității modificării dobânzii în mod unilateral; restituirea excedentului de dobândă dacă acesta este constatat prin expertiză, prin aplicarea dobânzii fixe și compararea lor cu plățile făcute de reclamanți pe tot parcursul contractului de credit; eliminarea din contract, ca fiind abuzivă, a clauzei de la pct.3 lit.d) și inserarea în contract a clauzei prin care banca nu poate modifica rata dobânzii, dat fiind faptul că aceasta este fixă; eliminarea din contract a clauzei de la pct.6 privind rambursarea, teza finală.
În susținerea cererii reclamanții arată, pe scurt, că acest contract este în fapt contract cu dobândă fixă pe toată perioada desfășurării contractului. Conform art.36 din OUG nr.50/2010, pentru creditul acordat creditorul poate percepe numai comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor sau, după caz penalități, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorului. Comisionul de risc nu poate fi menționat, datorită naturii sale abuzive, dar și fiindcă este vorba despre un contract ipotecar. O astfel de clauză creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, fiind abuzivă din perspectiva art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000. Este normală restituirea dobânzii legale aferente, în ipoteza în car s-ar admite restituirea comisionului de risc și s-ar proceda la recalcularea dobânzii.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art.193 și art.712 Cod procedură civilă, OUG nr.50/2008, 193/2000, Codul civil, iar în dovedirea acestuia au fost depuse la dosar în copii: convenție de credit, act adițional la contract, plan de rambursare credit, adrese, extras de cont.
La termenul de la 19.08.2014 pârâta a depus întâmpinare la dosar, iar la termenul de la 08.12.2014 a depus la dosar o precizare a întâmpinării.
La solicitarea instanței, reclamanții au depus o precizare a valorii obiectului fiecărui capăt de cerere.
Prin Sentința Civilă nr. 1198 pronunțată în data de 11.03.2015 în dosarul nr._/3/2014, instanța a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 09.04.2015, sub nr._ .
Analizând înscrisurile existente la dosar, instanța reține următoarele:
Între reclamanți în calitate de împrumutați și pârât în calitate de împrumutător s-a încheiat convenția de credit nr._/DS/24.08.2007 prin care reclamanții primeau cu titlu de împrumut suma de 140 000 euro.
Pentru a se pronunța asupra caracterului abuziv al clauzelor criticate de reclamanți instanța va avea în vedere și va analiza dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Dispozițiile actului normativ menționat sunt incidente în cadrul raportului juridic dedus judecății întrucât reclamantul, în calitate de împrumutat, are calitatea de consumator, în sensul art. 2 alin. 1, iar pârâta, în calitatea sa de împrumutător, acționează în calitate de profesionist, perfectând contractul de credit în cadrul unei activități comerciale, potrivit disp. art. 2 alin. 2 din această lege.
Astfel, instanța reține că în prezenta cauză există premisele unui potențial dezechilibru, cel puțin din punct de vedere al puterii de negociere al părților.
Din această perspectivă, este firesc ca într-un contract, o parte care are calitatea de profesionist și își desfășoară activitatea în domeniul respectiv, în prezenta cauză domeniul bancar, să dețină o poziție de negociere în acest domeniu privilegiată față de un consumator ce intră în astfel de relații contractuale numai excepțional.
Tocmai acesta este motivul pentru care legiuitorul a înțeles să ofere un cadru legal pentru protecția consumatorilor, vulnerabili în aceste raporturi contractuale și să ofere prin intermediul Legii 193/2000 suficiente criterii pentru aprecierea caracterului abuziv al acestor contracte.
În cauza Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că ,,sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13 se bazează pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Astfel pentru a putea formula o concluzie corectă asupra clauzelor criticate de reclamant instanța va analiza dacă, în concret, pârâta în calitatea sa de profesionist, a abuzat de această poziție de negociere favorabilă și a introdus cu rea-credință, clauze contractuale vădit injuste pentru consumator, aplicând în acest scop criteriile stabilite de art. 4 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 193/2000.
Astfel, pentru ca o clauză să fie abuzivă se cer a fi îndeplinite următoarele cerințe care rezultă din disp. art. 4 alin. 1 din legea nr. 193/2000: clauza contractuală să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
A.. 2 al art. 4 din același act normativ definește, pe de o parte, noțiunea de clauză care nu a fost negociată direct cu consumatorul ca fiind clauza contractuală stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, iar, pe de altă parte, instituie o prezumție de calificare a clauzei ca nefiind negociată direct cu consumatorul, pentru ipoteza contractelor standard preformulate și a condițiilor generale de vânzare practicate de comerciant pe piața serviciului respectiv.
Prezumția menționată nu este absolută, ci dimpotrivă, susceptibilă de probă contrară, sarcina probei revenind potrivit art. 2 alin. 3 din lege, profesionistului care pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul.
Un contract negociat presupune ca între părți să existe anumite dezbateri și concesii reciproce cu privire la toate clauzele ce formează contractul. Contractul de adeziune este un contract ale cărui clauze sunt, în tot sau în parte, prestabilite de una dintre părți, profesionistul ce se află pe o poziție de negociere stabilă, contract în privința căruia cealaltă parte are doar posibilitatea de a accepta sau nu încheierea contractului
Simpla prezentare, în faza precontractuală, a condițiilor generale și a condițiilor speciale ale convenției de credit și împrejurarea că unele elemente ale convenției de credit au făcut obiectul negocierii între părți, nu este de natură a conduce la concluzia negocierii directe a clauzelor contractuale contestate întrucât caracterul abuziv nu trebuie să privească întregul contract ci poate fi incident numai asupra uneia dintre clauzele contractului atâta timp cat aceasta este o clauză ce poate avea ca efect un dezechilibru între drepturile și obligațiile acestuia.
În concret, cu privire la caracterul abuziv al clauzei prev. de art. 5 lit. a din Condițiile speciale instanța reține:
Simpla cunoaștere a clauzelor contractuale, în concordanță cu prescripțiile lit. b din anexa legii, fără posibilitatea modificării acestora de către reclamant, nu echivalează cu negocierea lor, acesta având numai dreptul de a le accepta sau nu prin semnarea contractului.
Mai mult decât atât, elementele specificate ca fiind negociate constituie în fapt cererea consumatorului de creditare raportat la care banca a prefigurat unilateral contractul de credit, fără a-i acorda reclamantului posibilitatea de modificare a clauzei vizând comisionul de risc respectiv administrare
Instanța reține că în privința clauzei contractuale referitoare la comisionul de risc/administrare pârâta nu a reușit să probeze ca aceasta a fost anterior sau chiar ulterior negociată efectiv. Astfel, instanța conchide că această clauză reprezintă o clauză standard preformulată, aspect ce atrage incidența art. 4 alin. 2 din legea nr. 193/2000.
În fine, analizând conținutul acestei clauze stabilite prin art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convențiilor de credit, banca are dreptul de a percepe un comision de risc aplicabil la soldul creditului care se plătește lunar pentru toată perioada creditului” instanța apreciază că această dispoziție nu are un caracter clar și precis.
Astfel, împrumutătorul a stabilit acest comision care ar acoperi un ”risc” ce nu este determinat sau determinabil. Instanța arată că acest contract, având natura juridică a unui contract bancar de împrumut, este prin natura sa un contract comutativ și nicidecum aleatoriu, nu are acel element de hazard specific contractelor aleatorii care ar putea justifica un astfel de comision. Părțile, își cunosc obligațiile și întinderea prestațiilor și singurul risc la care este expus împrumutătorul, dat fiind caracterul comutativ al contractului, este riscul ca împrumutatul să nu își execute obligațiile de restituire.
Instanța reține însă, că din acest punct de vedere, restituirea creditului acordat a fost asigurată prin instituirea unei ipoteci și astfel, constată ca perceperea acestui comision constituie în definitiv o dublă reparație pentru un eveniment deja asigurat și care, pe de altă parte, nici nu s-a produs, nici nu apare ca iminentă producerea lui.
În consecință, instanța constată că aceste clauze sunt de natură să creeze un dezechilibru nejustificat între drepturile și obligațiile părților, acest dezechilibru fiind provocat de împrumutător, profitând de poziția de negociere favorabilă prin încălcarea bunei credințe,în detrimentul împrumutatului.
Simpla redenumire a comisionului însoțită de o explicitare încă insuficient de concretă a riscurilor asigurate nu este de natură a determina instanța să considere că pârâtul a pus în acord dispozițiile contractuale cu prevederile OUG nr. 50/2010, aplicabilă contractului aflat în curs de derulare între părți, conform art. 95 din acest act normativ.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează să stabilească caracterul abuziv al clauzei prev. de art. 5 lit. a din Condițiile speciale ale convenției de credit și să dispună eliminarea acesteia din convenție.
Totodată, consecința constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate o reprezintă nulitatea absolută a acestora astfel că dispozițiile contractuale nu pot produce nici un efect.
O astfel de consecință reiese și din cuprinsul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene - Banco Español de Crédito SA împotriva Joaquín Calderón Camino prin care s-a reținut: ,,Având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.”
Cu privire la cererea de restituire a comisionului de risc instanța reține:
Reclamanții au efectuat plata sumelor evidențiate în scadențarele emise de pârâtă cu titlu de comision de risc, sumele fiind transferate în contul pârâtei cu titlu de plată.
Plata s-a efectuat de către reclamanți din eroare, cu convingerea că sunt debitorii unei obligații care s-a dovedit inexistentă, deoarece clauzele ce instituiau comisionul de risc au caracter abuziv și nu pot produce nici un efect. Astfel, a dispărut fundamentul pentru executarea obligației de plată a comisionului de risc și este necesar a se acoperi prejudiciul suferit de reclamant și a se restabili situația anterioară, precum și a se înlătura toate consecințele patrimoniale produse de clauzele abuzive lovite de nulitate absolută.
În consecință, fiind întrunite cerințele cumulative pentru a se constata plata nedatorată, instanța va obliga pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc în temeiul celor convenției de credit, de la data încheierii acestora la zi.
De asemenea, având în că lipsirea părții de o sumă de bani produce acesteia un prejudiciu echivalent cu dobânda legală, în temeiul art. 3 din O.G. 13/2011 instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor achitate cu titlu de comison de risc, calculată de la data achitării fiecărei rate până la data restituirii.
Cu privire la caracterul abuziv al dispozițiilor art. 3 lit. d din condițiile speciale, instanța reține:
Potrivit acestor clauze ”Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii curente în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării.” instanța va analiza în ce măsură această clauză se încadrează în coordonatele arătate de art. 4, coroborat cu dispozițiile art. 1 din Legea 193/2000 și de asemenea, va avea în vedere lista exemplificativă a clauzelor abuzive anexată la această lege.
Cu privire la negocierea prealabilă a acestei clauze, instanța reține că acesta face parte din clauzele de adeziune despre care s-a făcut referire cu prilejul analizării clauzei 5 lit a, considerentele arătate rămânând valabile și în privința acestei clauze, iar pârâtul nefăcând nici în acest caz proba contrară cu privire la negocierea directă a acestei clauze.
În privința dezechilibrului în detrimentul consumatorului și relei-credințe din partea profesionistului, instanța, va avea în vedere lit. a alin 1 din anexa ce cuprinde lista exemplificativă a clauzelor abuzive privită prin prisma criteriilor furnizate de art 4 alin (5).
Astfel, in primă fază, legea stabilește caracterul abuziv al unor clauze care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract însă în teza a II a stabilește că aceste nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare. Instanța mai arată incidența lit g din anexa exemplificativă a clauzelor abuzive la Legea 193/2000 care califica drept abuzivă o clauză care dă dreptul exclusiv profesionistului să interpreteze clauzele contractuale.
În concluzie, existența caracterului abuziv al clauzei contestate de reclamantă va fi stabilită prin raportare și la dispozițiile art. 4 alin 5 din Legea 193/2000 și la lit g) din anexă, în funcție de existența motivului întemeiat prevăzut în contract pentru revizuirea ratei dobânzii.
Instanța reține că motivul arătat în cauza criticată ” schimbări semnificative pe piața monetară” este criticabil din cauza caracterului său mult prea general și discreționar. Având în vedere că natura ” semnificativă” a unei modificări pe plan monetar este lăsată la aprecierea profesionistului acesta va putea face aplicarea clauzei fără a acorda posibilitatea consumatorului, care de altfel nici nu deține informații specifice profesioniștilor din domeniul bancar, de a contesta acest caracter.
În consecință, modul în care această clauză este formulată este deficitară și contravine dispozițiilor prevăzute de art. 1 alin. (1) ce reclamă ca o clauză din contractele încheiate cu un consumator să cuprindă clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate încadrându-se astfel în exemplul prevăzut de lit. g) a anexei.
Instanța mai reține precizarea din anexa ce cuprinde lista exemplificativă a clauzelor abuzive ce stabilește în cazul modificării unilaterale a unor elemente din contract, dreptul de a solicita de îndată reziliere. Din coroborarea acestei precizări cu criteriile prev de art 4 alin. 5 li. a și b și anume, natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului și factorii care au determinat încheierea contractului instanța conchide că posibilitatea rezilierii nu este o soluție acceptabilă pentru situația specială a contractului bancar de împrumut.
Rezilierea contractului, dat fiind obiectul contractului, acordarea unui împrumut, ar presupune, drept urmare firească restituirea prestațiilor executate adică, scadența anticipată a sumei împrumutate, consecință greu de acceptat de către persoana împrumutată și care vine în contradicție cu înseși cauza contractului de împrumut prefigurată de împrumutat.
În concluzie, pentru toate considerentele arătate, instanța urmează a califica clauza prev. la art. 3 lit. d din contract, drept abuzivă, a constata nulitatea absolută a acesteia și a dispune înlăturarea acesteiadin contractul de credit nr._/DS/24.08.2007.
Având în vedere caracterul abuziv al acestei clauze contractuale instanța reține că a dispărut suportul contractual al modificării unilaterale a dobânzii percepute de bancă peste nivelul stabilit la încheierea contractului de 6,97% astfel că va dispune obligarea pârâtului să restituie reclamanților toate sumele de bani percepute peste această limită a dobânzii.
De asemenea, având în că lipsirea părții de o sumă de bani produce acesteia un prejudiciu echivalent cu dobânda legală, în temeiul art. 3 din O.G. 13/2011 instanța va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor achitate cu titlu de dobândă percepută peste limita stabilită la încheierea contractului, calculată de la data fiecărei plăți până la data restituirii.
În ceea ce privește cererea reclamanților de modificare a contractului în sensul de a se preciza că dobânda este de x % pe toată durata contractului și de a se dispune că banca nu poate modifica rata dobânzii, instanța va respinge această cerere având în vedere următoarele:
Urmarea constatării caracterului abuziv al clauzelor privitoare la dobândă este lipsa oricări efecte ala cestora în privința consumatorului. Producerea unei astfel de consecințe constituie un element diferit de obligarea pârâtului să perceapă pe întreaga perioadă contractuală dobândă fixă.
Constatarea caracterului abuziv al clauzei privitoare la dobândă nu determină o astfel de consecință. Chiar dacă un astfel de efect se va produce el nu va fi consecința unei obligații stabilite de instanță în acest sens, pentru care nu există un temei, ci va fi consecința înlăturării dispozițiilor contractuale care permiteau modificarea dobânzii în modalitatea descrisă mai sus, fără însă, a se exclude posibilitatea pârâtului ca fie în baza convenției părților, fie în temeiul unor dispoziții legale să perceapă altă dobândă decât cea fixă invocată de reclamanți.
Instanța de judecată nu are posibilitatea, subsecvent constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale să înlocuiască respectivele clauze cu altele propuse de una dintre părți și nici să oblige vreuna din părți să modifice contractul în sensul indicat de cealaltă parte.
O astfel de concluzie se impune în raport de principiul libertății de voință a părților potrivit căruia părțile sunt libere atât să încheie sau nu un anumit act juridic iar în cazul în care au decis să încheie un astfel de act sunt libere să-i stabilească conținutul și clauzele, cu respectarea limitelor impuse de lege și morală, posibilitatea instanței de a interveni în contractul dintre părți regăsindu-se doar în varianta constatării nulității sau a altor instituții juridice permise chiar de contract.
În consecință acest capăt de cerere va fi respins.
Cu privire la cererea de înlăturare din cuprinsul convenției a clauzei prev. la pct. 6 din convenția de credit instanța reține:
Prin această clauză se stabilește modalitatea de rambursare a creditului.
Faptul că în cuprinsul acestei clauze se face referire la ajustarea dobânzii în condițile art. 3 lit. d nu constituie un element suficient pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia.
În condițiile în care a fost constatat caracterul abuziv al art. 3 lit. d este evident că efctele admiterii acestei cereri se extind implicit și asupra clauzelor contractuale aflate în legătură cu aceste dispoziții contractuale cum este cazul clauzelor de la pct.. 6.
În consecință instanța va respinge cererea de eliminare din contract a clauzelor prev. la pct. 6, acestea continuând să-și producă efectele în raport de celelalte clauze care au fost constatate ca fiind abuzive și cu care sunt în legătură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea privind pe reclamanți U. M., U. P., ambii cu dom. ales în sector 2, București, Calea Moșilor, nr. 235, ., ., în contradictoriu cu pârât S.C. V. R. S.A., cu sediul în sector 2, București, ..
Constată caracterul abuziv al clauzei prev. de art. 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției de credit nr._/DS/24.08.2007 privind comisionul de risc și obliga pârâtul la restituirea către reclamant a tuturor sumelor de bani încasate cu titlu de comision de risc în temeiul convenției de la data încheierii convenției la zi.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a dobânzii legale calculată prin raportare la sumele achitate cu titlu de comision de risc de la data fiecărei plăți până la data restituirii.
Respinge cererea de modificare a contractului de credit în sensul solicitat de reclamanți cu privire la dobânda creditului.
Constată caracterul abuziv și dispune eliminarea din contract a clauzei prev. de art. 3 lit. d din contract.
Dispune restituirea sumelor achitate de reclamanți cu titlu de dobândă, peste nivelul ratei dobânzii stabilite la momentul încheierii convenției de credit.
Obligă pârâtul la plata dobânzii legale aferentă sumelor datorate cu titlu de dobândă percepută în plus, care va fi calculată de la data fiecărei plăți până la data restituirii.
Respinge cererea de inserare în contract a clauzei prin care să se dispune că banca nu poate modifica rata dobânzii dat fiind faptul că aceasta este fixă.
Respinge cererea de a se dispune eliminarea din contract a clauzei de la pct. 6 al convenției de credit
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Judecătoria Sectorului 2 București.
Pronunțată azi 03.11.2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței conform art. 396 alin. 2 Cod proc. civ.
PREȘEDINTE GREFIER
O. A. C. P. S. R.
Red. O.A.C./ Tehn. P.S.R.
5 ex./04.01.2016
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 27/2015. Judecătoria SECTORUL 2... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 04-11-2015,... → |
|---|
