Acţiune în constatare. Sentința nr. 5295/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5295/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5295/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5295
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta N. C., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.04.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta N. C.,a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul sau de proprietate asupra camerei de 7mp ce face parte din apartamentul nr.29-30 situat in ., sector 3, București, alcătuit din 2 camere: 29 cu o suprafața de 7 mp si 30 cu o suprafața de 14 mp, cu interdicția paratei de a înstrăina camera 29 către terți.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca a încheiat cu numitul Constangioara C. o chitanța de mana prin care acesta se obliga sa ii vanda camera de 7mp din componenta apartamentului nr.29-30. Precizează ca acesta avea calitatea de chiriaș al AFI, conform Legii nr.112/1995 si era restanțier cu suma de 300 lei, riscând sa –i reziliere contractul încheiat cu AFI, lucru care l-a determinat sa ii propună sa-i vanda pe chitanța de mana si cu plata in rate a camerei 29. Astfel, i-a dat suma de 300 lei pentru a-si plăti restantele la AFI, astfel ca i-a dat acestuia suma de 300 lei, dar i-a mai solicitat suma de 560 lei ca avans din 4000 lei, care era prețul stabilit pentru vânzarea camerei, obligându-se ca pana la data de 30.01.2004 sa cumpere si va-i vanda, lucru care nu s-a întâmplat.
De asemenea, a precizat ca a rămas in continuare cu acordul acestuia in posesie si folosința iar faptul pentru care a solicitat interdicția de a vinde către terți este motivat de investițiile făcute la aceasta camera pe parcursul a 11 ani de când a încheiat convenția.
In drept a invocat art.111 C.pr.civ,. si art.2384 C.civ.
In dovedire a depus înscrisuri si doi martori.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 285 lei(F.39).
La data de 05.01.2015 reclamantul a depus o cerere modificatoare in sensul ca înțelege sa se judece cu numita U. G., arătând ca este succesoarea in drepturi si obligații a defunctului Constangioara C..
In drept a invocat art.194 C.pr.civ.
La data de 13.01.2015 reclamantul a revenit asupra persoanei cu care a inteles sa se judece, prin cererea precizatoare arătând ca numita N. C. trebuie sa aibă calitate de parata intrucat numita U. G. a decedat la sfârșitul anului 2014, ea fiind moștenitoarea acesteia din urma.
La data de 07.04.2015 parata a depus note scrise prin care a invocat excepția lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, solicitând admiterea acestei excepții si respingerea cererii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
In motivare a arătat ca unicul temei al acțiunii reclamantului îl constituie existenta unei chitanțe de mana încheiate cu numitul Constangioara C., prin care i s-ar fi conferit anumite drepturi cu privire la încăperea respectiva. Or problema raportului juridic a fost tranșata definitiv, cu autoritate de lucru judecat, prin Sentința civila nr._/23.12.2005 prin care a fost admisa acțiunea formulata de Constangioara C. împotriva reclamantului din speța C. I. si s-a dispus evacuarea acestuia din apartamentul din litigiu, iar cererea reconvenționala prin care s-a solicitat sa se constate ca este titularului unui drept de folosința asupra bunului imobil respectiv a fost respinsa. Aceasta sentința a rămas definitiva si irevocabila prin perimarea apelului declarat de reclamantul din cauza, C. I..
A menționat ca sunt întrunite cerințele necesare pentru ca aceasta sentința sa se bucure de putere de lucru judecat, evitându-se situația in care o hotărâre judecătoreasca ar fi combătuta printr-o alta hotărâre iar drepturile recunoscute ar fi contrazise printr-o hotărâre ulterioara, data in alt proces, cu consecința afectării administrării uniforme a justiției.
In esența, a susținut ca reclamantul este un terț desavarsit in legătura cu raporturile juridice referitoare la bunul respectiv, neavând nici un drept asupra acestuia.
In probațiune a depus înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea excepției lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocate de parata si prin prisma art.248 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Legitimarea procesuală activă este traducerea procesuală a calității de titular al reclamantului al unui drept material, puterea în virtutea căreia acesta exercită acțiunea în justiție. Așadar, cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu, calitatea procesuală proprie derivând în mod necesar din calitatea de titular al respectivului drept. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, acestuia îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Așadar, calitatea procesuala activă presupune o identitate între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului într-un raport juridic, iar ocrotirea acestei echivalențe este stabilită de legiuitor prin acordarea părților și instanței a dreptului de a invoca excepția lipsei calității procesuale active.
Odată invocata această excepție de părți sau de judecător, obligă instanța ca, în conformitate cu prevederile art.248 alin.1 Cod procedura civila, înainte de a intra în dezbaterea fondului cauzei și, astfel, a încuviințării probatoriului conform art. 255-258 Cod procedura civila, să procedeze la verificarea existenței, în speță, a echivalenței între titularul dreptului și cel care a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de reclamant și în situația în care constată că această identitate nu există să admită excepția și să respingă cererea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă.
Legat de calitatea procesuala activă a reclamantului, instanța constată următoarele:
Prin raportare la obiectul si motivarea cererii introductive, instanța retine ca reclamantul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra camerei in suprafața de 7mp din apartamentul nr.29-30 din București, ., sector 3, invocând chitanța de mana semnata la data de 10.12.2003(f.11) si art.111 vechiul C.pr.civ., art.35 din noul C.pr.civ.
De asemenea, instanța retine ca in prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat întrucât nu există identitate de obiect din moment ce în dosarul nr. 8573/2005 reclamantul a solicitat pe cale cererii reconvenționale constatarea unui drept de folosința asupra apartamentului nr.29.
Cu toate acestea, prin Sentința civilă nr._/23.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr. 8573/2005, rămasă definitivă si irevocabila prin perimarea apelului, a fost admisa cererea formulata de Constancioara C. in contradictoriu cu C. I., s-a dispus evacuarea acestuia din urma din imobilul din București, ., sector 3, . fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenționala prin care paratul C. I. a solicitat sa se constate ca este titularul unui drept de folosința asupra apartamentului nr.29.
In motivare, instanța a reținut ca înscrisul denumit chitanța de mana din 10.12.2003 nu constituie un antecontract de vânzare cumpărare intrucat partile nu au convenit asupra vânzării ulterioare a imobilului, ci prin aceasta chitanța s-a conferit paratului reclamant doar un drept de folosința asupra apartamentului nr.29/30. Chiar daca partile ar fi încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, distinct de locațiune, vânzarea imobilului nu putea avea loc, in cauza fiind incidente dispozițiile Legii nr.112/1995. Astfel, instanța a apreciat ca intre parți a existat un contract de locațiune si intrucat nu a fost stabilit un termen de locațiune referitor la camera închiriata iar paratul a ocupat si cealaltă camera, a dispus evacuarea acestuia din apartament, reținând ca paratul C. I. nu are nici un drept de folosința asupra imobilului din discuție.
În continuare, instanța reține că deși nu este reglementat ca atare, totuși unul dintre efectele hotărârii judecătorești este puterea lucrului judecat ceea ce semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio ) iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicat pro veritate habetur).
Astfel, principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărârea judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces. Astfel, puterea de lucru judecat prezintă și un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut într-o nouă judecată.
Puterea de lucru judecat nu se referă doar la dispozitivul hotărârii ci și la considerentele acesteia în măsura în care acestea explică dispozitivul și se reflectă în el.
Totodată, instanța reține că potrivit art. 20 din Constituția României, legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar, în situația existenței unor neconcordanțe, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat si in cauza .. României din iunie 2008 ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 § 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea și cele prin care se respinge acțiunea și că indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată și aplicată și a reamintit că în cauza Zazanis si alții c. Greciei a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune în discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească.
De asemenea, in cauza Amuraritei c. României din septembrie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi contestate. Pentru respectarea acestui principiu, statele trebuie să depună diligențe pentru a putea fi identificate procedurile judiciare conexe și să interzică redeschiderea unor noi proceduri judiciare referitoare la aceeași problemă.
In cauza Amuraritei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că instanțele ar fi trebuit sa țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, cu privire la situația terenului din locul numit „B”.Repunerea în discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive, nu poate fi justificată prin prisma art. 6 § 1din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, Riabykh c. Rusiei, § 52). Instanțele sesizate cu acțiunea în revendicare, ar fi trebuit sa țină cont de probele pe care părțile le-au administrat în procedurile anterioare de partaj, nulitate act, în care s-a soluționat definitiv problema suprafeței de teren și nu ar fi trebuit să mai repună în discuție constatările jurisdicțiilor anterioare. In concluzie, Curtea, reținând în esență că instanțele nu au respectat dreptul părții la un proces echitabil, a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție in acea cauză.
In aceste condiții, față de dispozițiile art. 6 din CEDO aplicabile în baza art. 20 din Constituție, orice instanța națională este obligată să țină cont de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat conform căruia ceea ce s-a constatat printr-o sentința irevocabilă beneficiază de prezumție absolută irefragabilă de adevăr.
Prin urmare, și în prezenta cauză, indiferent de părerea prezentei instanțe, atât timp cât prin Sentința civilă nr._/23.12.2005 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul nr. 8573/2005, rămasă definitivă si irevocabila prin perimarea apelului, s-a reținut că reclamantul –pârât C. I., nu are nici măcar dreptul de folosința asupra imobilului prin prisma aceleași chitanțe de mana in baza căreia isi formulează si prezenta cerere prin care a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra camerei de 7mp din același imobil, această sentință este obligatorie și pentru prezenta instanță motiv pentru care cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta va fi respinsă ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa, in condițiile in care dreptul subiectiv propriu invocat de reclamant, prin prisma celor expuse mai sus nu exista, neputând justifica astfel calitatea procesuala activa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. I., CNP_, cu domiciliul în București, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta N. C., CNP_, cu domiciliul în București, .. 3, .. 4, ., sector 3, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./4 EX.
08.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3685/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5297/2015.... → |
|---|
