Pretenţii. Sentința nr. 9612/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9612/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-09-2015 în dosarul nr. 9612/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ 9612
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 29.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: P. A.-A.
GREFIER: I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâta . ca obiect acțiune în constatare – clauze abuzive, pretenții, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pârâta, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale ._/2015 depuse la dosarul cauzei la acest termen de judecată, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a judecătoriei, având în vedere că prin acțiune s-au atacat și clauze neevaluabile în bani, respectiv clauzele 4.1 și 4.3.
Pârâta, prin avocat, solicită respingerea excepției, având în vedere că sumele pretinse, deși sunt mai greu determinate, sunt evaluabile în bani, reclamantul urmărind restituirea diferenței dintre dobânda pe care a perceput-o banca până la momentul încheierii primului act adițional și modul ce calcul al dobânzii așa cum au propus ei. Având în vedere acest aspect, precum și împrejurarea că din graficul de rambursare, în care se menționează expres cuantumul dobânzii până în octombrie 2010, însumând toate ratele, sumele sunt sub_ lei, consideră că Judecătoria Sectorului 2 este competentă material să soluționeze prezenta cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 13.05.2015, sub nr._, reclamantul G. M. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâta . să dispună constarea caracterului abuziv al clauzelor stipulate la art. 4 – dobânzi și comisioane, pct. 4.1, 4.3, 4.11, lit. a) și lit. b) din contractul de credit ipotecar nr. HL15286 din 30.08.2007, și constatarea nulității absolute a acestora, constatarea caracterului abuziv al clauzei stipulate la art. 2 – valoarea dobânzilor și comisioanelor bancare, pct. 2.2, din condițiile speciale ale actului adițional din 23.04.2014 la contractul de credit HL15286 din 30.08.2007, care prevede o marjă fixă majorată de 8 p.p. și, în consecință, constatarea nulității absolute, obligarea pârâtei la recalcularea ratei dobânzii pe parcursul derulării contractului de credit și refacerea graficelor de rambursare în funcție de evoluția indicelui LIBOR la 3 luni + marjă fixă, conform art. 4.2, pentru contractul de credit ipotecar nr. HL_ din 30.08.2007, restituirea tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale nule și abuzive, sau fără temei legal, cu titlu de comision de acordare, comision de administrare și cu titlu de dobândă excedentară, constatarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar și, în consecință, constatarea nulității absolute a acesteia, stabilizarea cursului de schimb CHF – leu la cursul de la data semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea, în monedă națională, a plăților, în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 29, alin. (1), lit. f) din C.proc.civ.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit HL_ în valoarea de 55.600 CHF și din actul adițional la acesta, după cum urmează:
- art. 4.1 din contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, „pentru perioada cuprinsă între data primei trageri din contul de credit și 12 luni, rata dobânzii este fixă. După această perioadă dobânda curentă se calculează în funcție de indicele de referință al băncii pentru creditele ipotecare acordate în CHF. Indicele de referință al băncii pentru creditul ipotecar se stabilește în funcție de costul surselor de finanțare și evoluția dobânzii la creditele ipotecare de pe piața bancara din România, se publică în presă și se afișează la sediile unităților teritoriale ale băncii.”
- art. 4.3 din contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, „pe parcursul derulării creditului, cu excepția perioadei menționate la art. 4.1, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcție de evoluția indicelui de referință stabilit de bancă.”
- art. 4.11, lit. a) și b) din contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, „pentru creditul acordat, împrumutatul va plăti următoarele comisioane: a) comision de acordare de 1.00%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului, b) comision de administrarea lunară a creditului de 0.10%, aplicat la valoarea soldului creditului.”
- art. 2.2 din actul adiționat din 23.04.2014 la contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, „marja fixă este de 8.00%.”
Pe lângă aceste clauze, reclamantul mai atacă și „clauza de risc valutar” a contractului în discuție, solicitând totodată stabilizarea parității CHF – RON, precum și denominarea împrumutului în lei, solicitând și repunerea părților în situația anterioară.
Instanța constată că o astfel de cerere nu se află printre cele enumerate expres de art. 94, pct. 1, lit. a) – j) din C.proc.civ. ca fiind de competența judecătoriei. Prin urmare, în vederea determinării competenței materiale trebuie avut în vedere criteriul valoric.
Astfel, potrivit art. 101 din C.proc.civ., „(1) în cererile privitoare la executarea unui contract ori a unui alt act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia sau, după caz, de aceea a părții din obiectul dedus judecății. (2) Aceeași valoare va fi avută în vedere și în cererile privind constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, precum și în cererile privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept.”
Problema caracterului evaluabil sau neevaluabil în bani al cererilor în justiție a fost tranșată prin Decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un Recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că „în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.”
În considerentele Deciziei se arată că „dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.”
Cu toate acestea, concluzia care se desprinde din economia Deciziei menționate este că Înalta Curte a avut în vedere, în ceea ce privește acțiunile în ineficacitate, situația acțiunilor care privesc însăși obiectul actului juridic, nu și situația în care sunt atacate aspecte care țin de conținutul actului juridic.
În speță, instanța reține că reclamantul a atacat în nulitate tocmai aspecte ce țin de conținutul contractului de credit, respectiv modul în care se va calcula dobânda, posibilitatea băncii de a modifica unilateral cuantumul acesteia sau diferite comisioane datorate.
Deși este în afara oricărei discuții posibilitatea evaluării bănești a comisioanelor atacate, situația este diferită în ceea ce privește celelalte clauze contractuale în litigiu.
Cu valoare de principiu, atât din dispozițiile legale precitate, cât și din Decizia în interesul legii menționată, se desprinde concluzia că, pentru a putea desemna o cerere ca evaluabilă în bani, este necesar ca valoarea obiectului acesteia să fie determinată sau determinabilă prin raportarea la un element pecuniar din conținutul raportului juridic dedus judecății, în caz contrar criteriul valoric nu se va aplica.
Acesta este motivul pentru care Înalta Curte concluzionează că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, întrucât valoarea obiectului cererii poate fi determinată prin raportare la obiectul raportului juridic litigios.
Situația din prezenta cauză este însă diferită, având în vedere că aspectele atacate din conținutul contractului dedus judecății nu comportă elemente pecuniare, valoarea acestora nefiind nici determinată, dar nici determinabilă.
A extinde raționamentul Înaltei Curți din Decizia nr. 32/2008, pron. în interesul legii, ar însemna încălcarea principiului de interpretare conform căruia ubi cessat ratio legis, ibi cessat lex (unde încetează rațiunea legii, acolo încetează și dispozițiile sale), întrucât nu este vorba de cazuri similare care să permită aplicarea prin analogie.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că petitele vizând clauzele de la 4.1 și 4.3 din contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, precum și de la art. 2.2 din actul adiționat din 23.04.2014 la contractul de credit ipotecar nr HL15286/2007, sunt neevaluabile în bani.
Același raționament urmează să se aplice mutatis mutandis în ceea ce privește „clauza de risc valutar”, instanța reținând că au caracter neevaluabil și pretențiile în nulitate care o vizează.
Situația este diferită însă în ceea ce privește petitele în înghețarea parității și denominare, întrucât, conform celor prezentate mai sus, valoarea acestora poate fi determinată tocmai prin raportarea la obiectul contractului, element pe care, de altfel, îl și deduc judecății.
Astfel, instanța reține că obiectul contractului, adică prestația esențială, este reprezentat de restituirea sumei de 55.600 CHF, a cărei valoare în lei, la data introducerii acțiunii, este de 237.412 lei ( 1 CHF = 4,27 RON), depășind astfel pragul valoric fixat de art. 94, pct. 1, lit. k) din C.proc.civ.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că aparține tribunalului competența de soluționare a prezentei acțiuni, în temeiul art. 95, pct. 1 din C.proc.civ.
Pentru a hotărî astfel, instanța amintește că, potrivit art. 99, alin. (2) din C.proc.civ., „în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.”
Or, în speță, au fost formulate mai multe capete principale de cerere întemeiate pe același contract de credit, dintre care cele analizate mai sus sunt de competența tribunalului.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția necompetenței materiale și va declina cauza în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de instanță, din oficiu.
Declină cauza având ca obiect clauze abuzive, formulată de reclamantul G. M., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, .. 6A, sector 2, spre competentă soluționare Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A.-A. I. V.
Red./ Tehnored.: A.P.;
Dată: 03.12.2015;
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9614/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 9762/2015. Judecătoria SECTORUL 2... → |
|---|
