Contestaţie la executare. Sentința nr. 3950/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3950/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 3950/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3950
Ședința publică din data de 20.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – A. C. V.
Grefier – A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatorii M. A. și M. A. în contradictoriu cu intimata B. ROMÂNEASCĂ SA Membră a Grupului Național Bank of Greece, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
Dezbaterile asupra cererii au avut loc in sedinta publica de la data de 06.03.2015 fiind consemnate in incheierea de sedință de la acea dată, care face parte integranta din prezenta, când instanta având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 396 C.proc.civ., a amanat pronuntarea la data de 20.03.2015, cand dupa deliberare a hotarât urmatoarele:
INSTANȚA,
Deliberand asupra cauzei de față constată :
Prin contestatia înregistrată pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, la data de 11.07.2014, sub nr._, contestatorul M. A. a solicitat instantei, în contradictoriu cu creditoarea intimata B. R. SA MEMBRĂ A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF GREECE, ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna: anularea actului de executare constând în invitația din 12.06.2014 emisă de B. R. I. C. în dosar de executare nr. 545/2013, anularea încheierii nr. 2/30.06.2014, anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit bancar ipotecar nr._/24.01.2008, suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii, contestatorul a arătat că invitația emisă în 25 iunie 2014 nu este valabilă, având în vedere că executarea silită imobiliară, prin prisma consecințelor pe care le produce asupra dreptului de proprietate reală, se justifică doar în cazuri temeinice, determinate de existenta unei creanțe certe, lichide si exigibile.
A mai arătat că se impunea notificarea sa prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, in sensul îndeplinirii obligațiilor de plată precum si faptul că încuviințarea executării silite s-a efectuat în lipsa declarării scadenței anticipate a creditului.
Contestatorul a invocate lipsa caracterului lichid al creanței, întrucât în titlul executoriu reprezentat de Contractul de credit nr._/24.01.2008 nu este determinată suma de 123.269,12 CHF si nu sunt precizate elementele care determină cuantumul acestei sume.
A mai solicitat revizuirea efectelor contractului de credit astfel încât să corespundă situației economice actuale si să creeze premisele posibilității de a se conforma obligațiilor de plată.
A mai arătat că hiper valorizarea CHF constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert raportat la puterea de întelegere a consumatorului si întrucât s-au schimbat împrejurările avute în vedere de părți la momentul încheierii contractului se impune revizuirea efectelor contractului în temeiul teoriei impreviziunii.
În continuare a mentionat că raportat la prevederile legale în domeniul clauzelor abuzive, contractul de credit reprezintă un contract de adeziune conținând clauze prestabilite de către Bancă care se impun clientului fără a-i da posibilitatea de a influența conținutul acestora.
A susținut că în aprecierea echilibrului/dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenței prestațiilor, fapt ce presupune existența unei proporționalități între drepturile si obligațiile asumate de părți.
În drept, s-au invocat prevederile art. 711 alin. 2, art. 718 C.proc.civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
In dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-au anexat cererii în copie înscrisuri (filele 12-32).
La data de 04.09.2014, contestatorul a depus cerere precizatoare prin care a solicitat constatarea caracterului nul absolut si abuziv al clauzelor contractuale prevăzute la art. 5 alin. 1 lit. b din contractul de credit, că sumele achitate in baza clauzelor contractuale nule si abuzive, cu titlu de comision de administare reprezintă plata efectuată în avans si să se scadă din debitul înregistrat de creditoare, stabilizarea cursului de schimb CHF-leu la momentul semnării contractului, curs care să fie valabil pe toată perioada derulării contractului, denominarea în moneda națională a plăților în virtutea principiului din regulamentul valutar conform căruia prețul mărfurilor sau al serviciilor între rezidenți se plătește în moneda națională.
A mai contestat actele subsecvente emise de B., respective incheierea nr. 3/26.08.2014, încheierea nr. 4/26.08.2014, procesul verbal de situație din 26.08.2014, publicația de vânzare imobiliară.
Referitor la comisionul de administrare a arătat că nu este definit, nu rezultă care este rolul, funcțiile sau criteriile de determinare ale acestuia, ce reprezintă el, ce riscuri e menit să acopere, în ce condiții poate fi diminuat sau mărit, care este serviciul pe care B. îl prestează în schimbul acestuia, astfel încât împrumutații nu pot înțelege de ce ar trebui să suporte aceste sume, distinct de dobânda convențională achitată, stabilite în abstract, independent de situația lor financiară, de garanțiile pe care le oferă în executarea obligațiilor si de conduita avută în raporturile cu banca.
A mai invocat imposibilitatea de negociere a clauzelor din convenția de credit si din actele adiționale, cu consecința producerii unui dezechilibu semnificativ între drepturile si obligațiile părților.
Cu privire la interpretarea clauzelor convenției a invocat art. 1 din legea nr. 193/2000.
În ce privește denominarea in moneda națională, contestatorul a invocate art. 3 alin. 1 din Regulamentul nr. 4/2005 privind regimul valutar, precum si faptul că se impune executarea obligațiilor decurgând din contract în moneda națională.
A anexat înscrisuri (filele 50-54).
La data de 01.10.2014, creditoarea intimata B. R. S.A., a formulat intampinare, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa respinga contestația la executare ca neîntemeiată. S-a invocat exceptia tardivității formulării contestației la executare, excepția inadmisibilității.
În motivarea excepției s-a arătat că invitația din 12.06.2014 a fost comunicată la data de 17.06.2014, iar potrivit art. 714 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ. contestația la executare se formulează în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare contestat.
Cu privire la încheierea nr. 2/30.06.2014, s-a mentionat că a fost comunicată la data de 01.07.2014, si față de prevederile art. 714 alin. 2 C.proc.civ., reiese că este tardiv introdusă contestația.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii pentru motivele privind restabilirea prestatiilor contractului prin înghețarea cursului de schimb la momentul semnării contractului, dezechilibrul contractual, impreviziunea, si toate apărările privind caracterul abuziv al contractului de credit bancar, s-a invocat art. 712 alin. 2 C.proc.civ.
S-a arătat că în cauză, aplicarea unei sancțiuni de natura nulității absolute se face pe calea unei acțiuni distincte, supuse unui regim legal distinct, dat de o lege specială, care nu este instanța de executare.
Pe cererea de suspendare a executării silite s solicitat respingerea acesteia, pentru că nu se invocă motive temeinice.
Pe fondul cauzei s-a arătat că banca a notificat imprumutatului declararea scadenței anticipate a creditului ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată a ratelor scadente.
În continuare s-a mentionat că motivele pentru care reclamantul solicită anularea clauzelor pe motiv că sunt abuzive, în sensul legii 193/2000, sunt nelegale si netemeinice, întrucât creditul ipotecar contractat este reglementat de o lege specială, legea nr. 190/1999 si nu se poate aplica si invoca într-un raport juridic o lege generală, atât timp cât există o lege specială care reglementează acel raport juridic.
S-a adăugat că reclamantul și-a asumat obligația de a restitui împrumutul acordat în aceeași valută, inclusiv riscul creșterii cursului de schimb cât și beneficiul scăderii acestuia, încă din faza precontractuală având posibilitatea de a înțelege și de a-și asuma riscul devalorizării monedei locale in raport cu francul elvețian.
În ce privește teoria impreviziunii s-a arătat că nu este aplicabilă contractelor de împrumut, din cauza consacrării principiului nominalismului monetar în virtutea cătuia puterea de plată a banilor rămâne constantă, nefiind influențată de puterea de cumpărare care poate varia în funcție de contextul economic.
S-a mai arătat că aprecierea sau deprecierea monedei naționale nu este influențată de bancă, variabilitatea ei este determinată de evoluția monedei locale pe piața financiară, situație specifică creditelor contractate în CHF, în EURO.
Cu privire la afirmația reclamantului privind caracterul standard si nenegociat al contractului de credit bancar s-a menționat că au fost negociate clauzele si au fost stabilite în funcție de tipul de credit, moneda, suma, perioada de rambursare.
In drept, au fost invocate dispozițiie art. 205 C.proc.civ.
La cererea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc R. I. C. a comunicat dosarul execuțional nr. 545/2013.
La termenul de judecată din data de 23.01.2015 instanța a luat act de modificarea cererii reclamantei în sensul introducerii în calitate de contestatoare si a cocontractantului M. A..
La data de 03.03.2015 intimata a depus completare la întâmpinare, urmare a cererii precizatoare formulate de contestator, prin care a solicitat respingerea ca nelegală a acțiunii modificate si precizate.
Cu privire la comisionul de administrare s-a arătat că este permisă perceperea de creditor a unui comision de administrare, în cauză comisionul de administrare fiind perceput o singură dată la acordarea creditului, calculat ca procent la soldul creditului acordat, achitat din suma acordată cu titlu de împrumut si nu din banii proprii ai reclamantului contestator.
În continuare s-au reiterat în esență susținerile din întâmpinare.
În susținere intimata a solicitat proba cu înscrisuri si cu interogatoriul reclamantului.
În cauză, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține urmtoarele:
Prin prezenta cerere completata si modificata, reclamantul contestator a solicitat pe calea actiunii in constatare:
- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale prevazute de art. 5 alin. 1 lit. b privind comisionul de administrare;
- constatarea ca sumele achitate in baza contractului de credit abuzive cu titlu de commision de administrare reprezinta plata efectuata in avans;
- stabilizarea cursului schimb CHF-L. la momentul semnarii contractului, curs care sa se mentina pe toata perioada derularii contractului;
- denominarea in moneda nationala a platilor;
iar pe calea contestatiei la executare:
- anularea invitatiei din 12.06.2014
- anularea incheierii 2/30.06.2014
- anularea incheierii 3/26.08.2014
- anularea incheierii 4/26.08.2014
- anularea procesului verbal de situatie din 26.08.2014
- anularea publicatiei de vanzare
Instanța se va pronunța cu prioritate cu privire la pretinsa nulitate a unor clauze din contractul de credit, intrucat numai în măsura în care se va reține legalitatea contractului ca titlu executoriu se impune și analiza legalității executării silite înseși. Dimpotrivă, dacă se va reține nulitatea clauzelor din titlurile executorii, evident executarea efectuată în temeiul acestor clauze ar fi nulă.
In fapt, la data de 24.01.2008, B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI N. BANK OF GREECE, in calitate de banca, M. A., in calitate de imprumutat garant, M. A., in calitate de garant, au incheiat Contractul de credit bancar ipotecar nr._/24.01.2008 (filele 19-25), avand ca obiect acordarea de catre banca imprumutatului, a unui imprumut in suma de 128.051,00 CHF, pentru achizitionarea imobilului teren si constructie situat in P., judet Ilfov, ..
Instanța reține ca o chestiune prealabilă căpotrivit art.102 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Pentru aceste motive, fața de data încheierii contractului atacat, instanța va analiza prezenta cerere prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 1864 și Codului comercial.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a prevederilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, instanța reține că acest act normativ transpune în dreptul intern Directiva 93/13/CEE, directivă al cărei scop a fost acela de a apropia actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre privind clauzele abuzive în contractele încheiate între vânzător sau un furnizor și consumator. Raportat la dispozițiile art. 2 din Legea nr. 193/2000, instanța reține că dispozițiile Legii nr. 193/2000 sunt aplicabile speței de față întrucât pe de o parte, reclamantii sunt consumatori, persoane fizice care au acționat în contractul încheiat cu pârâta în scopuri personale, exterioare oricărei activități comerciale iar, pe de altă parte, pârâta avea calitatea de comerciant în sensul art. 7 Cod comercial (aplicabil față de data încheierii contractului), fiind o persoană juridică autorizată care, în temeiul unor contracte ce intră sub incidența legilor privind protecția consumatorilor, acționa în cadrul activității sale comerciale.
Cu privire la clauza contractuala apreciază ca fiind abuzivă de contestatori, respectiv cea care reglementeaza comisionul de administrare, instanta retine ca potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din contract, s-a prevazut ca pentru creditul acordat, imprumutatul va plati comision de administrare a creditului: 1%flat calculat asupra sumei creditului contractat, care se achita din credit la data efectuarii primei utilizari din credit.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr.193/2000 „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Conform alin. 2 al art. 4 o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă acesta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului activ. La alin. 3 al art. 4 se prevede ca faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
A.. 4 art. 4 redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive iar la alin. 5 se prevede ca fără a încălca prevederile prezentei legi, natura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia ; b) toți factorii care au determinat încheierea contractului ; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. (6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil”.
Prin urmare, pentru a reține existența unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice următoarele condiții:
1) clauza contractuală să nu fi fost negociată;
2) prin ea însăși creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților;
3) dezechilibrul creat este în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Iarnatura abuzivă a unei clauze contractuale se evaluează în funcție de:
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul încheierii acestuia ;
b) toți factorii care au determinat încheierea contractului ;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
Procedând la analizarea clauzei invocate de reclamanți ca fiind abuzivă, instanța constată că, aceasta se înscrie în definiția legală stabilită de art. 4 alin. 1 din Lege, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Clauzele privitoare la dobânzi si comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului si impreuna cu marja de profit formeaza pretul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, conform legislatiei nationale si comunitare (în acest sens fiind dispozițiile Legii nr. 193/2000 [art. 4 alin. (6)] care au transpus Directiva nr. 93/13/CEE), nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in raport cu serviciul furnizat, cu conditia ca aceste clauze sa fie clar exprimate.
Cu privire la comisionul de administrare calculat la valoarea initiala a creditului, instanta retine ca acest comision este in cuantum fix de 1% flat asupra sumei creditului contractat, care se achita din credit la data efectuarii primei utilizari din credit, aspect cunoscut de reclamanti de la data incheierii contractului, astfel incat nu se poate sustine ca nu au cunoscut costurile creditului, având posibilitatea reală de a lua cunoștința la data semnarii conventiei de toate elementele care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor acestora.
Clauza contractuală prin care se stabilește un comision de administrare a creditului nu este în sine abuzivă, în raport de scopul acestui comision recunoscut de ambele părți - monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni în scopul utilizării /rambursării creditului acordat consumatorului.
În cauză nu se creează un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, întrucât astfel cum reiese din cuprinsul clauzei, comisionul de administrare a fost perceput o singura data.
Faptul că un consumator manifestă un oarecare dezinteres față de clauzele contractului de credit pe care nu le citește în întregime și cu suficientă atenție precum și lipsa de diligență a acestuia nu pot conferi de plano acestor clauze un caracter nenegociat; trebuie să existe și un nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului care nu poate profita de această calitate.
Cu privire la subpunctul 2 al cererii in constatare, in sensul constatarii ca sumele achitate cu titlu de comision de administrare reprezinta plata efectuata in avans, instanta apreciaza ca fiind o cerere accesorie cererii principale, și fata de solutia de respingere privind constatarea caracterului abuziv al art. 5 alin. 1 lit. b, in temeiul principiului accesorium sequitur principale va respinge cererea accesorie ca neintemeiata.
In ce priveste cererea de stabilizare a cursului de schimb CHF-L. la momentul semnarii contractului, instanta retine ca in sustinerea cererii, reclamantii au invocat teoria impreviziunii cu consecinta revizuirii clauzelor contractuale.
Sub acest aspect instanta retine ca, astfel cum s-a aratat in precedent, fata de data incheierii contractului de credit bancar-24.01.2008-vor fi avute in vedere prevederile vechiului cod civil.
Sub imperiul vechiului cod civil institutia impreviziunii nu beneficia de o reglementare. Se retine astfel principiului forței obligatorii a contractului și, mai cu seamă, a principiului nominalismului monetar, principii care neaga dreptul instanței de a interveni în contract pentru ca, ținând cont de fluctuația valorii monetare, să modifice suma prestației la data plății.
Prin urmare, contrar sustinerilor reclamantilor privind revizuirea contractului, prin aplicarea teoriei impreviziunii, instanta facand aplicarea prevederilor Codului civil de la 1864 constata ca nu poate interveni pentru a modifica contractul sub aspectul solicitat.
Cu privire la riscul valutar invocat, in materia împrumutului de consumație având ca obiect o sumă de bani, principiul nominalismului monetar apare drept o constantă, atât din perspectiva vechii reglementări, cât și raportat la noul Cod civil. În concret, nominalismul monetar presupune o egalitate cantitativă, în sensul că debitorul obligației de restituire rezultată dintr-un contract de împrumut de consumație având ca obiect o sumă de bani va fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenție, indiferent de fluctuațiile monedei convenite. Astfel, în virtutea principiului menționat, moneda ajunge să aibă, din punct de vedere juridic, o valoare stabilă, chiar dacă, în plan economic, valoarea de piață a monedei poate fi variabilă, în funcție de diferiți indici, de regulă, cursul de schimb într-o altă monedă.
Astfel, in material contractelor de credit in valuta, problema riscului valutar la care este expus consumatorul nu este susceptibila de a fi solutionata pe calea unei actiuni intemeiate pe legea nr. 193/2000, fata de imprejurarea ca riscul valutar este suportat de consumator urmare a aplicarii principiului nominalismului prevazut de lege.
F. de considerentele mentionate, instanta va respinge solicitarea reclamantei de inghetare a cursului de schimb CHF-L. la momentul semnarii contractului, curs care sa fie valabil pe toata perioada derularii contractului.
Asupra cererii de denominare in moneda nationala a platilor, instanta reține că în principiu, nu a existat și nu există în prezent o limitare legală în privința monedei în care sistemul bancar român acordă credite consumatorilor ci doar limitării punctuale, impuse de politica fiecărui actor bancar din România, băncile fiind libere din acest punct de vedere să ofere creditări în orice monedă, națională sau străină, în virtutea economiei de piață libere.
În cauză, moneda contractului de credit bancar ipotecar, a fost stabilită în moneda CHF, franc elvețian iar în art. 8.1 din contract s-a prevăzut că rambursarea ratelor lunare se va efectua în aceeași monedă în care a fost acordat creditul.
In acord cu prevederile art. 1584 cod civil 1864 (aplicabil in temeiul art. 3 si art. 102 din Legea 71/2011), obligația principală a împrumutatului este aceea de a restitui la scadență lucruri de același gen, aceeași cantitate si de aceeași calitate, indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor dintre momentul încheierii contractului si acela al plății.
Prin urmare, întrucât creditul a fost acordat in moneda CHF la scadență trebuie să fie restituită suma împrumutată indiferent de scăderea sau sporirea valorii monedei (principiul nominalismului monetar consacrat expres de art. 1578 Cod civil vechi ).
Cu privire la Regulamentul valutar nr. 4/2005 invocat de către reclamanți ca temei al cererii lor instanța va retine prevederile art. 3 alin. 1 din acest act normativ potrivit căruia: " Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni care decurg din vânzări de bunuri și prestări de servicii între rezidenți, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu), cu excepția operațiunilor prevăzute în anexa nr. 2 «Categorii de rezidenți care pot efectua operațiuni în valută», care se pot efectua și în valută. (1^1) Plățile, încasările, transferurile și orice alte asemenea operațiuni între rezidenți care decurg din remunerarea muncii prestate, indiferent de raportul juridic care le reglementează, se realizează numai în moneda națională (leu). (2) Toate celelalte operațiuni între rezidenți care nu fac obiectul alin. (1) și (1^1) pot fi efectuate, în mod liber, fie în moneda națională (leu), fie în valută. "
Întrucât plățile supuse analizei in prezentul dosar decurg dintr-o operațiune de împrumut fiindu-i aplicabile prevederile OUG 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, ale Regulamentului nr. 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice care nu interzic unei instituții de credit a acorda unui rezident credit in valută, va constata că textul de lege invocat de reclamanți nu prezintă relevanță in cauză.
Pe de altă parte, instanța reiterează faptul că prin Legea nr. 193/2000 care a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 s-a stabilit în mod expres competența instanței de judecată de a constata caracterul abuziv. Interpretând această Directivă, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit în cauza Banco Espaniol de Credito S.A. versus Joaquin Calderon Camino ( C - 618/10 ) că protecția acestui act normativ se opune unei reglementări a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci când constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse . intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, să completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze. Or prin aceste cereri se urmărește de către reclamanți modificarea contractului, deși clauzele care stipulează obligativitatea rambursării creditului nu sunt nicidecum abuzive.
Prin urmare aceste capete de cerere se vor respinge ca neîntemeiate.
În ceea ce privește contestația la executare propriu-zisă, instanța reține următoarele:
In fapt, între contestator, în calitate de împrumutat garant, M. A., în calitate de garant și B. ROMÂNEASCĂ SA Membră a Grupului Național Bank of Greece, în calitate de creditor-bancă, a intervenit Contractul de credit bancar ipotecar nr._/24.01.2008, având ca obiect acordarea de către bancă către împrumutat un credit in sumă de 128.051,00 lei, pentru achiziționarea unui imobil teren si construcție situat în orașul P., județul Ilfov, ., compus din teren în suprafață de 310 mp si construcția P+M edificată pe acesta (filele 19-25).
Prin Încheierea din ședința din camera de consiliu din data de 16.10.2013 în dosar nr._/301/2013 Judecătoria Sector 3 București a încuviințat executarea silită a creantei in cuantum de 121.265,23 CHF (echivalent in lei la cursul BNR din ziua platii) constand in debit restant si accesorii împotriva debitorului M. A., la care se adauga cheltuieli de executare si asupra bunului imobil situat in P., ., judetul Ilfov proprietatea debitorilor/garantilor M. A. si M. A., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de Credit nr._/24.01.2008, garantat prin Contractul de Ipoteca autentificat sub nr.375/24.01.2008 de catre Societatea Civila „Mentor”-Birou Notarial, la solicitarea creditorului B. R. SA (fila 18).
La data de 20.12.2013, Biroul Executorului Judecătoresc R. I. C., a emis Somația imobiliară către M. A. si M. A., prin care li se punea în vedere ca în termen de 15 zile să se conformeze in sensul achitării sumelor de 123.269,12 CHF conform titlului executoriu si 8929,00 lei cheltuieli de executare (fila 15).
În drept, Conform art. 711 alin. 1 din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar, alineatul 3 al aceluiași articol, statueaza ca dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
În continuare instanța va analiza, pe rând motivele invocate de contestatori prin cererea introductivă.
Nu pot fi reținute susținerile contestatorilor privind pretinsa necomunicare a scadenței anticipate a creditului atâta timp cât intimata a depus dovada comunicării scadenței anticipate, respectiv somatia nr. 524242_640936/20.03.2013 care i-a fost comunicata reclamantului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (f. 68 vol. I). Neridicarea acestei scrisori de la postă in termenul de avizare și reavizare este imputabilă doar reclamantului.
Cu privire la incheierea nr. 2/30.06.2014 (privind numirea expertului PAPASTERI M. care sa stabileasca valoarea de circulatie a imobilului-fila 14 vol. II), instanta retine ca nu a indicat nici un motiv de nulitate a acesteia.
Nici cu privire la incheierea 3/26.08.2014, incheierea 4/26.08.2014, procesul verbal de situatie din 26.08.2014, publicatia de vanzare, contestatorii nu au indicat motivele pentru care se impune anularea acestora.
Asupra apararii privind lipsa caracterului cert, lichid si exigibil al creantei, instanta retine, contrar, sustinerilor contestatorilor, ca aceasta este determinată, indifferent de moneda in care este exprimata.
Mai mult, desi aveau posibilitatea sa solicite o expertiza pentru a se lamuri cu privire la natura sumelor ce compun creanta, au inteles sa o conteste in scris, fara nici un suport probator, care sa nasca indoiala ca suma din actele de executare nu corespunde cu estimarile debitorilor contestatori.
Pentru toate aceste motive, având în vedere că nu se poate reține vreo cauza de nulitate nici a titlurilor executorii, nici a executării înseși instanța va respinge în totalitate cererea ca neîntemeiată.
În ce privește cererea contestatorului M. A. de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, retine dispozițiile art. 453 C.proc.civ. care prevede că partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Conform art. 451 C.proc.civ. cheltuielile de judecată constau în taxele de timbru și timbru judiciar, onorariile avocațiilor (…).
Față de soluția cu privire la cererea principala, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va respinge cererea contestatorului M. A. de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare împotriva invitației din 12.06.2014 ca tardiv formulată.
Respinge cererea modificată si completată formulată de contestatorii M. A., CNP_ și M. A., CNP_, ambii cu domiciliul ales la SAI SRL C. SI ASOCIAȚII în București, CALEA RAHOVEI, ELECTROMAGNETICA BUSINESS PARK, nr. 266-268, .. 2, ., în contradictoriu cu intimata B. ROMÂNEASCĂ SA Membră a Grupului Național Bank of Greece cu sediul în București, ., ., ca neîntemeiată.
Respinge cererea contestatorului M. A. de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sector 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. V. A. B.
Red. A.C.V./A.B.
09.06.2015/5 Ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3942/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 3757/2015. Judecătoria SECTORUL 3... → |
|---|
