Pretenţii. Sentința nr. 646/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 646/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 646/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 646
Ședința publică din data de 22.01.2015
Instanța constituită din
PREȘEDINTE: S. M. M.
GREFIER: H. C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile, având ca obiect „pretenții civile” privind pe reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . cu pârâtul M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordinea stabilită pe lista de ședință, a răspuns pentru reclamantă, apărătorul ales, pârâtul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează oral obiectul cauzei-pretenții civile, stadiul judecății- primul termen de judecată, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare-legal îndeplinită, precum și faptul că la data de 19.12.2014 a fost comunicat la dosarul cauzei adresa de răspuns de către D.V.B.L., după care:
Instanța procedează la identificarea pârâtului care se legitimează cu C.I. . nr._ având CNP_.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la verificarea competenței sale, și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței apărătorul ales al reclamantei și pârâtul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererilor de probatorii.
Având cuvântul asupra cererilor de probatorii, apărătorul ales al reclamantei solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța deliberează asupra probelor solicitate de către reclamantă și încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisurile atașate la dosar, apreciind în raport de dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 C.pr.civ., ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 C.pr.civ., instanța estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului, în raport de împrejurările cauzei, este limitată la 1 termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Având cuvântul asupra fondului cauzei, pârâtul învederează instanței că va proceda la plata sumei datorate, cu o singură obiecție, plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză, în sensul că înțelege să achite onorariul de avocat, dar nu dorește să achite cheltuielile de judecată constând în legalizări de înscrisuri.
Pârâtul solicită instanței încuviințarea plății sumei datorate eșalonat.
Apărătorul ales al reclamantei învederează instanței că este de acord ca pârâtul să achite debitul datorat eșalonat, însă nu pe o perioadă îndelungată de timp, apreciind că eșalonarea debitului pe un an este o perioadă foarte mare.
În ce privesc cheltuielile de judecată ocazionate cu legalizarea de înscrisuri de către reclamantă, solicită instanței a fi avute în vedere la pronunțarea cauzei, întrucât acestea au fost efectute pentru a se atesta existența reclamatei ca Asociație de P..
În finalul susținerilor, apărătorul ales al reclamantei solicită instanței admiterea acțiunii, și eșalonarea debitului datorat pe o perioadă de timp mai scurtă.
Pârâtul precizează instanței că dorește să achite debitul restant, însă nu înțelege să achite sumele de bani ce se cuvin casierului și celor doi administratori.
Instanța socotindu-se lămurită, în temeiul dispozițiilor art. 394 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și potrivit art. 395 C.pr.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30.09.2014 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 sub nr._, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . cu pârâtul M. G. a solicitat instanței să oblige pârâtul la plata sumei de 5.454,49 lei reprezentând cote întreținere pentru perioada august 2012 – mai 2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, reclamanta a arătat că pârâtul nu a mai achitat cotele de întreținere din luna august 2012, iar demersurile în vederea medierii procesului au rămas fără rezultat.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În drept, reclamanta a invocat art. 194 C.proc.civ., art. 31, 46, 50 din Legea nr. 230/2007, Legea nr. 114/1996, H.G. nr. 1558/2007.
În dovedire, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, încuviințată și administrată de instanță.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat la termenul de judecată prezent și a recunoscut debitul pretins de reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, respectiv listele de plată a întreținere și tabelul centralizator, pârâtul, în calitate de proprietar al apartamentului nr. 15 situat în .. 209, ., București, figura în evidențele reclamantei, asociația de proprietari din care face parte, cu o restanță la plata cotelor de contribuție la cheltuielile cu întreținerea, acumulată în perioada august 2012-mai 2014, în cuantum total de 5.440,59 lei, suma solicitată în prezenta acțiune fiind de 5.454,49 lei.
În drept, conform art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Asociațiilor de P., toți proprietarii au obligația de a plăti lunar, potrivit listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Potrivit art. 47 din aceeași lege cheltuielile asociației de proprietari sunt următoarele: a) cheltuieli pe număr de persoane care locuiesc sau desfășoară activități în proprietăți individuale; b) cheltuieli pe consumuri individuale; c) cheltuieli pe cota-parte indiviză în funcție de suprafața utila a proprietății individuale; d) cheltuieli pe beneficiari, aferente serviciilor individuale ale proprietarilor, dar gestionate financiar prin intermediul asociației de proprietari; e) cheltuieli pe consumatori tehnici; f) cheltuieli de alta natură.
Potrivit art. 48 alin. 1 din aceeași lege stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună, iar alin. 2 prevede că repartizarea cheltuielilor asociației de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se face după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
De asemenea, dispozițiile art. 50 alin. 1 din același act normativ stabilesc că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Potrivit art. 32 din Legea nr. 230/2007 toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, repartizarea cheltuielilor sau a obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revenind administratorului. Lista de plată se semnează de administrator și de un membru al comisiei de cenzori și se aprobă de președinte prin semnătură și aplicarea ștampilei asociației, persoanele semnatare certificând și răspunzând de corectitudinea listei de plată.
Din coroborarea dispozițiilor legale sus-citate și a situației de fapt reproduse mai sus, rezultă că proprietarii au obligația să achite contravaloarea serviciilor primite, că persoanele din conducerea asociației trebuie să își asume cele arătate în listele de plată pe care le semnează, că legea dă valoare de probă listelor astfel semnate cu privire la calculele făcute – răsturnarea ei făcându-se, apreciază instanța, doar printr-o expertiză, atunci când se contestă acest mod de calcul. Așadar, instanța apreciază că listele de plată au, până la proba contrară, valoarea unei probe a cheltuielilor pe care fiecare proprietar de apartament trebuie să le achite (și care includ cota parte din cheltuielile comune).
Instanța constată că reclamanta a depus la dosar atât liste de plată, cât și tabelul centralizator, care se referă numai la pârât, semnate de președinte, de administrator și de un membru al comisiei de cenzori, care astfel și-au asumat corectitudinea calculului, așa cum legea permite, dar în aceeași timp îi și obligă.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale împotriva pârâților și a dovedit temeinicia pretențiilor sale, însă numai cu privire la suma de 5.440,59 lei (rezultată din scăderea sumelor reprezentând plăți parțiale – coloana 5, din totalul de 6.659,41 lei - coloana 4 tabel), iar nu suma de 5.454,49 lei solicitată.
Pentru motivele anterior expuse, având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada achitării sumelor datorate cu titlu de cheltuieli de întreținere în termenul prevăzut de lege, pârâtul recunoscând de altfel la termenul de judecată prezent debitul pretins de reclamantă, în temeiul art.46 și art.49 din Legea nr.230/2007, instanța va admite în parte acțiunea, și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.440,59 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei noiembrie 2012 – mai 2014, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată, pentru diferența până la suma de 5.454,49 lei solicitată prin acțiune.
În ceea ce privește cererea de eșalonare a debitului formulată de pârât, instanța o va respinge întrucât pârâtul nu a învederat instanței vreun motiv pentru care ar fi în imposibilitate de a achita suma și ar necesita acordarea unei eșalonări pe o perioadă de un an, nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris din care să rezulte o asemenea împrejurare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată:
Conform art. 453 alin. 1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 454 C.proc.civ. pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1.522 alin. (5) din Codul civil rămân aplicabile.
Având în vedere dispozițiile legale sus-citate, întrucât pârâtul a recunoscut debitul la primul termen de judecată, achitând de altfel suma solicitată prin acțiune anterior acestui termen, pârâtul nefiind de drept în întârziere și nici pus în întârziere anterior pornirii procesului, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Mai reține instanța că invitația la mediere nu este asimilată punerii în întârziere, neputându-se considera că pârâtul a fost pus în întârziere prin aceasta.
Totodată, instanța mai reține că sunt neîntemeiate cererile privind obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de premediere, fiind depusă la dosar o factură pentru servicii de premediere pentru 5 x 200 lei, fără a se identifica numele părților invitate la mediere, fără a se putea face o identitate între persoana pârâtului și persoana invitată la mediere, precum și cererea privind plata sumei de 275 lei reprezentând cheltuieli legalizare documente, în condițiile în care nu este necesară și instanța nu a solicitat ca înscrisurile să fie depuse la dosarul cauzei în formă legalizată, legea prevăzând singura cerință ca înscrisurile depuse în fotocopie să fie certificate pentru conformitate cu originalul – art. 150 alin. 2 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. . ales în București, sector 2, .. 51, . cu pârâtul M. G. cu domiciliul în București, sector 2, .. 209, ., .> Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.440,59 lei reprezentând cote de întreținere aferente perioadei noiembrie 2012 – mai 2014.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria sectorului 2 București.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. MIRABELAHANCERI C. D.
Red. S.M.M./Tehnored. H.C.D.
4 ex./ 03.02.2015
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 592/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 657/2015.... → |
|---|
