Pretenţii. Sentința nr. 3757/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3757/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3757/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECATORIA SECTORULUI 3 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3757
Ședința publică din data de 17.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. M. D.
Grefier: E. A.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . AL SA în contradictoriu cu pârâta C. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică la strigarea cauzei la ordine și la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, după care,
În temeiul art. 131 alin. 1 Cod de procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța din oficiu invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta sumei de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011.
În baza art. 258 raportat la art. 255 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este admisibilă, ducând la soluționarea cauzei.
Instanța socotindu-se lămurită reține cauza în pronunțare.
INSTANTA,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul aceste instanțe la data de 01.09.2014, reclamanta . AL SA în contradictoriu cu pârâta C. M., a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei la plata sumei de 663,53 lei, reprezentând chirie restantă și penalități aferente pentru perioada ianuarie 2011 – februarie 2014.
În motivare reclamanta a arătat că în baza Contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu destinație de curte nr. 4213/19.04.2006 prin care i s-a închiriat pârâtei cota parte indiviză de 37,50% din suprafața totală de teren de 66 mp, aceasta datora o chirie lunară în cuantum de 9,24 lei. Reclamanta a mai învederat că începând cu luna ianuarie 2011 pârâta a încetat a mai achita chiria, acumulându-se astfel debitul de 663,53 lei, reprezentând chirie restantă și penalități de 0,5% pe zi de întârziere.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1817, 1830 alin. 1, art. 1831 Cod civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, f.5-19.
În temeiul art. 223 alin. 3 Cod de procedură civilă, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La termenul din data de 17.03.2015 instanța in temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei și a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta sumei de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Ca o chestiune prealabilă, instanța reține că potrivit art. 201 Legea nr. 71/2011 prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Având în vedere data incheierii contractului de inchiriere intre părțile litigiului respectiv 17.03.2015, instanța reține că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Potrivit art. 245 NCPC excepția procesuală este mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 NCPC instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrare de probe ori după caz cercetarea în fond a pricinii.
La termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta sumei de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Constatarea împlinirii unui termen de prescripție presupune din partea oricărei instanțe sesizate cu judecarea excepției prescripției dreptului la acțiune următoarele demersuri: analiza naturii juridice a dreptului (drept real sau drept de creanță) a cărui ocrotire se solicită prin forța de constrângere a statului și în al doilea rând, verificarea faptului dacă, în speță, a intervenit sau nu una din acele cauze care suspendă sau care întrerup curgerea termenului de prescripție.
În ceea ce privește natura dreptului, instanța reține că, în prezenta cauză, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani respectiv suma de 663,53 lei reprezentând chirie si penalități aferente perioadei ianuarie 2011-februarie 2014. Prin urmare, raportat la acest aspect instanța constată că este vorba despre un drept de creanță care în conformitate cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958, este prescriptibil în termenul general de prescripție de 3 ani.
Fiind astfel un drept prescriptibil, instanța trebuie să cerceteze care este momentul începerii curgerii termenului de prescripție și cel al împlinirii acesteia.
Legat de acest aspect, instanța constată că, în situația unei acțiuni care are ca și obiect recunoașterea și ocrotirea unui drept de creanță, termenul de prescripție se naște din momentul în care titularul dreptului subiectiv civil poate exercita acea prerogativă a dreptului care-i conferă posibilitatea de a uza de forța de constrângere a statului.
Conform art.5 din contract chiria se achită prin depunerea la casieria întreprinderii care are în administrare fondul locativ de stat, până la expirarea lunii pentru care urmează a se face plata după care chiriasul este de drept în întârziere. În consecință, instanța, reține că din ultima zi a fiecărei luni incepe să curgă termenul de prescriptie pentru chiria aferentă fiecărei luni în parte.
Instanța reține și faptul că reclamantul nu a probat existența vreunui caz de suspendare a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 13 și 14 din Decretul nr. 167/1958 sau a vreunui caz de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune prevăzut de art. 16 din Decretul nr. 167/1958. Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 29.08.2014, instanța reține că acest termen s-a împlinit pentru chiria aferentă perioadei ianuarie 2011-iulie 2011.
Având în vedere că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 odată cu dreptul la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, instanța constată că termenul de prescripție s-a împlinit și în privința penalităților de întârziere.
Pentru motivele expuse, instanța urmează a admite excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru suma de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de întârziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011.
În fapt, la data de 19.04.2006, între Primăria Municipiului Bucuresti prin ., în calitate de proprietar și pârâta C. maria, în calitate de chiriaș, a intervenit contractul de închiriere nr.4215/19.04.2006, aflat în copie la dosarul cauzei (f.7-8), având ca obiect închirierea locuinței situate în București, .. 90, Corp A, sector 3. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 3 ani.
Potrivit art. 4 din contract, principala obligație asumată de chirias a constituit-o plata chiriei lunare, astfel cum aceasta a fost stabilită prin fisa de calcul, parte integrantă din contract.
În conformitate cu prevederile art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 1073 Cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la despăgubire. Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că în cazul neîndeplinirii în mod culpabil a obligațiilor asumate prin contract se angajează răspunderea contractuală a persoanei vinovate, aceasta fiind obligată să repare celeilalte părți prejudiciul produs prin neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligației.
Raportat la cauza dedusă judecății, instanța apreciază că, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului respectiv existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate direct între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtului care îmbracă forma culpei.
Raportat la prima condiție, fapta ilicită a pârâtei constă în nerespectarea unei obligații contractuale și anume aceea de a achita la termenul stabilit de părți contravaloarea chiriei deși a beneficiat de folosința imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 4215/19.04.2006 (f. 7-8), aducând prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei.
Referitor la cea de-a doua condiție, instanța constată că, prin simplul fapt al neexecutării obligației contractuale asumată de către pârât de plată a chiriei pentru perioada august 2011 -februarie 2014, reclamanta a suferit un prejudiciu semnificativ, respectiv lipsirea acesteia de suma de 286,44 lei.
În continuare, instanța reține că este întrunită în speță și cerința existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu întrucât acesta din urmă este consecința logică și directă a neexecutării de către pârât a obligațiilor contractuale de plată a chiriei.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului, instanța reține că din dispozițiile art. 1082 Cod civil, rezultă că debitorul va fi obligat la plata despăgubirilor nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l păgubi pe creditor, ci ori de cate ori nu va dovedi existența unei cauze străine, neimputabile, în condițiile art. 1083 Cod civil. În același timp, textul de lege instituie și o prezumție de vină în sarcina pârâtului, prezumție relativă, care, însă, în cauză, nu a fost răsturnată de pârât, nici prin dovada cazului fortuit sau a celui de forță majoră și nici prin dovada vinovăției reclamantei.
Cu privire la penalitățile de întârziere, instanța reține că prin art. 5 din contract părțile au stabilit ca neplata la termen a chiriei atrage o majorare de 0,5 % asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi lucrătoare care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Pentru motivele expuse, instanța va admite in parte cererea si va obliga pârâta la plata sumei de 286,44 lei reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei august 2011-februarie 2014 și a penalităților de întârziere de 247,73 lei, aferente debitului neachitat, calculate de la ultima zi de plată pentru fiecare lună în parte și până la data de 17.02.2014.
În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC, conform căruia partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere să îi plătească celeilalte părți cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune in privinta sumei de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011, invocată din oficiu.
Respinge cererea in privinta sumei de 64,68 lei reprezentând chirie și a sumei de 64,68 lei penalități de intarziere, aferente perioadei ianuarie 2011-iulie 2011, ca fiind prescrisă.
Admite in parte cererea formulată de reclamanta . AL SA, J_, CUI_, cu sediul în sector 1, București, . și punct de lucru în sector 1, București, ., .+M în contradictoriu cu pârâta C. M., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 90.
Obligă pârâta la plata sumei de 286,44 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei august 2011-februarie 2014 și a sumei de 247,73 lei penalități de intarziere.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei sentințe, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. M. DumbrăveanuElena A.
Red./Dact.: A.M.D./E.A./02.06.2015/ 5 ex.
Comunicări:
Grefier;
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3950/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3685/2015. Judecătoria... → |
|---|
