Anulare act. Sentința nr. 3305/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3305/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 3305/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORUL 3 BUCUREȘTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 3305/2015
Ședința publică de la 09 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte I. D.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea cauzei civile, formulata de reclamanta Z. M. in contradictoriu cu pârâtul I. B., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta paratul, prin avocat, lipsa fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza instrantei imposibilitatea executarii mandatului de aducere, dupa care:
Instanța potrivit art. 392 NCPC deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Paratul, prin avocat, solicită respingerea actiunii, ca neintemeiata, pentru motivele invocate, pe larg, in cuprinsul intampinarii depuse la dosar, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Instanța, considerându-se lămurită, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Prin acțiunea formulată la data de 14.06.2013 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr._/299/2013, reclamanta Z. M. a chemat în judecată pe pârâtul I. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea clauzei Promisiunii de vânzare-cumpărare încheiată în data de 13.04.2013 așa cum a fost modificată prin înscrisul întitulat „Chitanța” încheiat în data de 15.04.2013 pentru eroare asupra clauzelor esențiale ale acestui act, constând în a fi valabilă clauza g, cuprinsă în conținutul Promisiunii de vânzare-cumpărare și nu cea din Chitanță.
În motivarea acțiunii se arată de către reclamantă că în perioada martie-aprilie 2013 se afla într-o mare stare de nevoie, având dificultăți materiale. Din această cauză, am hotărât să vând autoturismul marca Land Rover Discovery 3 cumpărat de fostul soț, punându-l la rubrica anunuțuri pe site-ul autovit-ro.
Arată că a fost contactată telefonic de soții I. la data de 13.04.2013 pentru a cumpăra autoturismul. Ulterior, s-a întâlnit cu aceștia și timp de 2 ore în condiții de temperatură ridicată și cu un copil handicapat după ea, a purtat tratative. Menționează reclamanta că aceștia nu aveau banii cash, și că doreau să-i dea un avans și să ia legătura cu o firmă de leasing pentru plata prețului. Precizează reclamanta că soții I. și-au sunat și propriul avocat pentru a primi sfaturile necesare.
Totodată arată reclamanta că la data de 13.04.2013 a semnat cu pârâtul o Promisiune de vânzare-cumpărare, iar la data de 15.04.2013 a semnat o chitanță prin care pârâtul îi dadea suma de 1500 Euro cu titlu de avans.
Precizează reclamanta că la data de 25.04.2013, din eroare, a avariat autoturismul la caseta de direcție, și, după ce l-a încunoștiințat pe domnul I. de acest aspect, acesta a precizat că nu-l mai intereasează autoturismul în aceste condiții, iar la data de 03.05.2013, soții I. au solicitat 4000 Euro înapoi.
De asemenea, arată reclamanta că a fost victima unei escrocherii și că obiectivul soților I. era să nu cumpere mașina, ci să primească dublul avansului dat doamnei Z. M..
Arată reclamantă că toate aceste lucruri au fost premeditate și făcute în scopul de a o prejudicia.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1214-1215 Cciv și art. 1546 Cod civ și următoarele Ncpc.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: acte de identitate, promisiune de vânzare-cumpărare, chitanțe, note tehnice, dovadă, proces-verbal etc.
La data de 14.01.2014, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, pe fond solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În considerente, a arătat că la data de 13.04.2013 a încheiat cu reclamanta promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul indicat în cererea introductivă, la data de 13.04.2013 achitându-se 500 Euro (2.200 lei), urmând ca diferența de 17.000 Euro să fie plătită în două tranșe: 1.500 Euro până la 16.04.2013 și 15.600 Euro până la data de 12.06.2013.
La data de 15.04.2013 a fost achitată suma de 1.500 Euro fiind încheiată o chitanță de mână care modifică actul juridic inițial în sensul în care înstrăinarea autoturismului până la data de 13.06.2013 precum și comportamentul nediligent față de bunul mobil atrage restituirea integrală a avansului primit și plata cu titlu de daune interese a unei sume suplimentare de 2.000 Euro. Reclamanta a citit chitanța și a fost întru totul de acord cu conținutul acesteia, fapt confirmat prin declarația unui martor, aceasta invocându-și propria culpă în susținerea acțiunii în anulare.
De asemenea, învederează că a formulat acțiunii în rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, aceasta formând obiectul dosarului_/299/2013.
În drept, a invocat articolul 1549 și următoarele din Codul civil din 2009, articolul 194 din codul de procedură civilă din 2010.
În susținerea poziției procesuale exprimate în întâmpinare, pârâtul a depus înscrisuri.
În ședința de judecată din data de 14.01.2014, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o, dispunându-se declinarea soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, dosarul fiind înregistrat sub numărul_ .
În ceea ce privește probatoriul administrat acesta a constat în înscrisurile atașate acțiunii și întâmpinării, în interogatoriile reciproce, de asemenea fiind audiat în calitate de martor, B. F. R.. Reclamanta a solicitat încuviințarea audierii numitului L. I., proba nefiind administrată întrucât martorul nu s-a prezentat, în vederea depunerii declarației fiind dispusă emiterea mandatului de aducere.
Analizând dosarul cauzei, instanța reține următoare:
Părțile cauzei au încheiat la data de 13.04.2013 promisiunea bilaterală de vânzare Land Rover Discovery 3, având numărul de înmatriculare_, pentru suma de 17.600 Euro plătibili după cum urmează: 500 Euro la data încheierii promisiunii bilaterale, 1.500 Euro la data de 16.04.2013, diferența urmând a fi achitată până la data de 13.06.2013.
Potrivit clauzei g) a contractului, reclamanta, în calitate de promitent-vânzător, avea obligația de a prezenta autoturismul fără zgârieturi sau lovituri și fără a avea un rulaj superior distanței de 87.500 km, pârâtul, având calitatea de promitent-cumpărător, fiind îndrituit la restituirea sumelor achitate în temeiul actului juridic în cazul neîndeplinirii obligației.
La data de 15.04.2013 a fost încheiată chitanța de mână prin care se atestă primirea de către reclamantă a sumei de 1.500 Euro, în penultimul paragraf precizându-se că în cazul în care autoturismul nu va prezenta starea tehnică de la momentul încheierii promisiunii bilaterale de vânzare, pârâtul este îndrituit la restituirea sumelor achitate, în cuantum de 2.000 Euro, la care se adaugă daune-interese în cuantum egal cu avansul achitat.
Potrivit articolului 1214 din Codul civil din 2009:
”(1) Consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să îl informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie.
(2) Partea al cărei consimțământ a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar dacă eroarea în care s-a aflat nu a fost esențială.
(3) Contractul este anulabil și atunci când dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți.
(4) Dolul nu se presupune.”
De asemenea, potrivit articolului 1207 din același act normativ:
”(1) Partea care, la momentul încheierii contractului, se afla într-o eroare esențială poate cere anularea acestuia, dacă cealaltă parte știa sau, după caz, trebuia să știe că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esențial pentru încheierea contractului.
(2) Eroarea este esențială:
1. când poartă asupra naturii sau obiectului contractului;
2. când poartă asupra identității obiectului prestației sau asupra unei calități a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esențiale de către părți în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat;
3. când poartă asupra identității persoanei sau asupra unei calități a acesteia în absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.”
În concret, susținerile reclamantei poartă asupra vicierii consimțământului prin dol (avându-se în vedere temeiul de drept indicat la finalul cererii de chemare în judecată), acesta reprezentând o eroare provocată prin manoperele indirecte ale pârâtului, care ar fi creat un context de o asemenea natură încât reclamanta să semneze chitanța din data de 15.04.2013.
De asemenea, dolul, ca mecanism de formare, trebuie să cuprindă și o greșită reprezentare indusă în mod intenționat cocontractantului. În speță, greșita reprezentare invocată de reclamantă ia forma erorii esențiale prevăzute de articolul 1207 alineatul (2) punctul 2, în esență vizând instituirea unei clauze penale prin care prejudiciul pentru nerespectarea clauzei g) a promisiunii bilaterale de vânzare este evaluat la suma de 4.000 Euro.
Potrivit articolului 249 din Codul de procedură civilă, persoana care formulează o propunere în instanță are obligația de a face dovada susținerilor sale.
Instanța constată că aspectele de fapt indicate de către reclamantă sunt contrazise de proba testimonială administrată în cauză, martorul audiat afirmând că la data de 15.04.2013 de către pârât pentru a duce chitanța și suma de 1500 de Euro reclamantei. Arată că a petrecut cel mult 10 minute în locuința reclamantei timp în care aceasta a citit și semnat documentul, intervalul de timp fiind suficient pentru a înțelege conținutul frazelor din înscrisul de la fila 16 din dosarul întocmit la Judecătoria Sectorului 1, acesta având o pagina față și nefiind redactat într-un limbaj greu accesibil.
De asemenea, instanța constată că având în vedere chiar și eventualul subiectivism al martorului, care a avut calitatea de angajat al pârâtului, aceasta nu este o împrejurare de natură să atragă confirmarea faptului pozitiv invocat de către reclamantă, respectiv crearea unei stări de presiune și de temere și inducerea intenționată în eroare cu privire la faptul că paragrafele din chitanța încheiată la 15.04.2013 nu conțineau clauze noi față de cele inserate în promisiunea bilaterală de vânzare.
Astfel cum s-a arătat mai sus, Codul civil prevede că dolul nu se presupune, iar reclamanta nu a depus diligențele necesare probării susținerilor sale, martorul încuviințat neprezentându-se pentru a da declarație, pe numele acestuia fiind emis și mandatul de aducere.
Prin urmare, ținându-se seama de considerentele anterior expuse, având în vedere lipsa de probe în susținerea poziției procesuale a reclamantei, urmează a se dispune respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
De asemenea, ținând seama că articolul 453 din Codul de procedură civilă stabilește că problema cheltuielilor de judecată se tranșează doar la cererea părții câștigătoare, urmează a se lua act că reprezentantul convențional al pârâtului a indicat la dezbaterile pe fondul cauzei că acestea vor fi solicitate pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta Z. M. - sector 1, București, I. B., nr. 46, . in contradictoriu cu pârâtul I. B. - sector 3, București, DRUMUL MURGULUI, nr. 8, ., ca neîntemeiată.
Ia act de precizarea pârâtului privind solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu drept de a se formula cerere de apel la această instanță, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9.03.2015.
P., Grefier,
I. D. G. D.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3419/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3302/2015. Judecătoria... → |
|---|
