Pretenţii. Sentința nr. 9238/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9238/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 9238/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9238
Ședința publică din data de 22.09.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. P.
GREFIER: M. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul P. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Cauza a fost lăsată la o nouă strigare, la finalul ședinței de judecată, conform Regulamentului de ordine interioară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Prin serviciul de registratură, la data de 10.06.2015 reclamanta a înaintat la dosar, cerere de judecare a cauzei, în lipsă pentru termenul de judecată din data de 09.06.2015, filele 128-130; la data de 20.07.2015 reclamanta a depus la dosar, înscrisurile solicitate de către instanță la termenul anterior, filele 134-154; la data de 21.09.2015 reclamanta a depus la dosar, dovada achitării onorariului de avocat în prezenta cauză și note scrise, în cuantum de 1.116 lei, filele 156-162.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Instanța, având în vedere că a fost solicitată judecarea în lipsă, respinge cererea formulată de către partea reclamantă de atașare a dosarelor în care se pretinde că au fost făcute cheltuielile de judecată pretinse pe cale separată, apreciind că înscrisurile depuse la dosar sunt suficiente soluționării cauzei. Totodată instanța, având în vedere excepția lipsei de interes invocată de către partea pârâtă prin întâmpinare, o respinge ca neîntemeiată, reținând faptul că partea reclamantă justifică un interes în promovarea prezentei pricini, urmărind să recupereze cheltuielile de judecată pe care pretinde că le-a efectuat în interesul părții reclamante, în cadrul altor pricini ce s-au derulat între părți.
Instanța respinge cererea privind atașarea dosarelor de fond cărora le sunt aferente cheltuielile de judecată pretinse, apreciind că înscrisurile aflate la dosar sunt suficiente soluționării cererii constată cauza în stare de judecată și reține pricina spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 04.02.2015, sub dosarul nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul P. D. a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 82.241,4 lei, efectuate de reclamantă în procesele purtate în contradictoriu cu pârâtul, finalizate definitiv și irevocabil în favoarea sa.
În fapt, în motivarea cererii reclamanta a arătat că între reclamanta S.C. H. România S.R.L. și pârâtul P. D. (fost salariat al societății) s-au purtat în contradictoriu mai multe procese civile, finalizate definitiv și irevocabil și în cadrul cărora, reclamanta deși, a câștigat procesele și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. În toate litigiile derulate între părți, reclamanta a avansat cheltuieli de judecată, fără să formuleze în cadrul dosarelor de instanță, cereri pentru obligarea pârâtului la plata acestor cheltuieli.
În motivare, a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că acțiunea introdusă pe cale separată împotriva părții care a căzut în pretenții este admisibilă legal, fiind nevoie ca instanța de judecată să constate că prin atitudinea sa procesuală, partea care a pierdut procesul a cauzat efectuarea cheltuielilor avansate de partea care a câștigat procesul. În acest sens, obligația de plată a cheltuielilor de judecată își are drept fundament, ideea de răspundere civilă delictuală, reglementată de prevederile art. 998-999 din vechiul Cod civil, respectiv de dispozițiile art. 1349, 1357 și următoarele din actualul Cod civil.
Fapta ilicită constă pe de-o parte, în atitudinea procesuală a pârâtului care a pierdut procesele și care astfel, a determinat ca reclamanta, ca parte care a câștigat litigiile, să antreneze cheltuieli în legătură cu acesta.
Prejudiciul constă în cheltuielile realizate de partea care a câștigat procesul cu taxele judiciare de timbru, onorariile avocațiale plătite pentru fazele procesuale ale litigiului soluționat irevocabil, onorariile de expert, deplasările și cazarea, precum și alte asemenea cheltuieli.
Ca atare, reclamanta a solicitat instanței să observe că, acordarea cheltuielilor de judecată este fundamentată pe ideea de culpă procesuală și reprezintă o sancțiune procesuală pentru partea care se face vinovată de declanșarea procesului și o modalitate de despăgubire a celeilalte părți.
Așa fiind și în condițiile în care, conform prevederilor art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă sau, după caz, dispozițiilor art. 453 din actualul Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată ocazionate de cealaltă parte, care a câștigat procesul, ne adresăm onoratei instanțe ca în cadrul prezentei acțiuni, formulată pe cale separată împotriva pârâtului, să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată antrenate în procesele soluționate definitiv și irevocabil în favoarea sa.
Reclamanta a mai arătat că litigiile sunt aferente: dosarului nr._ soluționat prin Decizia civilă nr. 4716/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București; dosarului nr._ soluționat prin Decizia civilă nr. 3071/25.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București; dosarului nr._ declinat la_ soluționat prin Decizia nr. 2507/20._ – pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; dosarului nr._/3/2009 soluționat prin Sentința civilă nr. 5594/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul București și prin Decizia nr. 1220/13.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.
Așadar, având în vedere că în dosarele de mai sus, pârâtul P. D. a pierdut procesele purtate în contradictoriu cu reclamanta și astfel a căzut în pretenții, a precizat că se impune obligarea acestuia pe această cale, la plata cheltuielilor de judecată antrenate de parte, în cuantum de 82.241,4 lei, reprezentând onorarii avocațiale și cheltuieli de transport.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.453 c.pr.civ.
La dosar, reclamanta a anexat un set de înscrisuri în dovedire, filele 8-63, 135-154.
La data de 26.03.2015 pârâtul a formulat și depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca netemeinică sau în conformitate cu disp. art. 274, alin.3, C.p.c, a solicitat instanței să observe că onorariile solicitate sunt exagerat de mari și să fie cenzurate, pretențiile reclamantei, ca exagerate în raport cu munca depusă de către apărător, valoarea pricinei și natura cauzei.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că articolul 1169 din Codul civil reglementează obligația celui ce face o solicitare instanței, de a o dovedi, dispoziție regăsită cu un conținut asemănător si in articolul 129 alin. 1 teza finală C.p.c. ("1. părțile au îndatorirea [...] sa-si probeze pretențiile si apărările."). Or, în ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, pârâtul a considerat că nu sunt pe deplin dovedite. Având în vedere faptul că reclamanta, beneficiară a contractului de asistență juridică, nu este supusă regulilor instituite prin Legea nr. 51/1995 și nici cele prevăzute prin Statutul profesie de avocat, este obligată să depună în dovedirea pretențiilor sale, contractele de asistență juridică și dovada plății făcute de către reclamantă către avocat, în speță fiind depuse extrase de cont ale cabinetului de avocat Moțec Ș..
A învederat faptul că instanța va acorda cheltuielile pe care partea îndreptățită demonstrează că le-a făcut efectiv, prin prezentarea chitanțelor de încasare a onorariilor, potrivit art. 1169 și 1191 cod civil, dovada plății se face numai cu înscrisuri, a biletelor de transport CFR, chitanțe fiscale și benzină în caz de transport auto: chitanțe pentru cazare și masă, etc.
A mai arătat că reclamanta și-a întemeiat pretențiile sale pe dispozițiile art. 998 -999 Cod civil, potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-1 repara.
În cauză nu au fost probate elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale și anume: fapta ilicită, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamantă.
Astfel, fapta de a promova o acțiune în justiție, mai ales în ceea ce privește dreptul muncii, sau de a formula apărări în proces, nu reprezintă o faptă ilicită.
De asemenea, reclamanta nu a justificat nici interesul în formularea prezentei acțiuni.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 1189 Cod civil, potrivit căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, a solicitat instanței respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat instanței să constate, cu privire la pretențiile rezultate din Dosarul nr._, respectiv Decizia nr. 4716/13.09.2012, al căror cuantum este 14.690,70 lei, că acesta este compus din suma de 4.960 lei cu titlul de onorariu av. Moțec Ș., 8.156,47 lei, onorariu B. și Asociații, 829,61 lei și 744,23 lei contravaloare billete de avion, achitate de către av. Moțec Ș..
În ceea ce privește suma de 4.960 lei cu titlul de onorariu av. Moțec Ș., a solicitat instanței, să observe faptul că pe factura RO AVM nr._/03.09.2012 nu este menționat numărul contractului de asistență juridică.
În ceea ce privește suma de 8.156,47 lei, onorariu B. și Asociații, pe factura nr._/07.02.2013 este precizat " dosar nr._ " ori dosarul de care se face vorbire în cerere este_, pe cale de consecință, nu este dovedită plata făcută pentru susținerea cauzei din Dosarul nr._ .
În ceea ce privește contravaloarea biletelor de avion, acestea, conform dovezilor depuse, sunt achitate de către av. Moțec Ș., dar nu de către reclamantă, ori aceste sume nu pot fi cerute de către av. Moțec Ș., dat fiind prevederile art. 131 din Statutul profesiei de avocat, decât de la clientul să. Nefiind făcută dovada plății făcută de către reclamantă, pârâta a solicitat respingerea acestei pretenții, ca nedovedită.
D. fiind faptul că factura nr._/07.02.2013, conform dovezilor depuse la dosar s-a făcut la data de 29.02.2013, a considerat că există suspiciunea ca în cauză să fie un pact quota litis, interzis prin art. 130 din Statut. De asemenea, factura RO AVM nr._/03.09.2012, a fost achitată la data de 04.10.2012, ulterior pronunțării Deciziei nr. 4716/13.09.2012, ridicându-se aceeași suspiciune.
In ceea ce privește pretențiile formulate privitor la Dosarul nr._, soluționat prin Decizia civilă nr. 3071/25.04.2012, în cuantum de 4.960 Iei, pârâta a solicitat respingerea acestei pretenții, ca netemeinică sau, să fie cenzurate pretențiile reclamantei, ca exagerate în raport cu munca depusă de către apărător, valoarea pricinei și natura cauzei, în conformitate cu disp. art. 274, alin.3, C.p.c. A învederat că așa cum se poate observa, factura RO AVM nr._, emisă la data de 03.09.2012, a fost achitată la data de 04.10.2012, ulterior pronunțării Deciziei civilă nr. 3071/25.04.2012, fără a se menționa numărul contractului de asistență juridică. Toate acestea fac ca, în ceea ce privește onorariul pretins să apară suspiciuni în ceea ce privește realitatea debitului reclamat.
Mai mult, dat fiind faptul că soluționarea cererii s-a făcut la un singur termen de judecată, a solicitat instanței să observe că onorariile solicitate sunt exagerat de mari și să cenzureze pretențiile reclamantei ca exagerate în raport cu munca depusă de către apărător, valoarea pricinei și natura cauzei, în conformitate cu disp. art. 274, alin.3, C.p.c.
In ceea ce privește pretențiile formulate privitor la Dosarul nr._, soluționat prin Decizia civilă nr. 2507, în cuantum de 31.304,57 lei, acestea sunt compuse din 1. 7.440 lei cf FF RO AVM_/03.09.2012, onorariu av. Motec Ș. 2. 7.440 lei cf FF RO AVM_/03.09.2012 ( o reluare a facturii anterioare) onorariu av. Moțec Ș., 3. 8.156,47 lei cf. FF BOS_/07.02.2013, onorariu B. și Asociații, 4. 7.440 lei cf. FF_/23.05.2013, onorariu av. Moțec Ș.,
828,10 lei contravaloare bilet avion, achitat de către av. Moțec Ș..
În ceea ce privește prima sumă, FF RO AVM_/03.09.2012, așa cum se poate constata, pe factură nu este menționat contractul de asistență juridică, fiind menționat " dosar nr._ - Tb O. " ceea ce face ca suma pretinsă să nu fie dovedită ca fiind aferentă soluționării dosarului nr._ . Mai mult, având în vedere faptul că factura este din data de 03.09.2012, iar dosarul a fost format la data de 20.11.2012, este evident că suma reclamată nu are legătură cu dosarul menționat, fapt pentru care a solicitat respingerea acestei pretenții.
În ceea ce privește a doua sumă, aceasta nu este decât repetarea primei sume, fapt pentru care a solicitat respingerea și acestei cererii.
În ceea ce privește FF BOS_/07.02.2013, onorariu B. și Asociații a arătat că este menționat " dosar nr._ - Tb O. " ceea ce face ca suma pretinsă să nu fie dovedită ca fiind aferentă soluționării dosarului nr._ .
A precizat că în ceea ce privește FF_/23.05.2013, această sumă se pare că a fost achitată la data de 03.07.2013, ulterior pronunțării Deciziei civile nr. 3071/25.04.2012 și fără a se menționa numărul contractului de asistență juridică, făcând să apară suspiciuni în ceea ce privește realitatea debitului reclamat.
În cea ce privește suma 828,10 lei contravaloare bilet avion, achitat de către av. Moțec Ș., dat fiind faptul că reclamanta nu face dovada faptului că această sumă a fost achitată către av. Moțec Ș., deci nu pretinde un drept propriu, a solicitat instanței să respingă această pretenție.
În ceea ce privește pretențiile formulate privitor la Dosarul nr._/3/2009, soluționat prin Sentința civilă nr. 5594/29.06.2010 și Decizia civilă nr. 1220/13.02.2012, în cuantum de 31.286,52 lei, compusă din: 7440 lei cf FF RO AVM_/15.09.2009, onorariu av. Moțec Ș., 2. 7.453,45 lei cf. FF BOS 6743/12.05.2010, onorariu B. și Asociații, 3. 8.680 lei cf. ff RO AVM_/16.09.2011, onorariu av. Moțec Ș. și 4. suma de 8.013,07 lei cf FF BOS nr. 9436/23.09.201 1, pârâtul a solicitat instanței să le respingă ca netemeinice sau, în conformitate cu disp. art. 274, alin.3, C.p.c, să observe că onorariile solicitate sunt exagerat de mari și să fie cenzurate ca exagerate în raport cu munca depusă de către apărător, valoarea pricinei și natura cauzei.
Instanța, potrivit art. 258 raportat la art.260 c.pr.civ., a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți s-au derulat mai multe litigii aferente dosarului nr._ soluționat prin Decizia civilă nr. 4716/13.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București; dosarului nr._ soluționat prin Decizia civilă nr. 3071/25.04.2015 pronunțată de Curtea de Apel București; dosarului nr._ declinat la_ soluționat prin Decizia nr. 2507/20._ – pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; dosarului nr._/3/2009 soluționat prin Sentința civilă nr. 5594/29.06.2010 pronunțată de Tribunalul București și prin Decizia nr. 1220/13.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București.
În cadrul prezentei cereri, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 82.241,4 lei reprezentând cheltuieli de judecata efectuate in dosarele civile menționate cerere ce va fi admisă în parte în raport de următoarele motive:
Fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții.Stabilind că temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.Așadar natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.
În speță, pârâtul P. D. a căzut în pretenții datorând cheltuielile de judecată făcute de reclamantă în dosarele menționate, cu titlu de onorariu avocat și cheltuieli de deplasare, în valoare de 74.084,93 lei, cheltuieli achitate de reclamantă conform extraselor de cont atașate .
Instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 8156,47 lei aferentă facturii fiscale nr._/07.02.2013 –fila 10 dosar având în vedere că în cuprinsul acesteia se indică un alt număr de dosar și anume_ al Curții de Apel București, față de dosarul_ cu privire la care se solicită acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul existenței unei erori materiale în cuprinsul facturii, partea având obligația de a proceda la îndreptarea documentelor contabile dacă apreciază necesar și de a le înfățișa instanței.
Referitor la apărările formulate de către pârât instanța le va înlătura în raport de următoarele motive:
În primul rând trebuie arătat că pot fi solicitate pe cale separată sumele aferente cheltuielilor de judecată, chiar dacă plata lor efectivă s-a realizat după finalizarea litigiului în legătură cu care au fost făcute, în condițiile în care se referă la contracte de asistență juridică existente la data litigiului, contracte care atestă existența și întinderea cheltuielilor.
Faptul că biletele de avion au fost achitate de către avocatul desemnat al părții nu atrage neacordarea acestora atâta vreme cât acestea au fost suportate de către reclamantă.
De asemenea respingerea unei cereri de recuzare pe parcursul derulării procesului nu justifică neacordarea cheltuielilor de judecată atâta vreme cât cel care a căzut în pretenții este pârâtul.
În privința dosarului nr._ al instanța învederează că s-a format ca urmare a declinării dosarului nr._ al Tribunalului O., situație în raport de care va fi înlăturată apărarea pârâtului în sensul că suma de 31.304,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată aferente dosarului nr._ conform facturii fiscal nr.Ro AVM_/03.09.2012 nu ar fi datorată.
Extrasele de cont depuse în dovedirea actului juridic al plății cuprind sumele menționate în cuprinsul contractelor de asistență juridică, contracte care fac dovada existenței și întinderii obligației de plată a onorariului de avocat și care nu au fost desființate.
Nu poate fi reținut nici argumentul pârâtului în sensul că ar fi vorba despre un pact de quota litis .
Astfel, potrivit disp. art. 130 din Statutul profesiei de avocat (1) Este interzis avocatului să își fixeze onorariile în baza unui pact de quota litis.
(2) Pactul de quota litis este o convenție încheiată între avocat și clientul său înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
(3) Onorariile reprezentând dobândirea, sub orice formă, a unor aporturi din afacere (activitatea juridică realizată de către avocat) sunt interzise.
În speță, însă nu se poate reține existența unui pact de quota litis doar prin raportare la faptul că plata cheltuielilor a fost realizată ulterior pronunțării Deciziilor nr.4716/13.09.2012 nr.3071/25.04.2012, nefiind interzisă de lege achitarea ulterioară a cheltuielilor de judecată și recuperarea lor pec ale separate.
Pe de altă parte, chiar dacă în cuprinsul facturii nr.RO AVM nr._/03.09.2012 nu este menționat contractual de asistență juridică căruia îi sunt aferente cheltuielile a fost menționat dosarul instanței, în care nu a fost contestată calitatea de reprezentant a avocatului reclamantei.
Referitor la disp.art.452 c.pr.civ. invocate de către pârât instanța învederează că nu se aplică proceselor în care au fost făcute cheltuielile de judecată pretinse întrucât Noul cod de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 –art.3 din Legea 72/2012.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 452 Noul cod de procedură civilă impun sub regim probator, ca partea să facă dovada cheltuielilor de judecată cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, pentru ca acestea să fie acordate în acel dosar.
Referitor la reducererea cheltuielilor de judecată aferente onorariului de avocat pretinse pe cale separată instanța apreciază că nu se impune luarea unei asemenea măsuri.
Astfel, cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite. Cu toate acestea, chiar în prezența unor înscrisuri doveditoare, instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile de judecată solicitate de către partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluția pronunțată, precum și de obiectul și complexitatea cauzei.
Așa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeană a Drepturilor Omului, se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil,cheltuielile de judecată cuprinzând acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu.
Onorariile percepute sunt apreciate de instanță ca fiind rezonabile în raport de complexitatea și miza dosarului-un litigiu de muncă având ca obiect anularea deciziei de concediere a pârâtului, reintegrarea sa și plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării, soluția ce urma a fi dată având consecințe importante pentru fiecare dintre părțile litigante, asistarea lor de către un apărător ales fiind necesară.
În consecință instanța pentru motivele arătate va admite în parte cererea va obliga pârâtul la plata sumei de_,93 lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecată pe cale separată.
Va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 8156,47 lei aferentă facturii fiscale nr._/07.02.2013.
Reținând culpa procesuală a pârâtului, în aplicarea dispozițiilor art. 453 C.p.civilă, instanța îl va obliga pe aceasta la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta reprezentând onorariu avocațial în acest dosar, onoraiu redus.
Instanța apreciază că se impune aplicarea a disp. art. 451 alin.2 C.pr.civ. în sensul diminuării cuantumului onorariului de avocat perceput în speță –de la 4712 lei la 300 lei lei având în vedere, prin raportare la obiectul prezentei cereri, că acesta nu este rezonabil în raport de complexitatea dosarului – solicitarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată nefiind de natură să atragă o complexitate deosebită și munca îndeplinită de avocat pe parcursul derulării procesului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârât.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . cu sediul în Caracal, ..81, județul O., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, C. RO13382905, cont bancar nr. RO28 BRDE 290S V_ deschis la B.R.D.- G.S.G. Caracal și cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat Moțec Ș. în Timișoara, ., . T. împotriva pârâtului P. D. având CNP:_ cu domiciliul în București, ., ., sector 2 și cu domiciliul ales în C., ..15, ., .> Obligă pârâtul la plata sumei de 74.084,93 lei către reclamanta reprezentând cheltuieli de judecată pe cale separată.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 8156,47 lei aferentă facturii fiscale nr._/07.02.2013.
Obligă pârâtul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către reclamanta reprezentând onorariu avocațial redus.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria sectorului 2.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.09.2015
PREȘEDINTE GREFIER
M. P. M. C.
Red./tehred./M.P./M.C./4ex./07.10.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9228/2015.... | Plângere contravenţională. Încheierea nr. 09/2015.... → |
|---|
