Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 3684/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 20.02.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect revizuire – revendicare imobiliară, privind pe revizuentul C. G. al Municipiului București prin Primarul G., intimata N. A.-M. V., titularul cererii de intervenție accesorie (cerere de intervenție în interesul revizuentului) B. C..

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul intimatei, avocat C. S., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 54), titularul cererii de intervenție accesorie (legitimat de instanța) asistat de avocat H. G., cu împuternicirea avocațială la dosar (fila 177), lipsind revizuentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Revizuentul a depus înscrisuri. Titularul cererii de intervenție accesorie (cerere de intervenție în interesul revizuentului) B. C. a depus înscrisuri.Au fost prorogate discutarea excepției tardivității cererii de chemare în judecată, invocată de intimata prin întâmpinare, precum și discutarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie (în interesul revizuentului).

Instanța comunică reprezentantului intimatei înscrisurile depuse de revizuentul.

Reprezentantul intimatei arată că înscrisurile depuse de revizuent pentru termenul de astăzi se regăsesc la dosar, respectiv în dosarul nr._/300/2010 atașat prezentei cauze și fac dovada faptului că revizuentul avea cunoștință despre soluția de neîncepere a urmăririi penale și despre imposibilitatea cercetării falsului în penal încă din anul 2010 sau cel mai târziu a aflat despre acest lucru în ședința publică din data de 03.03.2011, când consilierul juridic al revizuentului a luat cunoștință de înscrisurile depuse de titularul cererii de intervenție în acea ședință publică. Consideră că răspunsul / înscrisurile depuse de revizuent pentru termenul de astăzi sunt suficiente, lămuritoare.

Instanța pune în discuție excepția de tardivitate a cererii de revizuire, admisibilitatea cererii de revizuire, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Reprezentantului intimatei arată faptul că, pe excepția de tardivitate a cererii de revizuire, singura relevanță o prezintă măsura în care revizuentul a cunoscut sau nu, anterior momentului decembrie 2013, despre existența pretinselor falsuri ori despre imposibilitatea cercetării falsurilor în penal. Intimata consideră că revizuentul a avut cunoștință încă din anul 2010 despre faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale atât împotriva intimatei, cât și împotriva avocatului acesteia. Dosarul nr._/300/2010 (atașat prezentei cauze) a avut ca obiect cererea de revizuire formulată de B. C. și de alte două persoane, prin care s-a solicitat revizuirea sentinței ce face obiectul prezentei cereri de revizuire; acea cerere a fost respinsă, întrucât cei trei revizuenți nu aveau calitate procesuală activă, câtă vreme nu au făcut parte din dosarul inițial, cel din anul 1997. Revizuentul din cauza de față a fost citat în calitate de intimat în dosarul nr._/300/2010 și a fost reprezentat la termenele de judecată de către consilierul juridic. Obiectul cererilor de revizuire din dosarul nr._/300/2010 și din prezenta cauză sunt identice, invocându-se caracterul pretins fals al semnăturii de pe cererea de chemare în judecată și caracterul pretins fals al testamentului. În anul 2011, revizuentul C.G.M.B. lua la cunoștință de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și rapoartele de expertiză efectuate în faza de urmărire penală, în baza cărora expertul a considerat că acele semnături nu aparține doamnei N.. În luna decembrie 2012, C.G.M.B. susține că a luat cunoștință pentru prima oară de aceste înscrisuri, care demonstrează că nu se mai poate cerceta falsul în penal și consideră că este îndeplinit termenul de 30 de zile cerut de art. 324 Vechiul C.proc.civ., pentru a formula prezenta cerere de revizuire. Din punctul de vedere al intimatei, nu poate fi primită o cerere de revizuire nici din partea C.G.M.B., nici din partea domnului B. C., întrucât, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, C.G.M.B. avea cunoștință de toate împrejurările ce au făcut imposibilă cercetarea falsului în penal cu mai bine de 2 ani de zile înainte de promovarea acțiunii de față. Termenul de 30 de zile curge de la data la care persoanele interesate au luat cunoștință de motivele care fac imposibilă cercetarea falsului în penal și a fost depășit cu mai bine de 2 ani. Pe lângă termenul de 30 de zile, legea impune și un termen obiectiv de 3 ani în care poate fi formulată cererea de revizuire, termen ce începe să curgă, independent de vreo culpă a părții interesate să formuleze cererea de revizuire, de la momentul la care a devenit imposibilă cercetarea falsului în penal. Acest termen de 3 ani a început să curgă cel puțin de la momentul rămânerii definitive a Rezoluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva doamnei N. și împotriva fostului avocat al acesteia, care între timp decedase, motiv pentru care a și fost scos de sub urmărire penală. Această Rezoluție a rămas definitivă în anul 2006, astfel că termenul obiectiv de 3 ani s-a împlinit și au trecut mai mult de 7 ani de la acel moment și până la depunerea acțiunii de față. Și sub acest aspect, nu se poate reține că cererea de revizuire a fost depusă în termen. Termenul de 30 de zile a fost încălcat, întrucât revizuentul avea cunoștință de motivele imposibilității cercetării falsului în penal, în anul 2011, cel puțin cu privire la falsul pretins al semnăturii cererii de chemare în judecată din dosarul din anul 1997, fiind încălcat și termenul obiectiv de 3 ani de la data la care a devenit imposibilă cercetarea falsului de către o instanța penală. Depune concluzii scrise pe excepția tardivității, solicitând admiterea acestei excepții.

În ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire, reprezentantul intimatei solicită admiterea acesteia și arată că art. 322 Vechiul C.proc.civ. stabilește în mod clar faptul că sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanța de recurs atunci când evocă fondul. În acest dosar, hotărârea care trebuia revizuită nu era hotărârea instanței de fond (judecătoria), întrucât C.G.M.B., la nivelul anului 1998, a formulat apel împotriva sentinței date de judecătorie, apel ce a fost respins pe fond, ca neîntemeiat. Hotărârea dată de instanța de apel este hotărârea care evocă fondul, aceasta fiind și opinia doctrinei, conform înscrisurilor anexate întâmpinării. Hotărârea care evocă fondul este hotărârea instanței de apel, care a analizat măsura în care apelul era sau nu temeinic, aceea hotărâre fiind cea care putea fi revizuită. Hotărârea ce se încearcă a fi revizuită nu este hotărârea judecătorească ce poate forma, potrivit legii, obiectul cererii de revizuire, nefiind ultima hotărâre care a evocat fondul.

În ce privește cerere de intervenție accesorie, reprezentantul intimatei arată că, atât timp cât cererea de revizuire (cerere principală) este inadmisibilă, și cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă.

Reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie arată că, prin întâmpinare, intimata a susținut faptul că nu se poate interveni în căile de atac, aceasta fiind excepția inadmisibilității ce se susține în întâmpinare.

Reprezentantul intimatei arată că se susține această excepție a inadmisibilității, invocată în întâmpinare și solicită admiterea excepției.

Reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie solicită instanței, pe aspectul privind admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată, să aibă în vedere chiar și dispozițiile art. 63 alin. 2 Noul C.proc.civ. care reglementează ceea ce în jurisprudență constituia un motiv de conflict, în sensul că cererea de intervenție este o simplă cerere în apărare și se poate depune, în interesul uneia dintre părți, în orice stadiu al judecății, inclusiv în căile extraordinare de atac, aspect ce a confirmat acea parte din jurisprudența și doctrina pe Vechiul C.proc.civ. ce susțineau admisibilitatea cererii de intervenție accesorie. În susținerea admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie invocă principiul potrivit căruia normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, fiind invocate astfel dispozițiile art. 63 alin. 2 Noul C.proc.civ.

În ce privește excepția inadmisibilității cererii de revizuire, reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie solicită respingerea excepției, având în vedere că se solicită revizuirea sentinței care a rezolvat fondul problemei, cererea fiind perfect admisibilă.

În ce privește excepția de tardivitate a cererii de revizuire, reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie solicită, de asemenea, respingerea acesteia, întrucât toate susținerile intimatei se referă la situații anterioare cererii depuse de domnul B. C. în anul 2013. Prin cererile depuse la C.G.M.B., domnul B. C. a arătat că situația nouă intervenită este un raport de expertiza grafoscopică din data de 28.02.2012, ce nu a fost avut în vedere în celelalte faze procesuale. Prin urmare, susținerile privind existența altor înscrisuri anterioare sau hotărâri judecătorești pronunțate în cauză, nu se referă la motivul pentru care s-a depus prezenta cerere de revizuire, respectiv înscrisuri și expertize noi, cererea de revizuire fiind depusă cu respectarea termenului legal de 30 de zile. În anul 2010 s-a formulat o cerere de revizuire de către persoanele care au considerat că aveau dreptul, dar acea cerere nu a avut în vedere situația actuală și nu are nici autoritate de lucru judecat, fiind respinsă urmare soluționării unei excepții.

Reprezentantul intimatei arată că, în mod greșit, titularul cererii de intervenție accesorie invocă în susținerea cererii sale dispozițiile din Noul C.proc.civ., având în vedere faptul că procesul este început sub imperiul Vechiului C.proc.civ., acestea fiind normele legale aplicabile în speță. În ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, arată că nu se discută care este hotărârea care s-a pronunțat pe fond în general, iar dacă prima instanța s-a pronunțat pe fond, automat ar trebui ca împotriva acelei sentințe să se formuleze cererea de revizuire. Trebuie observate situațiile, condițiile expres și limitativ impuse de lege, iar din punctul de vedere al intimata ultima hotărâre care a evocat fondul este hotărârea dată în apel. În ceea ce privește tardivitatea cererii de revizuire, respectiv elementele noi despre care intervenientul accesoriu face vorbire în sensul că ar sta la baza prezentei cereri de revizuire, respectiv acel raport de expertiza grafoscopică ce a fost întocmit de același expert ce a întocmit raportul de expertiză grafoscopică din anul 2005, în dosarul penal, trebuie făcute anumite mențiuni. Astfel, dacă C.G.M.B. s-ar referi exclusiv la caracterul fals al testamentului, se poate face o analiză despre măsura în care această problemă a caracterului presupus fals al testamentului a fost sau nu avută în vedere la momentul cererii de revizuire din anul 2010, cerere ce a vizat atât caracterul fals al semnăturii cererii de chemare în judecată, cât și caracterul fals al testamentului, însă fără să fi existat un raport de expertiză sau un alt document de acest gen în susținerea caracterului pretins fals al testamentului. La acest moment, discuțiile pot fi purtate exclusiv cu privire la testament. Intimata consideră că trebuie clarificate aspectele privind momentul la care revizuentul C.G.M.B. a luat cunoștință despre caracterul pretins fals al testamentului, precum și momentul la care C.G.M.B. a luat cunoștință despre imposibilitatea de cercetare a caracterului pretins fals al testamentului de instanța penală. Din anul 2010 C.G.M.B. cunoștea că s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei și a fostului avocat al acesteia, astfel că de la acel moment a avut cunoștință despre imposibilitatea cercetării falsului în penal. Cu privire la momentul la care C.G.M.B. a luat cunoștință de caracterul fals al testamentului, este adevărat că raportul de expertiză grafoscopică menționat de intervenientul accesoriu a intervenit ulterior momentului din anul 2010, la care a făcut referire mai sus, însă adresa depusă de intervenient la Primărie la data de 27.08.2013 are atașat acel raport de expertiză extrajudiciară, astfel că Primăria / C.G.M.B. a putut lua la cunoștință despre toate aspectele menționate cel târziu la data de 27.08.2013. Acțiunea în revizuire a fost depusă în luna ianuarie 2014, cu depășirea termenului de 30 de zile. Calcularea termenului nu se poate face prin raportare la adresa din luna decembrie 2013, întrucât aceasta vine cu completări numai cu privire la rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, aspecte ce erau cunoscute încă din anul 2010.

Reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie arată, referitor la excepția de tardivitate a cererii de revizuire, că domnul B. a mai depus o adresă către Primărie dar, la fel, i s-a spus că sunt necesare date suplimentare. În consecință, termenul de 30 de zile trece de la momentul la care C.G.M.B. hotărăște să înainteze această cerere de revizuire, considerând că are temei în susținerea cererii. În ce privește admisibilitatea cererii de intervenție accesorie, nu a spus că se solicită aplicarea Noului C.proc.civ., ci că prin noile dispoziții se rezolvă o problemă de jurisprudență, întrucât existau păreri contrarii, de inadmisibilitate a unei cereri de intervenție accesorie în căile extraordinare de atac, respectiv de admisibilitate a unei asemenea cereri. Întrucât Noile Coduri civil și de procedură civilă și-au însușit multe din soluțiile jurisprudenței, înseamnă că aceasta este opinia justă. În ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, arată faptul că fondul problemei se rezolvă în hotărârea care a soluționat fondul.

Reprezentantul intimatei solicită cheltuieli de judecată și depune înscrisuri privind cheltuielile de judecată efectuate în acest dosar.

Reprezentantul titularului cererii de intervenție accesorie arată că nu solicită cheltuieli de judecată în această fază, întrucât așteaptă soluția instanței asupra admisibilității în principiu a cererii formulate.

Instanța reține cauza spre soluționare pe aspectele privind excepția de tardivitate a cererii de revizuire, admisibilitatea cererii de revizuire, admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 27.02.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 27.02.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 06.03.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.02.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 06.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință, ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015. Ulterior, pentru același motiv, instanța a amânat pronunțarea la data de 06.03.2015.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 13.03.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 13.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 20.03.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 20.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 27.03.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 27.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 31.03.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Î N C H E I E R E

Ședința publică din data de 31.03.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Având nevoie de timp pentru a delibera, raportat la dispozițiile art. 260 C.proc.civ., instanța va amâna pronunțarea.

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 06.04.2015.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.03.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Dosar număr_

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTOR 2 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ

Sentința civilă nr. 3684

Ședința publică din data de 06.04.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. D. B.

GREFIER: M. U.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2014 sub nr._, revizuentul C. G. al Municipiului București prin Primarul G. a formulat, în contradictoriu cu intimata N. A.-M. V., cerere de revizuire a sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 5697/ 1994, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în temeiul art. 322 pct. 4 C.p.civ., revizuirea sentinței anterior indicate.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că, în fapt, imobilul în speță a aparținut numitei E. V. D.. Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5607/1994 la Judecătoria Sector 2, reclamanta N. A. M. V. a solicitat obligarea instituției să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 450 mp situat în .. 59, sector 2, motivând că acest imobil a aparținut antecesoarei sale, E. V. D.; în dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia actului de proprietate al imobilului, acte de stare civilă, acte privind statutul social ai antecesorilor săi E. V. D. și C. V. D. și un testament olograf din 20.12.1984, prin care E. V. D. a instituit-o legatară universală pe N. V., mama numitei N. A. M. V..

A mai arătat că prin sentința civilă nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de către Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 5697/1994, instituția a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul compus din construcție și teren în suprafață de 450 mp situat în .. 59, sector 2.

Ulterior emiterii acestei sentințe, numitul B. C., moștenitorul numitului B. I., cumpărătorul apartamentului situat la etajul 1 al imobilului din N. F. nr. 59, sector 2 și al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat prin sentința civilă nr. 5828/21.05.2001 pronunțată în dosarul nr. 7367/1999, a solicitat efectuarea unui raport de expertiză grafică, prin care să se stabilească dacă testamentul din 20.12.1984 a fost scris, datat și semnat de către E. V. D.; la data de 28.12.2012, prin raportul de expertiză grafică nr. 12.121/28.02.2012, expertul criminalist conf. univ. dr. G. P. a constatat că testamentul din 20.12.1984 nu a fost scris, datat și semnat de E. V. D..

Mai mult, a menționat revizuentul, numita I. A. împreună cu sus numitul au formulat plângere penală împotriva numitei N. A. M. V. și a apărătorului acesteia, avocat Râștei I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 291 C.P.., plângere înregistrată sub nr. 6215/P/2001 la data de 01.08.2001 la P. de pe lângă Judecătoria Sector 2.

Prin rezoluția nr. 6215/P/2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul Râștei I. întrucât faptele nu există. Prin rezoluția nr. 471/11-1/2004 din 18.03.2004 P. procurorul adjunct a dispus efectuarea unor cercetări suplimentare față de acesta.

Prin rezoluția din 02.08.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 în dosarul nr. 6215/P/2001, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Râștei I., întrucât a intervenit decesul acestuia, iar față de numita N. A. M. V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât există o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv iresponsabilitatea, precum și pentru faptul că s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale.

Astfel cum reiese și din rezoluția din 02.08.2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 în dosarul sus menționat, în această cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice.

În raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005, domnul expert G. P. a concluzionat că semnătura de pe acțiunea în revendicare depusă în dosarul nr. 5697/1994 la Judecătoria Sector 2 nu a fost executată de către numita N. A. M. V. și nici de către avocatul acesteia, Râștei I..

A precizat că potrivit acestui raport, nici cererea de legalizare și investire cu titlu executoriu a sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 nu a fost semnată de N. A. M. V..

Totodată, a susținut că, având în vedere cele de mai sus, numitul B. C. a sesizat instituția cu privire la cele menționate, solicitând formularea unei cereri de revizuire a sentinței civile nr. 6675/28.06.1994, solicitare depusă la registratura generală a instituției la data de 16.12.2013, împreună cu toate rezoluțiile sus menționate și înregistrată la Direcția Juridic în data de 17.12.2013.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, a menționat că, potrivit art. 184 C.pr.civ., când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă.

De asemenea, a arătat că art. 322 C.p.civ. stipulează că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (...) dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății (...).

Revizuentul a concluzionat, solicitând, în termenul legal prevăzut de art. 324 C.p.civ. 1865, admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul de a constata că cererea de chemare în judecată formulată de numita N. A. M. V. este nulă pentru lipsa semnăturii.

În drept, a invocat dispozițiile art. 322 pct. 4, art. 324, art. 133, art. 184 C.p.civ. 1865.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.

Revizuentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 Cod proc.civ.

La dosar au fost depuse înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

La data de 07.04.2014, la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, cerere de intervenție în interesul revizuentului C. G. al Municipiului București prin Primarul G., formulată de B. C..

În motivare, titularul cererii a arătat că, așa cum rezultă și din cuprinsul cererii de revizuire, acesta este moștenitorul numitului B. I., cumpărătorul apartamentului situat la etajul 1 al imobilului din București, ..59, sectorul 2 și al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat prin sentința civilă nr. 5828/21.05.2001, pronunțată în dosarul nr. 7367/1999.

A mai arătat că în urma demersurilor efectuate s-a ajuns la concluzia că testamentul din 20.12.1984, în baza căruia N. A. M. V. și-a revendicat dreptul de persoană îndreptățită la restituire, nu a fost scris, semnat și datat de către E. V. D., presupusa autoare a intimatei.

De asemenea, prin raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005, domnul expert G. P. a concluzionat că semnătura de pe acțiunea în revendicare depusă în dosarul nr. 5697/1994 la Judecătoria Sectorului 2, nu a fost executată de către numita N. A. M. V. și nici de către avocatul acesteia, Râștei I. (actualmente decedat); în același sens, nici cererea de legalizare și învestire cu titlu executoriu a sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 nu a fost semnată de N. A. M. V..

A susținut că, întrucât acesta este cel care a sesizat C.G.M.B., solicitând formularea unei cereri de revizuire a sentinței civile nr 6675/28.06.1994, consideră că prin prezenta cerere de intervenție accesorie își apără un interes legitim, care rezultă din însăși cererea de revizuire înaintată de C.G.M.B.; având un interes legitim de apărat, a considerat că este admisibilă încuviințarea în principiu a cererii de intervenție.

Chiar dacă cererea de intervenție accesorie este formulată în cadrul unei revizuiri, a apreciat că, cererea sa, este admisibilă și sub aspectul formulării ei în cadrul unei revizuiri, având în vedere aplicabilitatea generală a dispozițiilor art. 49-56 din C.proc.civ. abrogat, dar care se aplică în cauză.

A concluzionat, solicitând admiterea cererii de revizuire și admiterea cererii de intervenție în interesul revizuentului.

În drept, a invocat dispozițiile art. 49-56 C.proc.civ., art. 49 alin. 3 C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

A solicitat cheltuieli de judecată.

Cererea a fost timbrata.

Intimata N. A. M. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 5697/1994, după cum urmează: în principal, anularea cererea de revizuire ca netimbrată - în considerarea prevederilor art. 33 alin. (1) coroborat cu art. 26 alin. (2) și art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 -, într-un prim subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă - dat fiind că sentința civilă nr. 6675/28.06.1994 nu poate forma obiectul cererii de revizuire potrivit art. 322 din codul de procedură civilă -, în al doilea subsidiar, respingerea cererii de revizuire ca tardivă - având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului de decădere de 3 ani stabilit în mod imperativ de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă -, și în al treilea subsidiar, să respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată, întrucât înscrisurile invocate de revizuent nu sunt false.

De asemenea, a solicitat obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, intimata a arătat că, în fapt, în calitatea sa de unică moștenitoare a defunctei sale mame, a introdus la instanțele competente mai multe acțiuni în revendicare ce au avut ca obiect, printre altele, imobilul situat în . 53, București și a încheiat un contract de asistență juridică și reprezentare cu av. Râștei I.; în această calitate, reprezentantul ales a efectuat toate demersurile procesuale necesare, întocmind actele de procedură în scopul legitim de a redobândi dreptul de proprietate asupra celor două imobile la care am făcut referire anterior.

Cererea având obiect revendicarea imobilului din .. 59 a fost înregistrată la Judecătoria Sector 2 București sub nr. de dosar 5697/1994; prin sentința civilă nr. 6675 pronunțată la data de 28 iunie 1994, instanța de judecată a consfințit dreptul de proprietate al acesteia cu privire la acest imobil.

Sentința de fond a fost atacată cu apel de C. Local al Municipiului București, formându-se dosarul 6623/1994 înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, instanța de apel, analizând cererea, a pronunțat decizia civilă nr. 269A din data de 6 februarie 1995 prin care a respins apelul ca nefondat, reținând întru totul considerentele și dispozitivul sentinței atacate. Astfel, cu autoritate de lucru judecat s-a consfințit dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în ..59.

Ulterior redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, a întâmpinat opoziția vehementă a ocupanților acestuia, deși niciuna din aceste persoane nu a luat parte la judecata cererii de revendicare.

Plângerile penale formulate de ocupanți împotriva sa și a avocatului I. Râștei au fost soluționate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București printr-o . acte procesuale, după cum urmează:

a) Soluționarea plângerilor penale împotriva sa - prin Ordonanța din data de 18 septembrie 2001 emisă în dosarul nr. 3108/P/2011 a fost dispusă scoaterea de sub urmărire penală a acesteia; împotriva acestei ordonanțe a fost formulată plângere de către ocupanții imobilului, ce a fost respinsă prin Rezoluția din data de 10 aprilie 2006.

b) soluționarea plângerilor penale împotriva apărătorului ales - prin Rezoluția din data de 30 mai 2002din dosarul penal nr. 6215/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale a domnului avocat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune cu privire la testamentul olograf ce a stat la baza emiterii Sentinței, întrucât fapta nu există. În ceea ce privește inexistența falsului cu privire la testamentul olograf indicat, organele penale au reținut că acest înscris a fost supus unei expertize grafologice la momentul emiterii către aceasta a certificatului de calitate de moștenitor nr.94/22.12.2000 de către B.N.P. M. G.. În acest sens, potrivit raportului de expertiză nr.331/26.10.2000 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București la cererea notarului public învestit cu soluționarea procedurii succesorale a autorilor

subscrisei, testamentul olograf invocat a fost scris, semnat și datat de E. V. D., împrejurare pe care revizuentul o contestă prin cererea sa introductivă; împotriva acestei soluții a Parchetului a fost formulată plângere de către B. I. și B. C., ce a fost soluționată prin Rezoluția nr. 471/II-1/2004 din data de 18 martie 2004, prin care, procurorul ierarhic superior a admis în parte plângerea și a dispus efectuarea de cercetări suplimentare cu privire la săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals în ceea ce privea semnăturile executate asupra cererii de chemare în judecată formulată în dosarul nr. 5697/1994 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București. În ceea ce privește pretinsele infracțiuni de fals cu privire la testamentul olograf ce a stat la baza emiterii sentinței, a fost menținută soluția inițială potrivit căreia fapta penală reclamată nu există

c) Rezoluția din data de 2 august 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 6215/P/2001.

Prin Rezoluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 6215/P/2001 la data de 2 august 2006, a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale atât împotriva sa cât și împotriva apărătorului ales cu privire la pretinsele fapte penale reclamate de către ocupanți; rezoluția indică în mod expres faptul că pretinsa infracțiune de fals cu privire la testamentul olograf invocat nu există și semnăturile aplicate asupra cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 5697/1994 de pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București nu aparțin acesteia, însă nu se impune începerea urmăririi penale întrucât era iresponsabilă, dl. av. I. Râștei decedase în anul 2005 și, în orice caz, intervenise prescripția specială cu privire la infracțiunea de fals.

Intimata a mai susținut că între aceasta și ocupanții imobilului au fost inițiate numeroase litigii cu privire la posesia imobilelor.

Totodată, a arătat că, la mai bine de 7 ani de la data rămânerii definitive a soluției de neîncepere a urmăririi penale a acesteia și a domnului avocat I. Râștei, domnul B. C. a adresat Primăriei Municipiului București o solicitare de formulare a căii de atac a revizuirii împotriva sentinței, în considerarea pretinsului caracter fals al înscrisurilor ce au stat la baza pronunțării sentinței, respectiv cererea de chemare în judecată semnată de altă persoană și testamentul olograf al E. V. D. și a concluziilor unui raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul Gh. P. la solicitarea domnului B. ce declară fals testamentul olograf al autoarei sale - această adresă a fost înregistrată la Primăria Municipiului București sub nr._/17.12.2013 și, potrivit mențiunilor din cuprinsul său, reprezintă un răspuns la adresa Primăriei nr._/03.09.2013 (document ce nu se regăsește însă la dosarul cauzei).

A mai arătat că, la data de 16 ianuarie 2014, C.G.M.B. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București cererea de revizuire împotriva sentinței, prin care a solicitat constatarea nulității cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 5697/1994.

În ceea ce privește excepția de netimbrare, intimata a invocat prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, menționând că revizuentul avea obligația achitării taxei judiciare de timbru stabilite potrivit legii; în contextul în care revizuentul nu a făcut dovada plății taxei de timbru stabilită de lege în sarcina sa, a apreciat că se impune anularea cererii de revizuire ca netimbrată.

În ceea ce privește excepția tardivității cererii de revizuire, intimata a menționat următoarele.

Astfel, intimata a invocat tardivitatea cererii de revizuire prin raportare la obligația formulării cererii în termenul de o lună stabilit de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, iar, cu titlu preliminar, a apreciat că se impune cercetarea de către instanță a conținutului corespondenței purtate între domnul B. și revizuent cu privire la pretinsa necesitate a formulării căii de atac a revizuirii împotriva sentinței, considerând că există indicii că revizuentul ar fi avut cunoștință anterior datei de 17 decembrie 2013 despre împrejurările ce au împiedicat instanțele penale să pronunțe o hotărâre cu privire la pretinsele falsuri ce au stat la baza pronunțării sentinței.

În sensul menționat, a arătat că adresa indicată de către revizuent drept temei al cererii sale, respectiv documentul prin intermediul căruia a luat cunoștință despre pretinsele falsuri ce au determinat pronunțarea sentinței, reprezintă un element subsecvent al unei corespondențe inițiate anterior cu autoritățile locale; însuși conținutul adresei înregistrate la Primăria București în data de 17 decembrie 2013 indică faptul că adresa reprezintă un răspuns la o adresă anterioară a municipalității, înregistrată sub nr._/03.09.2013, cu mai bine de 4 luni înainte de data înregistrării cererii de revizuire. A precizat că pentru a putea stabili cu exactitate momentul la care, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă, revizuentul a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea pretinselor infracțiuni de fals nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, se impune prezentarea corespondenței anterioare dintre revizuent și domnul B. C., mai exact a sesizării inițiale formulate de domnul B. și răspunsurile ulterioare primite din partea Primăriei Municipiului București - respectiv se impune emiterea unei solicitări către Primăria Municipiului București în sensul indicat, în temeiul prevederilor art. 172 alin. (2) coroborat cu art. 175 din Codul de procedură civilă 1865.

Intimata a menționat că, de îndată ce la dosarul cauzei vor fi prezentate înscrisurile solicitate și în măsura în care din conținutul acestora va reieși că revizuentul avea cunoștință, anterior datei de 17 decembrie 2013, despre împrejurările ce au împiedicat constatarea pretinselor infracțiuni de fals printr-o hotărâre a instanțelor penale, va invoca excepția tardivității cererii de revizuire prin raportare la necesitatea respectării termenului de o lună stabilit de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă.

Intimata a menționat tardivitatea cererii de revizuire prin raportare la obligația formulării cererii în termenul de o lună stabilit de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă.

A precizat că revizuentul nu a respectat termenul imperativ de 3 ani stabilit de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă; independent de eventuala tardivitate a formulării cererii de revizuire prin raportare la termenul de o lună stabilit de lege potrivit celor de mai sus, prevederile art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă stabilesc în mod imperativ un termen limită suplimentar în interiorul căruia poate fi formulată cererea de revizuire în cazul prevăzut de art. 322 pct. 4, și anume un termen de cel mult 3 ani de la data la care au avut loc împrejurările ce au împiedicat constatarea pretinselor infracțiuni printr-o hotărâre a instanțelor penale. În cauză, cererea de revizuire a fost formulată după mai bine de 7 ani de la momentul în care constatarea pretinselor infracțiuni de către instanțele penale a devenit imposibilă.

Astfel, a susținut intimata, împrejurarea ce a împiedicat constatarea acestor infracțiuni de fals pretinse de revizuent a intervenit după cum urmează: - în ceea ce privește pretinsa infracțiune de fals cu privire la testamentul olograf al E. V. D., împrejurarea ce a împiedicat constatarea acesteia printr-o hotărâre penală a intervenit la data rămânerii definitive prin neatacare a Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București nr. 471/II-1/2004 din data de 18 martie 2004, prin care a fost consfințită soluția inițială a procurorului prin care s-a reținut inexistența faptei penale reclamate; - în ceea ce privește pretinsa infracțiune de fals cu privire la semnătura aplicată asupra cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 5697/1994, împrejurarea ce a împiedicat constatarea acesteia printr-o hotărâre penală a intervenit la data rămânerii definitive prin neatacare a Rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București din data de 2 august 2006 pronunțată în dosarul penal nr. 6215/P/2001, prin care a fost consfințită soluția inițială de neîncepere a urmării penale împotriva acesteia și a apărătorului, avocat I. Râștei.

Față de cele menționate, intimata a solicitat a se observa că în mod obiectiv, imposibilitatea constatării pretinselor infracțiuni a intervenit, după caz, la data la care organele penale s-au desesizat prin rezoluțiile indicate anterior cu privire la cercetarea și urmărirea faptelor penale reclamate. Față de soluțiile astfel pronunțate, data la care a devenit obiectiv imposibilă constatarea infracțiunilor de către instanțele penale este data la care soluțiile de scoatere de sub urmărire penală (în cazul pretinsului fals privind testamentul olograf), respectiv neîncepere a urmăririi penale ( în cazul pretinsului fals cu privire la semnătura aplicată cererii de chemare în judecată), au rămas definitive prin neatacare în sistemul căilor de atac în materie penală, producând astfel efecte definitive sub aspectul desesizării organelor penale.

Întrucât aceste momente au intervenit în anul 2004 (cu privire la infracțiunea de fals privind testamentul olograf), respectiv în anul 2006 (cu privire la infracțiunea de fals privind cererea de chemare în judecată), este evident că revizuentul nu a introdus cererea de revizuire în termenul imperativ de 3 ani prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă 1865; această soluție se menține chiar și în ipoteza în care s-ar admite că imposibilitatea constatării tuturor infracțiunilor reclamate a intervenit la data ultimului act de desesizare emis de organele penale, respectiv Rezoluția din data de 2 august 2006 din dosarul penal nr. 6215/P/2001, caz în care termenul de 3 ani prevăzut de lege rămâne depășit cu mai bine de 3 ani.

De asemenea, intimata a susținut că termenul de 3 ani prevăzut de textele legale indicate anterior este un termen obiectiv, a cărui curgere nu este afectată de atitudinea subiectivă, de cunoașterea sau, după caz, necunoașterea, împrejurărilor de către revizuent. Din contră, descoperirea acestor împrejurări are implicații exclusiv în ceea ce privește termenul de o lună în care acesta poate formula revizuire, bineînțeles cu respectarea termenului obiectiv de 3 ani calculat de la data producerii împrejurărilor ce împiedică constatarea infracțiunii de către instanța penală.

Prin urmare, a menționat intimata, independent de respectarea termenului de o lună calculat de la data la care revizuentul a luat cunoștință de împrejurările ce împiedică constatarea infracțiunilor de către instanțele penale, cererea de revizuire nu a fost formulată cu respectarea termenului obiectiv de decădere de 3 ani, calculat de la data de la data la care aceste împrejurări s-au produs, motiv pentru care se impune respingerea cererii de revizuire ca tardivă.

În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, intimata a menționat, prin raportare la prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă 1865, că hotărârile ce pot forma obiectul unei cereri de revizuire sunt hotărârile definitive pronunțate de instanțele de apel, hotărârile rămase definitive ca urmare a neapelării sau, după caz, a nerecurării, în situația în care acestea sunt date fără drept de apel, ori hotărârile instanțelor de recurs, atunci când acestea evocă fondul cauzei; partea interesată are deschisă calea de atac a revizuirii fie împotriva hotărârii primei instanțe, fie împotriva hotărârii pronunțate de instanțele de apel sau recurs.

Or, în cauză, sentința nu poate forma obiectul unei cereri de revizuire; aceasta, deoarece sentința nu a fost dată fără drept de apel și nici nu a rămas definitivă prin nepelare, iar hotărârea instanței de apel evocă fondul, astfel că singura hotărâre ce ar putea forma obiectul cererii de revizuire este Decizia Tribunalului București.

Pe fondul cauzei, a precizat că acțiunea introductivă nu poate fi considerată întemeiată, astfel că a solicitat respingerea cererii de revizuire.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat art. 115 și următoarele, art. 322 pct. 4, art. 324 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă.

Intimata N. A. M. V. a depus întâmpinare la cererea de intervenție accesorie formulată de către domnul B. C. în interesul Consiliului G. al Municipiului București, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de intervenție accesorie ca inadmisibilă întrucât legea nu permite formularea sa direct în calea de atac a revizuirii și intervenientul nu justifică un interes legitim în susținerea poziției procesuale a C.G.M.B; în subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

În susținere, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat art. 115 și următoarele din Codul de procedură civilă.

La dosar au fost anexate înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.

Instanța a dispus atașarea dosarului nr. 5697/1994 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

Totodată, instanța a dispus citarea revizuentului cu mențiunea de a depune, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, adresa nr._/03.09.2013, de a depune lămuriri privind data la care a luat cunoștință despre aspectele invocate în cererea de revizuire și care au determinat depunerea cererii de chemare în judecată, precum și de a depune, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, înscrisurile anexate cererii formulate de domnul B. C. și înregistrate sub nr._/03.09.2013 - relațiile solicitate au fost comunicate la dosar la data de 06.01.2015, respectiv la data de 02.02.2015, prin serviciul registratura.

Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma excepției de tardivitate, invocate de intimata, instanța reține următoarele.

Prin sentința civilă nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului II - Municipiul București în dosarul nr. 5697/1994 a fost admisă acțiunea formulata de reclamanta N. A. M. V. și a fost obligat C. Local al Municipiului București să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință, imobilul situat în .. 59, sector 2, compus în totalitatea lui din construcție și teren în suprafață de 450 mp.

În prezenta cauză, revizuentul C. G. al Municipiului București prin Primarul G. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului II - Municipiul București în dosarul nr. 5697/1994, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.p.civ.

În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 4 C.p.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecații ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Potrivit art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

Aplicând aceste prevederi legale situației din speță, se constată ca termenul pentru introducerea revizuirii este de o lună socotit de la de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

Observând înscrisurile cauzei, instanța reține că prin Rezoluția din data de 02.08.2006 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București (f. 42-44) emisă în dosarul nr. 6215/P/2001 au fost confirmate propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 C.p., întrucât a intervenit decesul făptuitorului Râstei I., propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numita N. A. M. V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 29o al. 1 C.p., întrucât există o cauză care înlătura răspunderea penală, respectiv iresponsabilitatea, precum și propunerea de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 29o al. 1 C.p., întrucât s-a împlinit termenul special de prescripție a răspunderii penale.

Din conținutul rezoluției mai sus menționate, reiese că prin raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005 efectuat în dosarul nr._/2004 al Secției 6 Poliție (f. 21-25), domnul expert G. P. a concluzionat că semnătura de pe acțiunea în revendicare depusă în dosarul nr. 5697/1994 la Judecătoria Sectorului 2 nu a fost executată de către numita N. A. M. V. și nici de către avocatul acesteia, Râștei I..

Totodată, din conținutul Rezoluției din data de 18.03.2004 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București (f. 128-131) reiese că prin raportul de expertiza criminalistică nr. 331/26.10.2000 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București de pe lângă Ministerul Justiției (f. 122-124) s-a stabilit că testamentul a fost scris, semnat și datat E. V. D.; a reieșit totodată că sub aspectul posibilei contrafaceri a testamentului, nu există temeiuri de infirmare a soluției procurorului – respectiv aceea de neîncepere a urmăririi penale (Rezoluția din data de 30.05.2002 emisă in dosarul nr. 6215/P/2001 – f. 115-118).

În ceea ce privește excepția de tardivitate, invocată de intimata prin raportare la termenul de 3 ani prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., instanța reține următoarele.

Cât privește fapta de fals referitoare la semnătura aplicată pe cererea de chemare în judecată și care a format obiectul dosarului nr. 5697/1997 – dosar care a fost soluționat prin sentința civilă a cărei revizuire se solicită -, instanța reține că împrejurările care au determinat împiedicarea constatării acestei fapte ca infracțiune printr-o hotărâre penală au intervenit la data desesizării definitive a organelor de cercetare penală cu privire la această faptă prin Rezoluția din data de 02.08.2006 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, respectiv în anul 2006, astfel cum s-a menționat mai sus.

Prin urmare, termenul de 3 ani prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., a fost depășit de către revizuent la formularea cererii de revizuire – data formulării cererii de revizuire fiind data 16.01.2014, conform mențiunilor înscrise pe cererea de revizuire promovată.

Cât privește fapta de fals referitoare la testamentul olograf al numitei V. D. E., instanța reține că împrejurările care au determinat împiedicarea constatării acestei fapte ca infracțiune printr-o hotărâre penală au intervenit la data desesizării definitive a organelor de cercetare penală cu privire la această faptă, prin Rezoluția din data de 18.03.2004 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 471/II-2/2004, astfel cum s-a menționat mai sus

În ceea ce privește excepția de tardivitate, invocată de intimata prin raportare la termenul de o lună prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., instanța reține următoarele.

La data de 19.05.2010, numitul B. C. (titular al cererii de intervenție accesorie formulate în prezenta cauză) a formulat cerere de revizuire a aceleiași sentințe civile supuse revizuirii în prezenta cauza și anume a sentinței civile nr. 6675/28.06.1994 pronunțată de Judecătoria Sectorului II - Municipiul București în dosarul nr. 5697/1994, cerere ce a format obiectul dosarului nr._/300/2010. Cererea de revizuire anterior menționată a fost formulată în contradictoriu cu intimații C. G. al Municipiului București prin Primarul G. și N. A.-M. V., fiind întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 C.p.civ. – prevederi legale invocate și în prezenta cauză.

Dosarul nr._/300/2010 a fost atașat la prezentul dosar.

În cadrul cererii de revizuire ce a format obiectul dosarului nr._/300/2010 a fost invocat faptul că semnătura aplicată pe cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 5697/1994 al Judecătoriei Sectorului 2 București, nu a fost semnată de reclamanta N. A.-M. V. (astfel că respectiva cerere este nulă pentru lipsa semnăturii reclamantei), sens în care a fost invocat raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005 efectuat în dosarul nr._/2004 al Secției 6 Poliție precum și Rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 6215/P/2001 (mai sus menționată); de asemenea, s-a menționat că testamentul olograf al E. V. D. nu a fost scris, datat și semnat de pretinsa testatoare.

În cadrul dosarului nr._/300/2010 au fost anexate raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005 efectuat în dosarul nr._/2004 al Secției 6 Poliție precum și Rezoluția din data de 02.08.2006 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 6215/P/2001.

Cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr._/300/2010 și înscrisurile anexate acesteia au fost comunicate intimatului C. G. al Municipiului București prin Primarul G. la data de 19.11.2010, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflata la fila 25 din dosar.

În ședința publică din data de 30.03.2011 (dosar nr._/300/2010) a fost depusă Rezoluția din data de 02.08.2006 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 6215/P/2001 – rezoluție în conținutul căreia este menționată și Rezoluția din data de 18.03.2004 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. 471/II-2/2004.

Sentința civilă nr. 4648/06.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/2010 a fost comunicată intimatului C. G. al Municipiului București prin Primarul G. la data de 12.07.2011, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila 69 din dosar.

Ca atare, în prezenta cauză, instanța reține că revizuentul C. G. al Municipiului București prin Primarul G. a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală la data de 30.03.2011 – când în dosarul nr._/300/2010 se aflau depuse înscrisurile mai sus menționate, invocate și în prezenta cerere de revizuire -, sau, cel mai târziu, la data de 12.07.2011 – data comunicării sentinței nr. 4648/06.04.2011 către C. G. al Municipiului București.

Prin urmare, termenul de o lună prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., a fost depășit de către revizuent la formularea cererii de revizuire – data formulării cererii de revizuire fiind data 16.01.2014, conform mențiunilor înscrise pe cererea de revizuire promovată.

De asemenea, se constată că revizuentului i-a fost comunicat, la data de 27.08.2013, de către domnul B. C., un set de înscrisuri, printre care și raportul de expertiza grafică nr._/28.02.2012 menționat în prezenta acțiune, cu solicitarea de formulare a unei cereri de revizuire – astfel cum reiese din înscrisul aflat la fila 221 din dosar.

Raportul de expertiza grafică nr._/28.02.2012 (extrajudiciar) a fost efectuat de domnul expert G. Pașescu la solicitarea contractuală a domnului B. C. și a avut același obiectiv ca și cel al raportului de expertiza criminalistică nr. 331/26.10.2000 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București de pe lângă Ministerul Justiției (f. 122-124), raport care a fost avut în vedere de organele de cercetare penală în cadrul Rezoluției din data de 18.03.2004 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Sector 2 București (f. 128-131).

Totodată, se constată că prin adresa nr._/I.B/03.09.2013 (f. 219), revizuentul a solicitat informații cu privire la dosarul nr._/2004 al Secției 6 Poliție în care a fost emis raportul de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005 - raport care însă se regăsea depus și în cadrul dosarului nr._/300/2010 (încă de la data promovării cererii de revizuire de către domnul B. C.) și despre care revizuentul avea cunoștință din data de 19.11.2010, data comunicării raportului (așa cum s-a menționat mai sus) -, astfel că despre existența raportului de expertiză criminalistică nr. 49/09.02.2005 și implicit a dosarului nr._/2004 al Secției 6 Poliție, revizuentul avea cunoștință, cel mai târziu, la data la care i-a fost comunicată sentința nr. 4648/06.04.2011 pronunțată în dosarul nr._/300/2010 (12.07.2011).

Prin urmare, prin raportare și la aceste din urmă aspecte expuse, se observă că revizuentul a luat cunoștință de împrejurările invocate în prezenta cerere de revizuire, la data de 27.08.2013 - dată la care revizuentului i-a fost comunicat un set de înscrisuri, printre care și raportul de expertiza grafică nr._/28.02.2012 (menționat în prezenta acțiune) cu solicitarea de formulare a unei cereri de revizuire -, astfel că termenul de o lună prevăzut de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ., a fost depășit la formularea cererii de revizuire, cererea de revizuire fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2014.

De altfel, prin prezenta cerere de revizuire, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea hotărârii atacate în sensul de a constata că cererea de chemare în judecată formulata de N. A.-M. V. este nulă pentru lipsa semnăturii.

Pentru toate considerentele menționate, instanța constată temeinicia excepției de tardivitate atât sub aspectul termenului de o lună cât și sub aspectul termenului de 3 ani, termene prevăzute de art. 324 al. 1 pct. 3 C.p.civ astfel că o va admite în consecință și va respinge cererea de revizuire, ca fiind tardiv formulată.

În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie formulată în cauză, instanța, constatând natura juridică a acesteia de cerere incidentală (simplă apărare), respectiv dependența procesuală a intervenientului pentru partea pentru care a intervenit, prin raportare la soluția dată excepției de tardivitate invocate cu privire la cererea de revizuire - cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca tardivă -, reține că este neavenită și urmează să o respingă în consecință.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., instanța va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, la dosar neregăsindu-se dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în prezenta cauză (ci vizând alt dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția de tardivitate, invocată de intimata.

Respinge cererea de revizuire promovată de revizuentul C. G. al Municipiului București prin Primarul G., cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293 în contradictoriu cu intimata N. A.-M. V., cu domiciliul ales la „Reff și Asociații” S.C.A. în sector 1, București, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa Est, ., ca fiind tardiv formulată.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de B. C., sector 5, București, . M., nr. 19, ., ca neavenită.

Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06.04.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

Red.ADB/ Th.red. MU/14.12.2015

← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3692/2015. Judecătoria...		Pretenţii. Încheierea nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 2... →

Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Hotărâre din 06-04-2015, Judecătoria SECTORUL 2 BUCUREŞTI