Contestaţie la executare. Hotărâre din 11-03-2015, Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 3423/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SEINTINTA CIVILA NR. 3423
Ședință publică de la data de 11.03.2015
Instanță constituită din:
PREȘEDINTE: I. A.
GREFIER: T. R.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PRORPIETĂȚILOR si pe intimata F. L., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal facut in sedinta publica, a raspuns intimata, prin aparator cu delegație la dosar, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri, instanta acorda cuvantul pe probe.
Intimata, prin apărător, solicita incuviintarea probei cu inscrisurile de la dosar.
Instanta incuviinteaza pentru contestatoare si pentru intimata probele cu inscrisurile de la dosar.
Instanta, in baza art.244 C.p.c. declara incheiata cercetarea procesului si in baza art.392 deschide dezbaterile.
Intimata, prin apărător, solicita respingerea contestatiei la executare. Mai sustine ca s-a invocat de catre contestatoare lipsa de fonduri, conform OG 22/2002, dispozitii pe care executorul judecatoresc nu le-a respectat. Aceasta a mai invocat si dispozitiile OG 10/2014 sustinand ca nu se aplica retrocativ.
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 la data de 26.08.2014 sub nr._, contestatoarea A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat contestatie la executare in dosarul de executare 858/2014 al B. „D. și D.”, in contradictoriu cu intimata F. L., prin care a solicitat anularea executării silite, suspendarea tuturor actelor de executare silită dispuse, inclusiv a popririi asupra conturilor ANRP deschise la Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București, suspendarea executării silite dispus, până la soluționarea prezentei cauze. A mai solicitat, în situația admiterii contestației, restabilirea situației anterioare punerii în executare hotararii.
În motivarea cererii contestatoarea a sustinut ca în data de 30.11.2006, Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis Hotararea 1051/2011 in care s-au stabilit compensații bănești în valoare de 174.672,48 lei. Prin somația din data de 08.08.2014, B.E.J.A D. și D. a înștiințat-o despre obligația de plată în termen de 5 zile, a sumei de 192.122,05 lei reprezentând compensația, actualizată, stabilită prin Hotărârea sus-menționată si cheltuieli de executare. Privind modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, contestatoarea a sustinut ca este prevăzută de art.18 alin.(5) din H.G. nr. 1120/2006 si, conform art.18 alin.(5) din H.G. nr. 1120/2006, achitarea acestor compensații este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară si are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, în detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel nerespectat principiul nediscriminării si egalității de tratament. In data de 12.03.2014 a fost publicată OUG nr.10/2014 si, potrivit dispozițiilor art.2 „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31.12.2014 plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului- Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 si respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Lecții nr. 9/1998. Legii nr. 290/2003 si Leciii nr. 393/2006”. Executorul judecatoresc a încălcat prevederile OG. nr. 22/2002 pvind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În drept cererea a fost intemeiata pe dispozițiile art. 711 și următoarele Cod proc. civ, Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare și H.G. nr.1120/2006, modificată prin H.G. nr. 57/2008, O.U.G 14/2014 modificată și completă prin Legea 112/2014.
In dovedirea cererii au fost anexate fotocopiile urmatoarelor inscrisuri: decizia nr.307/29.05.2012 emisă de P.-ministrul României, Ordinul nr. 438/09.12.2013 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Ordinul nr. 244/24.06.2014 emis de Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
La data de 11.09.2014, prin serviciul Registratura, contestatoarea a depus la dosar cerere precizatoare in care a aratat ca in cuprinsul cererii de chemare in judec ata s-a strecurat o eroare materiala, in sensul ca dosarul de executare silita ce se contesta are nr 858/2014, aflat pe rolul B.E.J.A D. și D., iar nu nr. 358/2014.
La data de 19.01.2015, prin serviciul Registratura, intimata a depus la dosar intampinare solicitând respingerea contestatiei la executare si menținerea tuturor actelor de executare silita ca fiind temeinice si legale, precum si respingerea cererii de restabilire a situatiei anterioare prin dispunerea intoarcerii executării silite, aratand ca nu s-a realizat creanta rezultand din hotararea Comisiei Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Lg. nr.9/1998, Lg. nr.290/2003 si Lg. nr.393/2006, astfel incat a formulat cerere de executare silita in vederea recuperării sumei de 174.672,48 lei neachitata de catre debitoare, fiind astfel format dosarul de executare silita nr.858/2014 de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. si D.. Iinstanta a dispus încuviințarea executării silite a debitoarei contestatoare prin poprire asupra conturilor deschise la tertul poprit Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București, pana la concurenta sumelor din titlul executoriu si a cheltuielilor de executare. In ceea ce privește actualizarea sumei, data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotararii de catre Comisiile judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor Lg. nr.9/1998, care este momentul in care obligatia de a plati suma devine certa, lichida si exigibila, iar validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotararilor Comisiilor teritorialecu depasirea termenului de 60 de zile atrage actualizarea intregii sume in raport de indicele de crestere a preturilor. Data stabilirii despăgubirilor este data emiterii hotararii Comisiei județene, respectiv a Municipiului București, care este momentul in care obligația de a plați suma devine certa, lichida, exigibila, respectiv data de 17.11.2011. Contestatoarea a refuzat efectuarea plații direct in temeiul acestei Hotarari, invocand lipsa de fonduri, insa nu a fost in masura sa probeze, in condițiile art.129 alin. 1 din Codul de procedura civila, imposibilitatea executării creanței, motiv pentru care contestatoarea nu este îndrituita sa invoce beneficiul termenului instituit de art. 2 din OG nr. 22/2002. Cu privire la legalitatea popririi si a incidenței in cauza a dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, intimata a sustinut ca debitoarea ANRP a primit somația de plata emisa de executorul judecătoresc la data de 20.08.2014, considerand ca acesta a fost momentul in care, in ipoteza in care executarea nu putea incepe din cauza lipsei de fonduri, incepea sa curgă termenul de 6 luni in care debitorul institutie publica avea obligația sa faca demersurile necesare pentru a achita suma datorata. Nu sunt aplicabile in prezenta cauza dispozițiile OUG nr. 10/2014, invocand principiul neaplicarii retroactive a legii.
La termenul din data de 11.03.2015 instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizând inscrisurile depuse la dosar, instanța reține ca prin hotararea nr.1051/17.11.2011 Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti, prin care s-a stabilit cu titlu de compensatii in favoarea intimatei suma de_,48 lei.
Avand in vedere ca nu a fost platita compensatia, intimata a inregistrat la B. D. si D. cerere de executare silita in vederea recuperarii debitului actualizat, formandu-se astfel dosarul de executare nr.858/2014.
Prin incheierea din data de 08.08.2014 executorul judecatoresc a actualizat creanta pana la suma de_,75 lei, iar printr-o alta incheiere din aceeasi data s-au stabilit cheltuielile de executare in cuantum de 7330,08 lei.
Se constata ca intimata creditoare detine un titlu executoriu, reprezentat de hotararea nr.1051/17.11.2011 Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti.
Conform art.38 al.5 lit.c din HG nr.1277/2007 titluri precum cel al intimatei, urmau a fi achitate eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Contestatoarea nu a facut dovada ca ar fi achitat intimatei vreo parte din despagubiri, cu toate ca acestea ar fi trebuit sa fie platite integral pana la momentul formularii contestatiei la executare.
Intimata detin cel putin un „interes patrimonial” constatat prin hotararea nr.1051/17.11.2011 Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Municipiului Bucuresti, suficient de bine stabilit in dreptul intern, cert, irevocabil si exigibil astfel incat se poate considera ca intra in sfera de aplicare a notiunii de bun in sensul art.1 din Protocolul 1 la Conventie.
Exista o ingerinta, constand in neexecutarea unei hotararii, aceasta fiind prevazuta de lege – art.38 alin.5 din HG nr.1277/2007 dar siin OUG 10/2014, urmand a analiza daca s-a pastrat justul echilibru intre cerintele interesului general ale comunitatii si imperativele apararii dreptului la respectarea bunurilor intimatului.
F. de momentul la care s-a emis titlul executoriu – anul 2011, si avand in vedere dispozitiile art.38 alin.5 lit.c din HG nr,1120/2006, nu se poate retine ca asemenea intarziere in efectuarea unei plati ar face sa se fie mentiut justul echilibru avut in vedere de dispozitiile Conventiei. In privinta art.2 din OUG nr.10/2014, prin care se dispune suspendarea, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul Legii nr. 9/1998 și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998, Legii nr. 290/2003 și Legii nr. 393/2006, se constata ca nu se mentine justul echilibru avut in vedere de dispozitiile Conventiei, cu atat mai mult cu cat acest act normativ a fost emis dupa declararea ca fiind neconstitutionala a OUG nr.10/2013 prin care platile respective arau esalonate timp de 10 ani, ceea ce denota intentia manifestata consecvent de a se intarzia in continuare plata drepturilor rezultand din hotararile respectivelor autoritati publice.
In prezenta cauza se constata ca autoritatile statului nu au respectat calendarul de plati, astfel cum acestea au fost esalonate prin HG 1277/2007 si a creat noi instrumente prin care sa justifice neexecutarea obligatiilor rezultand din titlurile executorii.
In prezenta cauza obligatia isi are temeiul . reparatie, iar in cauza P. impotriva Romaniei s-a statuat ca atunci cand principiul restituirii proprietatilor confiscate in mod abuziv a fost deja adoptat de un stat, incertitudinea cu privire la punerea in practica a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autoritati, poate genera atunci cand persista in timp si in lipsa unei reactii coerente si rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-si indeplini obligatia de a asigura exercitarea efectiva a dreptului de proprietate garantat de art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Nu se retine nici sustinerea contestatoarei, in sensul ca actualizarea creantei nu este corect facuta, avand in vedere ca prin recursul in interesul legii pronuntat prin decizia nr.XXI pronuntat la data de 19.03.2007 de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a decis ca data stabilirii compensatiilor este cea a emiterii hotararii comisiei judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr.9/1998, iar validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotararilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut in art.7 alin.3 din aceeasi lege, atrage actualizarea intregii sume in raport cu indicele de crestere a preturilor. Fiind inlaturata aplicarea OUG 10/2014, actualizarea facuta incepand cu luna urmatoare aceleia in care s-a emis titlul, potrivit dreptului comun, este cea corecta.
Contestatoarea a invocat în sprijinul cererii sale dispozițiile O.G. 22/30.01.2002 aprobată și completată prin Legea nr.288/15.05.2002. Într-adevăr, potrivit art.1 din O.G. 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pe de altă parte, conform art.3 din același act normativ, în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice, în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Cu toate acestea, instanța va ține seama în vederea soluționării cauzei și de dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția revizuită, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Este și cazul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, care a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și care a dobândit aplicabilitate directă.
Pe de altă parte, dacă există neconcordanță între dispozițiile Convenției europene a drepturilor omului, ca tratat privitor la drepturile omului la care România este parte și legile interne, are prioritate, potrivit art. 20 alin.2 din Constituția revizuită, Convenția europena a drepturilor omului, acesta fiind o reglementare internațională, cu excepția cazului când Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Din punct de vedere procedural, invocarea unei eventuale contrarietăți între o normă internă privitoare la un drept protejat de Convenție și dispozițiile acesteia pe temeiul art.20 alin.2 din Constituția revizuită se poate face în fața instanțelor judecătorești, pe baza principiului liberului acces la justiție. Sancțiunea aplicabilă într-o asemenea ipoteză este aceea a inaplicabilității normei interne contrare Convenției pentru raportul juridic concret dedus judecății, producând efecte numai între părțile litigante.
Pe de altă parte, prevederile Convenției și ale protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate și aplicate decât prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, instanța are în vedere că în cauza Sacaleanu c. România (cererea nr._/01, hotărârea din 6 septembrie 2005, definitivă la 12 decembrie 2005) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât s-au executat cu întârziere hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unor instituții publice bugetare, cauzată de refuzul Trezoreriei Statului de a plăti respectivele sume.
S-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului că reclamanta obținuse mai multe hotărâri judecătorești irevocabile prin care o instituție publică bugetară era obligată să-i plătească anumite sume de bani. Instituția publică a refuzat cererea reclamantei de executare de bună-voie a hotărârilor judecătorești executorii. Instanța judecătorească de executare a încuviințat cererea de executare silită prin poprire, terț poprit fiind Trezoreria Statului, care a informat-o pe reclamantă că nu poate vira creditorilor instituțiilor publice decât sumele afectate utilizării proprii a instituției în cauză, astfel că plata va fi efectuată periodic, în funcție de disponibilul existent în cont. Până în luna februarie 2002 reclamantei îi sunt plătite sumele prevăzute în hotărârile judecătorești.
Cu privire la pretinsa violare a art.6 (“Dreptul la un proces echitabil”) paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte din proces, în sensul art.6 din Convenție. Dreptul la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat parte la Convenție ar permite ca o hotărâre judecătorească să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că administrația constituie un element al statului de drept, interesul ei identificându-se cu acela al unei bune administrări a justiției, iar dacă administrația refuză sau omite să execute ori întârzie să o facă, garanțiile de care a beneficiat justițiabilul în timpul fazei judiciare a procedurii își pierd orice rațiune de a exista.
Se mai spune de către Curte în această hotărâre că, atunci când autoritățile sunt ținute să acționeze pentru executarea unei hotărâri judecătorești și omit să o facă, această inerție angajează răspunderea statului pe terenul art.6 din Convenție.
Curtea a amintit că o autoritate a statului nu poate pretexta lipsa de resurse pentru a-și onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească.
În cauza Sacaleanu c. România Curtea a observat că, deși existau sume în contul poprit, Trezoreria Statului a refuzat uneori să le vireze reclamantei, pe motivul că ele nu erau afectate de Ministerul Finanțelor pentru plata datoriilor și prin aceasta statul, prin propriile acte, a făcut imposibilă îndestularea imediată a reclamantei pentru sumele stabilite.
Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în cauza Angelov c.Bulgariei (cererea nr._/98, hotărârea din 22 aprilie 2004) încălcarea art. 1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului întrucât hotărârea tribunalului regional pronunțată împotriva unei instituții publice a fost executată cu o întârziere de aproape 2 ani, iar motivele invocate de Guvern, cum ar fi lipsa fondurilor în bugetul instituțiilor vizate nu ar putea justifica o asemenea întârziere. Astfel de hotarari au mai fost pronuntate de Curtea Europeana si impotriva Greciei care avea in legislatia interna reglamantari care confereau o imunitate de executare silita institutiilor publice.
In lumina jurisprudentei Curtii se poate concluziona ca daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul, omisiunea sau intarzierea nejustificata de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca, este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil protejat de art.6 al Conventiei cat si dreptul de proprietate protejat de art.1 al Protocolului nr.1.
Neconcordanța dintre reglementările internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și dispozițiile O.G. 22/30.01.2002 aprobată și completată prin Legea nr.288/2002 va fi rezolvată, potrivit art.20 alin.2 din Constituția revizuită, în favoarea celei dintâi, întrucât are caracter de reglementare internațională și este totodată mai favorabilă, de vreme ce executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate împotriva unei instituții publice nu poate fi împiedicată de nealocarea unor fonduri bugetare cu această destinație.
In prezenta cauza obligatia isi are temeiul . reparatie, iar in cauza P. impotriva Romaniei s-a statuat ca atunci cand principiul restituirii proprietatilor confiscate in mod abuziv a fost deja adoptat de un stat, incertitudinea cu privire la punerea in practica a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autoritati, poate genera atunci cand persista in timp si in lipsa unei reactii coerente si rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-si indeplini obligatia de a asigura exercitarea efectiva a dreptului de proprietate garantat de art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Mai mult decat atat, in privinta acordarii termenului de 6 luni pentru achitarea debitului, instanta retine ca prevederile acestui act normativ se refera strict la situatia in care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare fiind obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. In prezenta cauza contestatoarea nu a facut dovada ca s-ar fi aflat . reglementata de dispozitiile legale si care sa duca la acordarea termenului de 6 luni pentru a-si indeplini obligatia de plata, iar simplul fapt ca debititoarea este o institutie publica nu este suficient pentru a uza de termenul de exceptie prevazut de art.2 din OG nr.22/2002.
F. de aceste considerente, in baza art.719 C.p.c., va fi respinsa ca neintemeiata contestatia la executare.
F. de solutionarea contestatiei la executare si avand in vedere ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.718 C.p.c., va fi va respinsa cererea de suspendare a executarii ca ramasa fara obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neintemeiata contestatia la executare precizata, formulată de contestatoarea A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca, nr. 202, CUI:_, cont bancar: RO80TREZ__ deschis la Activitatea de Trezorerie și Activitate Publică a Municipiului București în contradictoriu cu intimata F. L., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat „Tirdei C.”, cu sediul in București, Sector 3, .. 57, ..
Respinge cererea de suspendare a executarii silite ca ramasa fara obiect.
Respinge cererea de intoarecere a executarii silite, ca neintemeiata,
Cu apel in 10 zile de la comunicare, cererea urmand a se depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 11.03.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
I. A. T. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3399/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3419/2015. Judecătoria... → |
|---|
