Plângere contravenţională. Sentința nr. 5297/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5297/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5297/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5297
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de petentul G. C. în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 21.04.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 03.07.2014 sub nr._, petentul G. C. a solicitat in instanței in contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3 BUCURESTI, anularea procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 13.06.2014 de către polițistul local C. A. si exonerarea sa de la plata amenzii in cuantum de 3000 lei.
In motivarea plângerii, petentul arata ca a oprit in acea zona având sistemul de semnalizare avarie in funcțiune, pentru a se informa de o anumita societate in incinta fostei Întreprinderi F. pentru a incarca autovehiculul cu marfa.
De asemenea, a menționat ca in acea zona, respectiv . . exista un semn de restricție cu privire la cele menționate in procesul-verbal sus-menționat. Timpul opririi sale nu justifica staționarea in zona, fapt pentru care a fost sancționat pe nedrept.
La dosar au fost depuse înscrisuri (filele 4-7).
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 20 lei iar la data de 23.10.2014 petentul a depus copia după diagrama tahograf(f.18).
La data de 10.12.2014 intimata Direcția G. de Politie Locala Sector 3 București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției .-OLP nr._/13.06.2014 si a amenzii aplicate in cuantum de 3000 lei.
In motivare, intimata a arătat ca in data de 13.06.2014, în jurul orei 13.55, la intersecția dintre .. Dudești-P. din Sectorul 3, autovehiculul marca RENAULT, înmatriculat cu nr._, cu masa maximă totală autorizată mai mare de 3,5 tone, a fost depistat staționând voluntar, fapt constatat și sancționat de către polițistul local prin procesul-verbal menționat mai sus.
Fapta săvârșită, staționarea voluntară a autovehiculelor grele pe domeniul public, constituie contravenție conform prevederilor art.1 din H.C.G.M.B. nr. 216/2006 privind parcare vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului București.
De asemenea, s-a mai aratat ca agentul constatator a sancționat petentul cu amendă în cuantum de 3.000 lei, conform art. 3 din același act normativ.
Petentul a fost de față la întocmirea procesului-verbal și a înștiințării de plată dar a refuzat să semneze, iar persoanele de față au refuzat calitatea de martor, conform celor consemnate în procesul-verbal contestat.
Comunicarea procesului-verbal s-a realizat prin poștă în conformitate cu disp. art.27 din O.G. nr.2/2001, dovadă în acest sens fiind confirmarea de primire din data de 18.06.2014.
Cu privire la sancțiune, aceasta a fost corect individualizată, în raport cu pericolul social al faptei contravenționale și în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, agentul constatator aplicând petentului amenda în cuantum minim astfel că nu se mai pune problema reindividualizării sancțiunii.
Menționează ca, in cauză au fost respectate dispozițiile art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând motive care să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție .-OLP nr._/13.06.2014.
Procesul-verbal este un act administrativ, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu prerogative de putere publică pentru constatarea și sancționarea unor fapte antisociale, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și de veridicitate.
Avându-se in vedere cele menționate de petent în plângerea contravențională face următoarele mențiuni: petentul recunoaște fapta pentru care a fost sancționat prin procesul-verbal; potrivit disp. art.2 din HCGMB nr.216/2006 parcarea autovehiculelor cu o greutate mai mare de 3,5 t. este permisă numai în autobaze sau în locuri special destinate acestui scop, semnalizate prin indicatoare sau marcaje avizate de care Comisia Tehnică de circulate a Municipiului București; fiind șofer profesionist petentul trebuia să cunoască dispozițiile H.C.G.M.B. nr.216/2006; potrivit dispozițiilor art.249 C.proc.civ. cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
In considerația celor expuse anterior, a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de contravenție .-OLP nr._/13.06.2014 ca fiind neîntemeiată, față de legalitatea și temeinicia acestuia și, pe cale de consecință, menținerea procesului-verbal de contravenție mai sus menționat și a amenzii, în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentului G. C..
In drept, au fost invocate art. 205 - 208 C.proc.civ., O.G. nr.2/2001, și H.C.G.M.B. nr. 216/2006 privind parcarea vehiculelor grele pe teritoriul Municipiului București.
In dovedirea întâmpinării, a solicitat si administrat proba cu înscrisuri (filele 24-31).
La data de 20.01.2015 petentul G. C. a formulat răspuns la întâmpinarea formulata de către intimata.
In motivare, arata ca in primul rând nu a recunoscut faptele pentru care a fost sancționat contravențional ci, dimpotrivă, la rubrica " obiecțiuni" a procesului-verbal a refuzat să semneze, considerând un abuz măsura luata de intimată.
In chiar fotografiile depuse cu întâmpinarea de către intimată se poate observa că se afla pe o stradă cu 2 benzi în același sens de mers și nu împiedica cu nimic circulația autovehiculelor.
Mai mult, din diagrama pe care a depus-o odată cu plângerea sa se observă că timpul de staționare a fost de maxim 10 minute cu sistemul de avarie pornit.
Cu privire la martorii asistenți arata că nu exista vreo semnătură în procesul-verbal încheiat de intimată. In legătură cu așa zisa " prezumție de autenticitate și veridicitate" arăta că este o invenție juridică atâta timp cat există dreptul legal la contestație.
Considera în continuare că s-a făcut un abuz iar fotografiile depuse de intimată pledează în favoarea celor afirmate de el.
In legătură cu raportul depus de intimată odată cu întâmpinarea considera că nu are legătură cu speța de față.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
In cauza, instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata următoarele:
In fapt, prin procesul-verbal . OLP nr._/13.06.2014 ( f. 4), întocmit de un agent constatator din cadrul DGPLS3, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 punctul 1 HCGMB nr. 216/2006 și sancționată conform art. 3 din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut că la data de 13.06.2014, în jurul orei 13.55, la intersecția dintre .. Dudești-P. din Sectorul 3, autovehiculul marca RENAULT, înmatriculat cu nr._, cu masa maximă totală autorizată mai mare de 3,5 tone, a fost depistat staționând voluntar.
Procesul-verbal nu a fost semnat de către petent, la rubrica ,,alte mențiuni,, consemnându-se că petentul refuză să semneze, fiind comunicat prin posta la data de 18.06.2014, cu confirmare de primire astfel cum rezulta din fila 24.
Plângerea contravențională a fost depusă la oficiul postal la data de 02.07.2014, cu respectarea termenului de 15 zile stabilit de art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.
Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că potrivit art. 1 pct. 1 HCGMB nr. 216/2006 pentru asigurarea fluentei si sigurantei traficului rutier si pietonal, in scopul cresterii numarului de locuri de parcare pentru autoturisme si al gradului de confort al cetatenilor, se interzice stationarea voluntara a vehiculelor cu masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 t. pe drumurile publice si terenurile apartinand domeniului public sau privat ale municipiului Bucuresti.
Aceasta restricție se exceptează pe timpul efectuării operațiunilor de incarcare/descărcare sau îmbarcare/debarcare, conducătorii acestor vehicule având obligația sa respecte semnalizarea rutiera din zona.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară și sub condiția confirmării de către instanță în urma probelor administrate în contradictoriu.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, par. 28, Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, par. 113, 23 iulie 2002). Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Recent Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza N. G. contra României, 03 aprilie 2012, s-a pronunțat și a apreciat că procedura de contestare a acestuia intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal, fiind pe deplin aplicabile garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție. În cauza menționată, Curtea europeană a reținut că nu exista niciun element care să dovedească faptul că instanțele naționale ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei. Dacă este cert că instanțele naționale așteptau ca reclamanta să aducă elemente de probă contrare faptelor stabilite de către polițist, nu este mai puțin adevărat că această abordare era justificată de regimul juridic aplicabil în materie contravențională, care se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. Curtea a reținut că reclamanta s-a limitat să depună la dosar, drept probe, înscrisuri, fără a administra alte probe, respectiv proba testimonială, posibilitate oferită de lege.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravenției mai sus menționate reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată direct de către agentul constatator, instanța apreciază că faptele reținute de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Această prezumție este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Prin urmare, simpla negare în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu sunt aduse probe ori nu se invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută.
Astfel, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, motiv pentru care în conformitate cu dreptul intern se bucură de prezumția de legalitate și temeinice până la proba contrară. Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei personae de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul. ( cauza Bosoni contra Franței).
Instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I. P. c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, cade exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 249 C.pr.civ. potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că petentul nu a reușit să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal nereușind să combată în mod pertinent cele consemnate în cuprinsul actului de constatare a contravenției.
Mai mult, prin chiar sustinerile sale din plangerea contraventionala, acesta recunoaste faptul ca a oprit in acea zona, ,, a oprit in acea zona având sistemul de semnalizare avarie in funcțiune, pentru a se informa de o anumita societate in incinta fostei Întreprinderi F. pentru a incarca autovehiculul cu marfa,,.
În ceea ce privește copia diagramei tahograf depusa de petent, instanța reține că acest inscris nu este apt sa dovedeasca faptul ca petentul avea avariile in functiune si ca se afla acolo pentru a se informa cu privire la o anumita societate unde trebuia sa incarce marfa.
Pe de o parte, petentul nu a depus nici un minim de suport probatoriu in acest sens, iar pe de alta parte, cunoscand in calitatea sa de sofer faptul ca urmeaza sa efectueza o incarcare de la o anumita destinatie, petentul trebuia sa sa informeze in prealabil cu privire la adresa exacta si la posibilitatea de acces si de circulatie a unui vehicul cu o masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 t. in zona respectiva.
Astfel, actul normativ menționat anterior interzice în termeni imperativi staționarea voluntară a vehiculelor cu masa totală maximă autorizată mai mare de 3,5 t. pe drumurile publice si terenurile aparținând domeniului public sau privat ale Municipiului Bucuresti.
Faptul că în zonă nu exista un indicator în acest sens nu exonerează petentul de răspunderea contravențională întrucât pe de o parte, orice conducator auto are obligația de a cunoaște dispozițiile Hotărârilor Consiliului General, nimeni nu poate invoca necunoasterea legii, iar pe de altă parte, petentul este un conducător profesionist, prezumat a cunoaște regulile privind circulația pe drumurile publice astfel că acesta nu poate invoca lipsa indicatorului de la locul constatării contravenției în condițiile în care este de notorietate faptul că autovehiculele de tonaj mare nu pot staționa pe domeniul public al municipiului.
Instanța reține că singura situație în care se derogă de la prevederile art. 1 pct. 1 HCGMB nr. 216/2006 este aceea în care au loc operațiuni de încărcare-descărcare, însă în speță autovehiculul era staționat pentru alte motive, care nu il exonereaza de savarsirea contraventiei. Mai mult, din plansele foto (f.27-30) depuse de catre intimata rezulta ca petentul a fost depistat staționând voluntar la intersecția dintre .. Dudești-P. din Sectorul 3 cu autovehiculul marca RENAULT, înmatriculat cu nr._, cu masa maximă totală autorizată mai mare de 3,5 tone.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținută în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de HCGMB nr. 216/2006, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că forța probantă a procesului verbal atacat nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Mai mult, orice sancțiune juridică inclusiv cea contravențională nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate. Sancțiunile juridice reprezintă modalități de prevenire a săvârșirii de fapte ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
În concluzie, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată atât din punct de vedere al pericolului social abstract, cât și din punct de vedere al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Față de considerentele expuse anterior, instanța, urmează ca în temeiul art. 34 OG 2/2001, sa respinga plângerea contravențională ca neintemeiata, să mențină procesul-verbal de constatare a contravenției . OLP nr._/13.06.2014 ca fiind temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal . OLP nr._/13.06.2014 formulată de petentul G. C., CNP_, cu domiciliul în Însurăței, .. 26, județul B., în contradictoriu cu intimata D. G. DE POLITIE LOCALA SECTOR 3, cu sediul în București, .. 3, Clădirea C13, sector 3, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
Președinte Grefier
N. C. N. D.
C.N./4EX.
03.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 5295/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5337/2015.... → |
|---|
