Anulare act. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 14981/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._
Ședința publică din data de 02.11.2015
Instanța de judecată constituită din:
Președinte: A. P.
Grefier: A. L.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect anulare act, formulată de către reclamanta B. E. împotriva pârâtului O. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta B. E., fiind identificată cu CI ._, CNP:_, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că, la data de 28.09.2015, Judecătoria Sectorului 2 a depus la dosar înscrisurile solicitate de către instanță, prin serviciul Registratură, după care:
Reclamanta, învederează faptul că nu s-a prezentat apărătorul ales însă, acesta urmează să vină în reprezentarea cauzei pentru acest termen de judecată.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu dorește să aștepte reprezentarea apărătorului ales.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că solicită repunerea cauzei pe rol.
Instanța, arată că nu mai subzistă motivele care au stat la baza suspendării cererii, față de înscrisurile depuse la dosar reiese că domiciliul provizoriu este în București, drept pentru care repune cauza pe rol.
La interpelarea instanței, reclamanta arată că nu mai insistă în administrarea probei cu expertiza medico-legală.
Nemaifiind probe de administrat și constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.p.c., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reclamanta, solicită admiterea cererii, arată că din anul 2012 de când se judecă cu pârâtul, acesta nu s-a prezentat niciodată.
Pe parcursul ședinței de judecată, după strigarea cauzei și în timpul dezbaterilor, se prezintă apărătorul reclamantei.
Reclamanta, prin avocat, depune la dosar o adeverință medicală prin care arată starea de sănătate psihică a reclamantei.
Având în vedere administrarea probelor de la dosar, respectiv interogatoriul pârâtului care a fost depus la dosar în data de 18.02.2013 și aplicarea prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, alte memorii și înscrisuri depuse către reclamantă și documentele de la poliție din dosarul în care s-au efectuat cercetări sub aspectul unor infracțiuni săvârșite de către pârât. Chiar dacă organele de urmărire penală au stabilit că nu există o infracțiune săvârșită de către pârât, apreciază că, pe cale civilă, reclamanta are dreptate. Arată că a existat un acord între cele două părți privind împrumutul sumei de 8.000 euro, după care, acesta s-a sustras și a refuzat să mai întocmească un act autentic sau să restituie suma împrumutată, astfel reclamanta a fost prejudiciată de suma de 8.000 euro.
În continuare învederează că, există la dosar relații stabilite de către poliție și din plângerea reclamantei, în sensul că aceasta a avut o relație cu pârâtul, între data de 23.04.2012 și 01.06.2012. Din relațiile extrase de la BCR, reiese faptul că, la data de 24.04.2012, reclamanta a scos 5.000 de euro iar după numai o zi, mai scoate încă 3.000 de euro și îi oferă inculpatului. La data de 26.04.2012, pârâtul își cumpără un autoturism Dacia L. de la societatea ., care îl înmatriculează pe data de 01.05.2012, cu numărul de înmatriculare_ . Din analiza acestor documente existente la dosar, reiese că reclamanta i-a înmânat pârâtului această sumă de bani, iar acesta și-a procurat un autoturism Dacia L.. Mai învederează că pârâtul a recunoscut la poliție că într-adevăr, reclamanta a scos niște bani de la BCR, dar i-a cumpărat doar un telefon mobil, însă nu a fost vorba de nici-un împrumut. De asemenea, reiese din documentele din dosarul de urmărire penală că anumiți martori cum ar fi Ș. G., arată discuțiile telefonice care existau între pârât și reclamantă, după acest incident, și anume, că pârâtul recunoștea în prezența acestuia că într-adevăr așa au stat lucrurile. De asemenea, soțul reclamantei, cunoaște existența acestui împrumut. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 21.08.2012 sub nr._, reclamanta B. E. în contradictoriu cu pârâtul O. D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea acordului dintre părți privind împrumutul de 8.000 euro, pe care la dat cu obligația restituirii pe car și-a asumat-o, în condițiile și termenul care ar fi trebuit stipulat în actul notarial, însă pentru lipsa de discernământ atâta la data acordului cât și la data remiterii materiale a sumei în cauză, acest act nu a fost perfectat; repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtului la restituirea sumei de 8.000 euro, respectiv primite în baza unui acord afectat de nulitatea relativă invocată, precum și a dobânzilor până la data plății efective astfel cum se vor calcula; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.
În fapt, reclamanta arată că, la data de 23.04.2012, l-a cunoscut pe pârât, acesta fiind șoferul de taxi pe care îl oprise pentru a merge la Cimitirul Reînvierea la slujba de 2 ani de la desul surorii sale.
În ceea ce privește starea de sănătate arată că suferă de o boală numită tulburare afectivă bipolară și la acel moment era într-un episod a acelei boli, fiind foarte expansivă, volubilă, motiv pentru care până la destinație a discutat cu pârâtul, acesta plângându-se de problemele și greutățile sale financiare și familiale, astfel s-au împrietenit și i-a dat numărul său de telefon, iar a doua zi la contactat telefonic.
La data de 24.04.2012, au mers într-un local unde se asigurau spații intime și au consumat alcool, iar sub lipsa de discernământ, acesta i-a propus să îl împrumute cu suma de 5.000 euro pentru a-și cumpăra un autoturism propriu cu care să facă taximetrie, acesta spunând că îi va returna.
În urma acestor discuții, au mers la o bancă pentru a scoate suma de bani, urmând a merge la notariat pentru a încheia un act scris și care să cuprinsă termenul și condițiile în care trebuia restituit împrumutul.
A doua zi, pârâtul a spus că este insuficientă suma de bani și a mai cerut încă 3.000 euro, sens în care, din nou au mers la bancă și i-a dat această sumă tot cu titlu de împrumut. După înmânarea sumei de bani, pârâtul a menționat că se grăbește și merge în altă zi la notariat, lucru pe care apoi la refuzat.
Menționează că pârâtul și-a cumpărat un autoturism logan înscris sub nr. de înmatriculare_ .
În drept, a invocat dispozițiile art. 1202, art. 1254, art. 1639-1637 Cod civil.
În probațiune a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Preliminar instanța reține că, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actul juridic este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Astfel, fața de data precizată de reclamantă ca fiind cea a încheierii acordului dintre părți, instanța va analiza cauza prin prisma dispozițiilor legale ale Codului civil din 1864.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada contractului de împrumut se face conform regulilor generale consacrate de art. 1191 și următoarele Cod Civil.
Prin urmare, dovada faptului material al predării lucrului se poate face cu orice mijloc de probă, indiferent de valoarea acestuia, iar dovada încheierii actului juridic (negotium), în ipoteza în care valoarea lucrului împrumutat depășește suma de 250 lei se poate face numai prin înscris autentic sau sub semnătură privată, potrivit art. 1192 Cod civil.
Sub aspectul sarcinii probei, instanța reține că potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței contractului de împrumut precum și a faptului material al predării lucrului revine împrumutătorului, respectiv reclamantei.
În speță, reclamanta nu a prezentat niciun înscris prin care să facă dovada încheierii contractului de împrumut, conform art. 1169 Cod civil.
Este adevărat că din Ordonanța emisă în dosarul nr._/P/2012 rezultă că între părți a existat o relație de concubinaj ( f 106) însă, potrivit afirmațiilor reclamantei, remiterea sumei de 5000 euro a avut loc chiar în ziua în care părțile s-au cunoscut, iar a sumei de 3000 euro în ziua următoare, prin urmare în speță nu se poate pune problema unei imposibilității morale de a preconstitui o probă scrisă. Mai mult, reclamanta nici nu a solicitat proba testimonială pentru a face dovada remiterii sumei de 8000 euro și a existenței contractului de împrumut.
Se mai reține că din extrasul de cont aferent perioadei 01.04._12 rezultă că la data de 24.04.2012 reclamanta a retras de la Banca Comercială Română suma de 5000 euro, iar la data de 25.04.2012 a retras de la aceeași instituție suma de 3000 euro ( f 5). De asemenea, din certificatul de înmatriculare rezultă că la data de 09.05.2012 pârâtul O. D. a înmatriculat autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ ( f 155), însă dovada acestor fapte poate constitui un început de dovadă, ce ar trebui să se coroboreze cu alte probe administrate în cauză și nu poate face prin ea însăși dovada remiterii sumei de 8000 euro, a titlului cu care a fost remisă suma și a existenței contractului de împrumut.
Astfel, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței actului juridic a cărui nulitate se solicită a fi pronunțată și nici a remiterii sumei de 8000 euro către pârât, instanța apreciază că nu se mai impune analiza existenței cauzei de nulitate invocată de reclamantă, respectiv lipsa discernământului.
Data fiind considerentele anterior enunțate, instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamanta B. E., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, în contradictoriu cu pârâtul O. D., cu domiciliul în București, ., sector 3, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. P. A. L.
Red. Jud. A.P.
Thred. A.P./4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 29/2015. Judecătoria... → |
|---|
