Pretenţii. Sentința nr. 970/2015. Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 970/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 970/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 970
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 29.01.2015
INSTANTA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE: S. N.
GREFIER: G. - P. L.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile de fata având ca obiect pretenții, privind pe reclamanții N. T. și N. E. în contradictoriu cu pârâții P. I. M. și P. S. A..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data, ce face parte integrantă din prezenta încheiere și când instanța, pentru a da posibilitate reclamantei-pârâte să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea astăzi,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță la 22.03.2012, reclamanții N. T. și N. E. au chemat în judecată pârâții P. S. A. și P. I. M. solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 50.000 lei (stimare provizorie) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin degradarea și distrugerea imobilului situat în București, .. 121, ., Sector 2 compus din 2 camere, hol, bucătărie, baie, cămară, oficiu, balcon, podest scară principală, casa scării, podest scară secundară și 2 camere serviciu, oficiu podest la mansardă, două boxe la subsol, garaj și magazie. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului în cauză în baza contractului nr. N_/1996 încheiat cu S.C. Apolodor S.A. în baza Legii 112/1995.
Pârâta a revendicat imobilul și prin sentința civilă nr. 8675/13.11.2005 i s-a respins acțiunea. Prin decizia civilă nr. 891/15.06.2007 s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea în revendicare. Deși s-a promovat recurs, pârâta s-a grăbit să pună în executare decizia respectivă.
În primul dosar de executare silită s-a promovat contestația la executare și s-a obținut suspendarea executării silite.
Cu toate acestea, s-a formulat o nouă cerere de executare silită și fără a se primi vreo somație, la data de 5.12.2008 s-a procedat la evacuarea prin executor judecătoresc, dosar executare nr. 357/2008 al B. Raportoru G..
Recursul a fost admis prin decizia civilă nr. 1211/18.11.2010, s-a modificat decizia recurată și s-a respins ca nefundat apelul declarat de P. A. S..
Prin decizia civilă nr. 400 R/10.02.2011 s-a constatat ca desființate de drept actele de executare întocmite în dosar de executare 357/2008 al B. Raportoru G. dispunându-se întoarcerea executării prin reintegrarea în imobil. Decizia nu s-a putut pune imediat în executare deoarece P. A. S. a formulat contestație în anulare, respinsă prin decizia Curții de Apel București la 14.02.2012.
După ce pârâții au intrat în posesia imobilului, aceștia, cu rea-credință au procedat la distrugerea construcției pentru atingerea scopului lor real, de demolare a imobilului. Astfel, au fost pur și simplu smulse din țâțâni ușile interioare și exterioare precum și ferestrele, au fost smulse din pereți instalațiile de apă, gaze, încălzire și curent electric, a fost scos parchetul și podelele, s-au distrus pereții, tencuielile și zugrăvelile, imobilul a fost debranșat de la utilități ( apă-canal, energie electrică, gaze), la mansardă au spart acoperișul pentru a se infiltra apa de ploaie care a produs mari stricăciuni la fel ca și apa infiltrată prin golurile rămase în locul ferestrelor. Până la pronunțarea deciziei din recurs imobilul a fost pur și simplu devastat de pârâți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 c.civ, coroborat cu art. 103 din Legea 71/2011.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru 2611 lei și timbru judiciar 5 lei.
În dovedire s-au depus înscrisuri, filele 5-27, 33-64.
Pârâta P. A. S. a depus întâmpinare, filele 100-119, prin care a invocat excepția netimbrării/insuficienței timbrări, excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se apreciază că pagubele existau la data evacuării 5.12.2008 și de atunci începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. ion M., acesta nu a avut niciodată calitatea de proprietar al imobilului, fiind doar mandatarul pârâtei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. A. S., atâta timp cât reclamanții nu au făcut dovada clară că stricăciunile la imobil s-ar datora acesteia, la momentul evacuării imobilul era degradat, aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește netemeinicia acțiunii, nu poate fi angajată răspunderea pârâtei pentru prejudiciul suferit de reclamanți nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Mai mult, încheierea de asigurare dovezi dată la 30.03.2012 în dosar nr._/300/2012 nu profită reclamanților în stabilirea întinderii prejudiciului, având în vedere că a fost pusă în executare la 8.11.2012, moment la care s-a făcut și reintegrarea reclamanților în imobil, la o distanță de 2 ani de la pronunțarea deciziei 1211/18.11.2010. Nu este dovedită fapta ilicită și nici raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Nu există nici vinovăția sa, deoarece nu se face responsabilă de distrugerea imobilului, acesta aflându-se într-o stare deplorabilă încă de la momentul evacuării și niciodată nu a avut intenția de a demola imobilul.
La 30.05.2013 fila 190 instanța a respins excepția netimbrării ca neîntemeiată, având în vedere că s-a achitat timbrajul la valoarea provizorie indicată și a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere decizia 400/R/10.02.2011 este data de la care au putut să ia la cunoștință reclamanții de starea imobilului, când s-a dispus întoarcerea executării și reintegrarea acestora în imobil și a început să curgă termenul de prescripție de trei ani.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul fiind necesare probe de administrat.
În cauză s-au administrat probele: înscrisuri, martori și expertiză tehnică construcții. Reclamanții au precizat acțiunea în sensul că solicită plata sumei de 168.750 lei despăgubiri astfel cum rezultă din raportul de expertiză tehnică construcții.
Instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii imobilului în cauză în baza contractului nr. N_/1996 încheiat cu S.C. Apolodor S.A. în baza Legii 112/1995.
Pârâta a revendicat imobilul și prin sentința civilă nr. 8675/13.11.2005 i s-a respins acțiunea. Prin decizia civilă nr. 891/15.06.2007 s-a admis apelul și s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea în revendicare. Deși s-a promovat recurs, pârâta s-a grăbit să pună în executare decizia respectivă.
În primul dosar de executare silită s-a promovat contestația la executare și s-a obținut suspendarea executării silite.
Cu toate acestea, s-a formulat o nouă cerere de executare silită și fără a se primi vreo somație, la data de 5.12.2008 s-a procedat la evacuarea prin executor judecătoresc, dosar executare nr. 357/2008 al B. Raportoru G..
Recursul a fost admis prin decizia civilă nr. 1211/18.11.2010, s-a modificat decizia recurată și s-a respins ca nefundat apelul declarat de P. A. S..
Prin decizia civilă nr. 400 R/10.02.2011 s-a constatat ca desființate de drept actele de executare întocmite în dosar de executare 357/2008 al B. Raportoru G. dispunându-se întoarcerea executării prin reintegrarea în imobil. Decizia nu s-a putut pune imediat în executare deoarece P. A. S. a formulat contestație în anulare, respinsă prin decizia Curții de Apel București la 14.02.2012. Reintegrarea a fost făcută la 8.11.2012.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998-999 c.civ, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Fapta ilicită săvârșită cu vinovăție o constituie degradarea imobilului ajuns o ruină. Atât proprietara cât și fiul acesteia în calitate de mandatar trebuiau să i-a toate măsurile de conservare și îngrijire a imobilului. Din declarația martorului Motru D. C. ( fila 226) a rezultat că imediat după evacuarea reclamanților s-a trecut la degradarea imobilului fiind aduși muncitori care dărâmau și scoteau din casă parchet, țevi, giurgiuvele, deci rezultă vinovăția astfel manifestată prin reaua credință de a lua toate măsurile de conservare și îngrijire a imobilului. Dimpotrivă, nu au făcut altceva decât să distrugă imobilul.
Aceste aspecte rezultă și din planșele foto depuse la dosar.
Prejudiciul a fost constatat prin procesul verbal de asigurare de dovezi de la data reintegrării reclamanților în imobil și expertiza tehnică construcții efectuată în cauză. În ceea ce privește reducerea cu 20% a sumei ce constituie prejudiciu nu se aplică. În speță se aplică principiul reparării integrale a prejudiciului material astfel încât nu prezintă relevanță dacă suma acordată cu titlu de despăgubiri reprezintă sau nu o îmbunătățire adusă imobilului în sensul invocat de pârâți, întrucât pârâții comițând fapta ilicită sunt obligați ca prin plata despăgubirilor să permită reclamanților să restabilească funcțiunea normală a imobilului degradat. Prin raportul de expertiză s-a stabilit contravaloarea lucrărilor necesare pentru readucerea construcției în stare normală de funcționare, folosință și siguranță, suma fiind de 168.750 lei.
În ceea ce privește spargerile reclamate la poliție, s-au produs spargeri la apartamentul de la parter, așa cum rezultă din susținerea pârâților și nu au legătură cu degradările aduse imobilului, acestea fiind făcute imediat după evacuarea reclamanților din imobil astfel cum a declarat martorul Motru D. C.. Pârâții aveau obligația de a asigura protecția imobilului.
Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul material suferit de reclamanți în contextul lipsei măsurilor legale de protecție, conservare și îngrijire pe care pârâții erau obligați să le ia pentru a se preveni prejudiciul creat de la data evacuării și până la data reintegrării reclamanților în imobil.
Atât pârâta cât și pârâtul au calitate procesuală pasivă în cauză, pârâta în calitate de proprietar și posesor al imobilului până la data reintegrării reclamanților, iar pârâtul în calitate de fiu și mandatar al pârâtei.
În consecință, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, va admite acțiunea precizată și va obliga pârâții la plata sumei de 168.750 lei despăgubiri și în temeiul art. 274 c.pr.civ. la 13.191 lei cheltuieli de judecată către reclamanți reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanții N. T. și N. E., ambii cu domiciliul ales La Cabinet de avocat F. P. cu sediul în Câmpulung, .. 5, ., . în contradictoriu cu pârâții P. I.-M. domiciliat în București, ., . și P. S. - A., domiciliată în USA, 2053 Continental Ave. C. Mesa, CA_ și cu reședința în București, ., . și cu domiciliul ales la S.C.P.A frunză & Asociații cu sediul în București, .. 40, ..
Obligă pârâții la plata sumei de 168.750 lei despăgubire.
Obligă pârâții la 13.191 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2015.
P. GREFIER
N. S. L. G. –P.
Red. SN/GPL
6 exp./ 27.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 952/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 957/2015.... → |
|---|
