Pretenţii. Sentința nr. 1540/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1540/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 1540/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1540
Ședința Publică din data de 10.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. P.
Grefier: D. O.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul T. M. C..
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având în vedere solicitarea pârâtului prin apărător, a amânat pronunțarea la data de 10.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.05.2014 sub nr._/212/2014 reclamanta . a solicitat bligarea paratului T. M. C. la plata sumei de 2.500 de lei reprezentand cheltuieli de judecata ocazionate de procesul civil ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Constanta, cheltuielile fiind reprezentate de onorariul avocatial conform contractului de asistenta juridica incheiat sub nr. 47/23.05.2013.
În motivarea cererii reclamanta arătat că prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, paratul T. M. C. a solicitat in contradictoriu cu reclamanta deschiderea procedurii generale a insolventei invederand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecata din data de 27.01.2014, paratul din prezenta cauza a formulat cerere de renuntare la judecata cauzei, astfel ca prin incheierea nr. 270/27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul rubricat, instanta de fond a luat act de renuntarea creditorului la judecata si a respins contestatia ca fiind ramasa ca fara obiect.
Reclamanta a mai arătat că potrivit doctrinei si practicii judiciare cererea de acordare a cheltuielilor de judecata poate fi formulata si pe cale separata daca aceasta cerere nu s-a formulat in timpul solutionarii litigiului sau daca, desi s-a formulat, instanta a omis sa se pronunte asupra ei, partea le poate cere pe calea unei actiuni separate, in termen de trei ani de la ramanerea definitiva a hotararii prin care i s-a acordat castig de cauza, in temeiul art. 1349 Cod civil. Respectiva cerere este de competenta judecatoriei chiar daca procesul care a ocazionat aceste cheltuieli a fost solutionat de o instanta superioara.
A mai arătat că nu a obtinut prin incheierea nr. 270/27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta acordarea cheltuielile de judecata constand in onorariul avocatial, paratul nefiind obligat la plata acestor cheltuieli.
Avand in vedere ca actiunea introdusa de catre parat a fost respinsa ca ramasa fara obiect, renuntarea la judecata cererii fiind facuta dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, respectiv la al saselea termen de judecata, apreciază că sunt incidente dispozitiile art. 406 alin. 3 Cod proc. Civil fiind indreptatită la plata
contravalorii cheltuielilor de judecata reprezentand onorariul avocatial, aceste cheltueieli fiind efectiv realizate, conform facturii si extrasului de cont anexat prezentei cereri de chemare in judecata
In drept, au fost invocate art. 453 Cod proc.civ., art. 1349 Cod civil.
In dovedire a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri precum si a oricarei alte probe utile si concludente a carei necesitate ar rezulta din dezbateri conform dispozitiilor art. 254 alin. 2 Noul Cod de proc.civ.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care în raport de dispozițiile art. 194 NCPC a solicitat obligarea reclamantei la precizarea contului bancar propriu, să facă dovada calității de reprezentant legal al societății Reclamante a dnei C. P., în condițiile prevăzute de art. 151 NCPC, să certifice înscrisurilor anexate cererii introductive de instanță, în condițiile art. 150 alin. (2) NCPC, invocând și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea Cererii deduse judecății și declinarea soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.
În temeiul art. 406 alin. (3) NCPC, a invocat excepția tardivității formulării cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului C., dispozițiile legale având caracter de normă specială față de cele ale art. 453 NCPC și stabilind un moment unic până la care cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată poate fi formulată. Respectiv, în același termen în care pârâtul își poate exprima poziția față de cererea de renunțare, în cadrul cauzei în care cererea de renunțare a fost formulată.Reclamantul nu a solicitat, la momentul formulării cererii de renunțare, obligarea la plata cheltuielilor de judecată, exprimându-și tacit acordul ca instanța să constate faptul că s-a renunțat la judecată în respectivele condiții, deci fără obligarea noastră la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată având în vedere că cererea reclamnatului a fost respinsă ca rămasă fără obiect, neputându-se reține că a căzut în pretenții.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta nu a produs dovada faptului că suma la plata căreia solicită să fie obligat în cadrul prezentei cereri reprezintă onorariul avocatului în chiar cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._, între părți existând mai multe litigii, respectiv ( în afară de cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._ ): cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata sumei de 230.000 lei și a dobânzilor aferente și apelul recalamantului la hotărârea pronunțată în această cauză, cererea pârâtului de instituire a popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate de reclamant și apelul reclamantului la hotărârea astfel pronunțată, cererea reclamantului de ridicare a măsurii popririi asigurătorii și apelul reclamantului la hotărârea astfel pronunțată, în toate cauzele astfel enumerate, reclamantul fiind reprezentat de unul și același apărător, dna av. F. A. M., al cărei onorariu se și solicită a fi decontat în prezenta cauză.
A mai învederat pârâtul că în toate cererile anterior enumerate ( cu excepția cele având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenței reclamantului), a avut câștig de cauză, fiind deci exclusă posibilitatea ca reclamantul să obțină obligarea sa la plata cheltuielilor.
În privința extrasului de cont depus la dosarul cauzei de reclamant a susținut că nu face dovada faptului că onorariul solicitat a fost plătit pentru dosarul nr._, putând fi deci achitat pentru oricare dintre celelalte dosare sau chiar să reprezinte cu onorariu global, aferent tuturor dosarelor .
În temeiul art. 451 alin. (2) NCPC, a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la un cuantum net inferior celui solicitat, având în vedere că activitatea apărătorului s-a limitat la formularea unei contestații precum și tergiversarea soluționării repetate/constante a soluționării cauzei prin nerespectarea dispoziției instanței de depunere a înscrisurilor încuviințate a fi depuse .
Prestația avocatului nu a inclus dezbateri pe probatorii, nu a inclus administrare de probatorii și nici măcar concluzii pe fondul cauzei.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar înscrisuri în copie certificată.
Prin sentința civilă nr._/10.10.2014 pronunțată în dosarul nr._/212/2014 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și declinată competența de soluționare a cauzei în favoare Judecătoriei sectorului 2.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 17.11.2014 sub nr._ .
Instanța a respins ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de pârât cu motivarea cuprinsă în practicaua hotărârii.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, probă administrată în cauză.
Analizând probatoriul administrat instanța reține următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr._ pe rolul Tribunalului Constanta, paratul T. M. C. a solicitat in contradictoriu cu reclamanta deschiderea procedurii generale a insolventei invederand ca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 31 din Legea nr. 85/2006.
La termenul de judecata din data de 27.01.2014, paratul din prezenta cauza a formulat cerere de renuntare la judecata cauzei, astfel ca prin incheierea nr. 270/27.01.2014 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul rubricat, instanta de fond a luat act de renuntarea creditorului la judecata si a respins contestatia ca fiind ramasa ca fara obiect.
În cadrul prezentei cereri, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.500 de lei reprezentand cheltuieli de judecata ocazionate de procesul civil ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Constanta, cheltuielile fiind reprezentate de onorariul avocatial conform contractului de asistenta juridica incheiat sub nr. 47/23.05.2013.
Totodată instanța are în vedere faptul că fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții.Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
În speță, pârâtul a renunțat la judecată, contestația formulată de reclamantă în acel dosar fiind respinsă ca rămasă fără obiect, ca urmare a renunțării la judecată, datorând cheltuielile de judecată făcute de reclamantă în dosarul menționat, cu titlu de onorariu avocat, achitat conform extrasului de cont de la fila 6 dosar atașat.
Referitor la susținerile pârâtului în sensul că nu sunt identificate cheltuielile de judecată pretinse instanța învederează că la filele 5,6 dosar atașat, a fost depusă factura fiscală nr.21/23.05.2013 în cuprinsul căruia este menționat contractul de asistență juridică nr.47/23.05.2013 în baza căruia a fost emisă împuternicirea avocațială din dosarul în care au fost făcute cheltuielile de judecată pretinse.
Instanța va înlătura apărarea pârâtului în sensul reducerii onorariului avocațial în raport de următoarele motive:
Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. Cu toate acestea, chiar în prezența unor înscrisuri doveditoare, instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile de judecată solicitate de către partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluția pronunțată, precum și de obiectul și complexitatea cauzei.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil,cheltuielile de judecată cuprinzând acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Realitatea cheltuielilor tine de justificarea ca ele au fost concepute . si indisolubila cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia si concepute de partea care le-a platit ca avand caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obtine serviciul avocatului .
Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifica faptul ca, in raport cu natura activitatii efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existenta litigiului si reputatia celui care acorda asemenea servicii, ele sa nu fie exagerate.
De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie si previzibile, adica sa fie la timp cunoscute de cel împotriva caruia se fac, pentru ca acesta sa aiba dreptul a le contesta si combate.
În raport de cele arătate instanța apreciază că onorariul de avocat în sumă de 2500 lei reprezintă o cheltuială reală, necesară și rezonabilă prin raportare la natura litigiului –deschiderea procedurii insolvenței față de reclamantă și atitudinea procesuală a pârâtului care a renunțat la judecată după șase termene de judecată și după formularea contestației .
În temeiul disp. art. 453 c.pr.civ. instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 180 lei cheltuieli de judecată către reclamanta reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității invocată de pârât.
Admite cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta . cu sediul în C., ., ., ., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul T. M. C. cu domiciliul ales în C., .-84, jud. C. la avocat F. OVANESIAN.
Obligă pârâtul la plata sumei de 2500 lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă pârâtul la plata sumei de 180 lei cheltuieli de judecată către reclamanta reprezentând timbru judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 2.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. D. O.
Red. și dact. Jud. M.P., Gref. D.O./ 4 ex/ 11.05.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1568/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1602/2015.... → |
|---|
