Acţiune în constatare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI

Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 17965/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI

Secția Civilă

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 14.12.2015

Instanța constituită din :

Președinte: R.-C. L.

Grefier: E.-C. T.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S. R. în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat substituent, care depune delegație de substituire la dosar, și pârâta, prin apărător.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la judecată formulate de reclamantă.

Reclamanta, personal și asistată de apărător, arată ca înțelege să renunțe la judecarea prezentei cereri, având în vedere că a semnat un act adițional de înțelegere amiabilă cu pârâta.

Pârâta, prin apărător, învederează că nu se opune admiterii cererii și nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată formulate de reclamantă.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.01.2015 sub numărul_, reclamanta S. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art.5 ultima frază și art.8 lit.B și C referitor la comisionul de analiză și comisionul de gestiune din Condițiile speciale ale Contractului de credit bancar nr.1425/23.08.2005; art.2.5, art.2.6, 2.10 lit.a, 2.10 lit.b și art.3.3 din Condițiile generale de creditare anexa nr.1 la contractul de credit bancar și, pe cale de consecință să dispună eliminarea acestora din contractul de credit; obligarea pârâtei la recalcularea dobânzii, începând cu data încheierii contractului de credit și până în prezent, raportat la valoarea indicelui de referință Euribor actualizat la 6 luni și la marja băncii de 1.90 pp; obligarea pârâtei la încasarea dobânzii pe viitor conform formulei prevăzute în contract și în dispozițiile legale; obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a tuturor sumelor percepute în baza clauzelor contractuale abuzive cu titlu de dobândă excedentară și comision de gestiune și comision de analiză, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1425/23.08.2005, obiectul acestui contract fiind acordarea unui împrumut către pârâtă în cuantum de 22.000 euro, durata de derulare fiind de 240 luni, clauzele menționate mai sus, cuprinse în contractul de credit, fiind abuzive.

In drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr.193/2000, OG nr.21/1992, OUG nr.99/2006, OUG nr.50/2010, Legea nr.288/2010, Legea nr.363/2007, art.15 din Constituția României, art.194 și urm. Cod procedură civilă, art.480, 992 Vechiul Cod Civil, Directiva nr.93/13/CEE, art.276 din TFUE.

In probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și proba cu expertiza contabilă.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Odată cu cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul (filele 12-46).

La data de 03.06.2015 pârâta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea cererii de chemare în judecată ca efect al admiterii următoarelor excepții procesuale absolute: excepția nulității capetelor 1 și 4 de cerere privitoare la anularea clauzelor contractuale indicate pentru neprecizarea obiectului și întinderilor pretențiilor pecuniare formulate pe seama patrimoniului pârâtei, atât în sensul restituirii cât și în sensul exonerării de la plățile viitoare; excepția prescripției dreptului de a solicita anularea clauzelor și restituirea sumelor de bani prevăzute la capetele principale nr.1 și 4, sau ca neîntemeiată, având în vedere că toate clauzele contractului au fost agreate de reclamantă, în condițiile unui consimțământ liber exprimat, neviciat și certificat de profesia reclamantei-consilier juridic-precum și pe baza unei reprezentări corecte a structurii costului creditului atât pe componenta comisioanelor cât și pe cea a dobânzii variabile; clauzele contractuale indiciate prin cererea de chemare în judecată nu sunt abuzive, din moment ce prestațiile contractuale corespund însuși obiectului contractului de credit, fiind esențiale pentru acesta, au fost negociate, au fost incluse în contract cu respectarea cerințelor bunei credințe și sunt echilibrate pentru întreaga perioadă de derulare a creditului; reclamanta a fost informată corect, complet și prompt, asupra mecanismului de determinare a dobânzii de bază variabile, care a operat încă de la momentul încheierii contractului și până în prezent iar acțiunea tinde a implica judecătorul în stabilirea prețului contractului, fapt nepermis de dispozițiile incidente, cu cheltuieli de judecată.

La data de 19.11.2015 reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată întrucât s-a încheiat un act adițional de înțelegere amiabilă la contractul de credit pentru persoane fizice nr.1425/23.08.2005.

Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamantă, instanța reține următoarele:

Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 Cod procedură civilă, manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) Cod procedură civilă, să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.

Instanța reține că, în cauză reclamanta a formulat la data de 19.11.2015, în scris, cerere de renunțare la judecarea întregii cereri de chemare în judecată, fiind depusă la fila nr.25, vol. III din dosar.

Întrucât consfințirea acestui drept nu poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârâtă, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.

Astfel, în ședința de judecată din data de 14.12.2015, pârâta, prin apărător, și-a exprimat acordul expres la cererea reclamantei, având ca obiect renunțarea la judecată, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C.pr.civ.

De asemenea, pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În baza tuturor considerentelor de fapt și de drept dezvoltate, instanța va constata că reclamanta renunță la judecarea cauzei și va lua act de cererea de renunțare, conform dispozițiilor art. 406 Cod procedură civilă.

De asemenea, va lua act că pârâta nu a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Ia act de cererea de renunțare la judecarea prezentei cereri formulata de către reclamanta S. R., CNP_, cu domiciliul procesual ales în sector 5, București, Calea Rahovei, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, corp 60, ., în contradictoriu cu pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, J_, CUI_, cu sediul procesual ales în sector 1, .. 1A, ., Complexul Bucharest Business Park.

Ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată in ședință publica, azi, 14.12.2015.

Președinte, Grefier,

R.-C. L. E.-C. T.

Red.Tehnored.Jud.RCL

4 ex./13.01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI