Pretenţii. Sentința nr. 3323/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3323/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 3323/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 3323
Ședința publică din data de 09 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanții L. M., D. L. în contradictoriu cu pârâții S. D., P. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, prin avocat și pârâta S. D., prin avocat, lipsind pârâtul P. V..
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Reclamanții, prin avocat, au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cauzei în contradictoriu cu pârâta S. D. și tranzacția olografă, scrisă în întregime de reclamanți, încheiată cu pârâtul P. V.. Totodată, au solicitat rectificarea calității procesuale a lui P. V. în pârât. La interpelarea instanței a susținut că tranzacția a fost încheiată prin înscris sub semnătură privată având în vedere că pârâtul P. V. se află încarcerat, fără a solicita serviciile unui notar.
Instanța a constatat că P. V. are calitatea de pârât în cauză.
Reclamanții, prin avocat, au solicitat instanței să ia act de renunțarea la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta S. D., față de care nu mai au nicio pretenție, au arătat că nu se opun cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtă. Au solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se consfințească tranzacția încheiată cu pârâtul P. V., în care au fost cuprinse și cheltuielile de judecată suportate de reclamanți.
Având cuvântul asupra cererii de renunțare la judecată, pârâta, prin avocat, a arătat că nu se opune, a solicitat să se ia act de renunțarea la judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. 3 Cod procedură civilă a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtă.
Instanța a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/301/2014, la data de 01.07.2014, reclamanții L. M., D. L. au solicitat obligarea pârâtei S. D. la plata sumei de 127.500 lei reprezentând împrumut nerestituit și la plata daunelor interese moratorii echivalente cu dobânda legală, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că în data de 18.08.2011 între părți a fost încheiat un contract de împrumut de consumație în formă verbală având ca obiect suma de 127.500 lei, cu scadența la data de 01.11.2011. contractul a fost încheiat în formă verbală întrucât solicitarea pârâtei de acordare a împrumutului a fost făcută telefonic în timp ce reclamanții se aflau în localitatea Nessebar, Bulgaria. Totodată, părțile au stabilit ca în ziua imediat următoare întoarcerii reclamanților din Bulgaria, contractul încheiat în formă verbală să fie transpus în format scris. Suma de bani a fost transferată din contul reclamanților în contul pârâtei.
Reclamanții au mai arătat că, ulterior, pârâta a refuzat să încheie contractul în formă scrisă și nu a restituit suma împrumutată la scadența convenită.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.6 alin. 2 Cod civil, art. 3 din Legea nr. 71/2011, art. 1576 – 1590 cod civil 1864, art. 1088 Cod civil 1864.
În dovedire, au fost depuse la dosar rezervare hotel (filele 9-11), extras de cont (filele 12,13).
La data de 02.10.2014, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că, la rugămintea numitului V. P., i-a comunicat contul său bancar deschis la BRD pentru virarea unei sume de bani de către reclamanți, motivat de faptul că la momentul respectiv V. P. se afla într-o zonă în care nu avea acces la vreo unitate bancară. Pârâta a mai pus la dispoziția numitului V. P. contul bancar și cu alte ocazii, pentru a primi sume de bani sau pentru a face plăți în numele acestuia. Pârâta a arătat că nu a avut cunoștință despre existența unei înțelegeri între V. P. și reclamanți. A mai arătat pârâta că după ce a primit suma de bani, a observat că aceasta a fost virată cu titlul de împrumut și că ea, personal, nu a încheiat nicio convenție cu reclamanții pe care, de altfel, nici nu îi cunoștea, nu i-a contactat niciodată pentru a le solicita un împrumut și nu a fost contactată niciodată de vreunul dintre cei doi reclamanți pentru restituirea sumei respective.
În ceea ce privește relația dintre reclamanți și numitul V. P., pârâta a arătat că aceștia aveau o relație apropiată, colaborau profesional, corespondau prin sms și e-mail, se vizitau.
A mai arătat pârâta că în 17.06.2013 a vorbit pentru prima dată cu reclamanta L. D., la solicitarea acesteia, ocazie cu care reclamanta i-a comunicat că nu reușește să ia legătura cu V. P., că i-a împrumutat acestuia suma de bani respectivă și că are nevoie din partea lui de o recunoaștere formală a împrumutului. Pârâta i-a adus la cunoștință la acel moment reclamantei că V. P. se află încarcerat, că va lua legătura cu el pentru a-i transmite solicitarea reclamantei, urmând să o contacteze pe reclamantă după ce va avea răspunsului lui V. P.. În urma convorbirii telefonice cu V. P., pârâta a contactat-o pe reclamantă și i-a comunicat că acesta este de acord cu semnarea unui contract, fapt care, datorită situației lui, va mai dura. Tot în urma unei convorbiri telefonice cu V. P. care a avut loc câteva luni mai târziu, acesta i-a comunicat că a încercat să ia legătura telefonic cu reclamanta, însă nu a reușit.
Având în vedere situația de fapt expusă, pârâta a susținut că, din punct de vedere juridic, nu a existat niciun contract încheiat între ea și reclamanți, contractul de împrumut încheiat între reclamanți și V. P. nu îi este opozabil, având calitatea de terț față de acest contract și, față de lipsa consimțământului la încheierea contractului, ordinul de plată invocat de reclamanți poate constitui, cel mult, un temei pentru o acțiune în îmbogățire fără justă cauză și nu în răspundere contractuală.
În dovedire, a depus la dosar Adeverință IPJ B. (fila 21), factură pentru telefon și desfășurător (filele 22-26).
La data de 21.10.2014, P. V. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei (fila 33) prin care a solicitat să se ia act de recunoașterea sa în privința sumei de bani solicitată de reclamanți în sensul că suma de bani i-a fost împrumutată lui și nu pârâtei. A recunoscut astfel datoria de 127.500 lei și a arătat că este de acord să plătească această datorie precum și dobânda legală aferentă de la data cererii de chemare în judecată, intenționând să încheie cu reclamanții o tranzacție în acest sens.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 24.11.2014, reclamanții au formulat cerere adițională și răspuns la întâmpinarea pârâtei (filele 36-44).
Prin cererea adițională reclamanții au solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei în temeiul îmbogățirii fără justă cauză sau obligarea pârâtului P. V. la restituirea sumei de bani în temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au arătat, în esență, că pârâta a expus o situație de fapt nereală, că îi cunoștea pe reclamanți la momentul transferului sumei de bani, că au încheiat contractul de împrumut cu pârâta, contract dovedit cu ordinul de plată care constituie, totodată și un început de dovadă scrisă pentru situația în care instanța apreciază că nu a fost făcută dovada încheierii contractului.
La data de 07.01.2015, pârâta a formulat completare la întâmpinare prin care a arătat, în esență, cu privire la acțiunea împotriva sa întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză că patrimoniul său nu s-a mărit cu suma solicitată de reclamanți întrucât nu și-a însușit-o, datoria a fost recunoscută de intervenientul P. V.. A mai întărit pârâta faptul că nu îi cunoștea pe reclamanți la data transferului și a mai arătat că pot fi dovedite convorbirile telefonice pe care aceștia le aveau cu intervenient în timp ce intervenientul se afla în executarea pedepsei închisorii.
În dovedire, pârâta a mai depus la dosar înscrisuri (filele 63-81).
La data de 09.03.2015, în ședință publică, reclamanții au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii formulate în contradictoriu cu pârâta S. D. (fila 93), precum și tranzacție încheiată cu pârâtul P. V. (filele 96-99), solicitând pronunțarea unei hotărâri care să consfințească tranzacția.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere cererea reclamanților de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată față de pârâta S. D., dispozițiile art. 406 din codul de procedură civilă potrivit cărora, „reclamantul poate sa renunțe oricând la judecata, în tot sau în parte, fie verbal in ședință de judecată, fie prin cerere scrisă” precum și poziția reclamanților în sensul renunțării la judecată și a pârâtei S. D. în sensul acordului expres cu privire la renunțarea la judecată, instanța va lua act de renunțarea reclamanților la judecată în contradictoriu cu pârâta S. D..
În temeiul art. 406 alin. 3 coroborat de art. 452 din Codul de procedură civilă, va obliga reclamanții să plătească pârâtei S. D. suma de 1792 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul P. V. se reține că în cursul lunii august 2011 reclamanții au împrumutat pârâtului P. V. suma de 127.500 lei, suma fiind depusă de reclamanți în contul pârâtei S. D., suma de bani fiind însă ridicată și folosită de pârâtul P. V.. Având în vedere că această sumă a fost acordată cu titlu de împrumut de esența oricărui contract de împrumut este obligația împrumutatului de a restitui suma, indiferent de forma în care acest contract a fost încheiat. Având în vedere că din probele administrate nu rezultă că părțile au stabilit un termen de restituire, obligația se naște în sarcina împrumutatului chiar din momentul încheierii contractului și a remiterii sumei împrumutate. Situația de fapt astfel reținută a rezultat din mărturisirea pârâtului făcută prin cererea de intervenție accesorie depusă la data de 21.10.2014.
Reclamanții au pretins că au ajuns la o înțelegere cu pârâtul, sens în care a fost încheiată o tranzacție în formă olografă astfel că a solicitat să se ia act și să se consfințească tranzacția, pronunțându-se o hotărâre de expedient. Au mai susținut că au fost de acord ca pârâtului să-i fie acordat un termen de grație de 1 an, respectiv până la data de 26.01.2016, termen la care acesta să restituie împrumutul și să plătească dobânda legală.
Potrivit art. 2267 din Codul civil tranzacția este contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă. Prin tranzacție se pot naște, modifica sau stinge raporturi juridice raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre părți.
De principiu este suficientă încheierea în formă scrisă, ad probationem a tranzacției, conform art. 2272 din Codul civil. Cu toate acestea, deși art. 439 din Codul de procedură civilă reia aceeași dispoziție cu privire la forma tranzacției judiciare, potrivit art. 438 din Codul de procedură civilă, pentru a se lua act de o tranzacție judiciară încheiată în formă scrisă este obligatorie prezența părților în fața instanței.
Astfel dispozițiile Codului de procedură civilă impun două condiții cumulative pentru consfințirea tranzacției și pronunțarea unei hotărâri de expedient: încheierea acesteia în formă scrisă și prezentarea părților în fața instanței. În cauza de față se constată îndeplinirea numai a unei condiții, aceea de a fi fost încheiată tranzacția în formă scrisă însă pârâtul P. V. nu s-a prezentat în fața instanței. Este adevărat că acesta nu s-a putut prezenta din cauza stării de detenție însă în aceste condiții se putea solicita fie încheierea tranzacției în formă autentică, prin deplasarea unui notar la locul de detenție, fie o comisie rogatorie la instanța în circumscripția căreia se află locul de detenție al pârâtului, pentru ca pârâtul să-și exprime consimțământul în fața instanței de judecată. Or reclamanții au prezentat tranzacția încheiată de părți arătând că aceasta este scrisă de pârât, situație care nu este în măsură să complinească și cea de-a doua condiție, aceea de prezentare a tuturor părților în fața instanței. Această condiție putea fi împlinită, cum s-a arătat, cel mult prin depunerea unui contract autentic de tranzacție, dacă prezentarea pârâtului în fața instanței nu era posibilă.
Față de cele reținute, având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art. 438, 439 din Codul de procedură civilă instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților de consfințire a tranzacției.
În ceea ce privește fondul cauzei, astfel cum s-a reținut anterior, pe baza recunoașterii pârâtului, care valorează mărturisire, instanța reține că în cursul lunii august 2011, între reclamanți și pârâtul P. V. a intervenit un contract de împrumut, având ca obiect suma de_ lei, cu obligația pârâtului de a restitui reclamanților suma împrumutată.
Conform art. 1576 din Codul civil din 1864, în vigoare la data încheierii contractului, împrumutul de consumație este contractul prin care se transmite în proprietatea împrumutatului o câtime de lucruri fungibile și consumptibile cu obligația pentru împrumutat de restituire la scadență a unei cantități egale de lucruri de același gen și calitate, iar obligația ce rezultă dintr-un împrumut în bani este întotdeauna angajată pentru aceeași sumă numerică arătată în contract, conform art. 1578 alin. 1 din Codul civil.
Potrivit dispozițiilor art. 1584 din Codul civil, în cazul încheierii unui contract de împrumut, principala obligație a împrumutatului este de a restitui la termenul stipulat în contract (la scadență) lucrurile împrumutate, în aceeași calitate și cantitate. Cu privire la restituirea împrumutului de bani, potrivit alin. 2 al art. 1578 din Codul civil, împrumutatul este obligat se restituie suma împrumutată în moneda aflată în circulație la momentul efectuării plății.
Având în vedere dispozițiile art. 969 Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, și ale art. 970 alin. 1 din Codul civil, în baza cărora convențiile trebuie executate cu bună-credință, pârâtul este ținut de obligația de restituire a împrumutului asumată prin contractul încheiat cu reclamanții, acesta producând efecte depline între părți, pentru neîndeplinirea obligației asumate putând fi angajată răspunderea contractuală. Deși nu s-a întocmit un înscris pentru contractul de împrumut, având în vedere mărturisirea pârâtului, instanța reține încheierea contractului astfel cum s-a menționat anterior.
Prin neexecutarea obligației de restituire a sumei împrumutate, pârâtul a adus atingere dreptului subiectiv corelativ al reclamanților, cărora le-a produs în acest mod un prejudiciu, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale contractuale. Culpa pârâtului este dovedită în speță, având în vedere că reclamanții au făcut dovada faptului că au împrumutat pârâtului suma pretinsă.
Răspunderea contractuală a pârâtului constă în plata de daune interese moratorii, iar potrivit art. 1088 și art. 1079 alin. 1 din Codul civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, daunele interese pentru neexecutare sunt reprezentate de dobânda legală, fără ca reclamantul să justifice vreo pagubă, acestea fiind datorate până la achitarea integrală a debitului principal, calculate potrivit art. 6 și 8 din OG nr. 13/2011.
Pentru motivele expuse instanța va admite acțiunea modificată și precizată, formulată de reclamanți împotriva pârâtului P. V. pe care-l va obliga să plătească reclamanților suma de 127.500 lei debit principal la care se adaugă dobânda legală calculată la debitul principal de la data de 20.08.2011 până la data plății efective și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți cu judecarea cauzei, pe baza recunoașterii și a mărturisirilor făcute de părți atât prin cererile formulate, prin înscrisul olograf intitulat tranzacție de care instanța nu a putut lua act sub această formă dar care valorează mărturisire contra celui de la care provine, cât și verbal de reclamanți prin concluziile orale făcute în ședința publică.
Având în vedere și acordul expres al reclamanților de acordare a unui termen de grație pârâtului, la cererea sa, în temeiul art. 397 alin. 3 teza I din Codul de procedură civilă, instanța va încuviința cererea pârâtului și-i va acorda acestuia termen de grație la data de 26.01.2016, pentru plata întregului debit principal, a accesoriilor și a celorlalte cheltuieli asupra cărora părțile au convenit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 406 din Codul de procedură civilă, ia act de renunțarea la judecata cererii, formulată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. D., CNP_, cu domiciliul ales la avocat R. C. – G. în .. 176a, sector 2, București.
Obligă reclamanții să plătească pârâtei S. D. suma de 1792 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Respinge cererea reclamanților privind consfințirea tranzacției.
Admite acțiunea modificată și precizată formulată de reclamanții L. M., CNP_, D. L., CNP_, ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat O. P. în București, sector 1, .. 2-6, clădirea INES, etaj 4 împotriva pârâtului P. V., CNP_, aflat în stare de detenție la Penitenciarul Satu M., ., Satu M. și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de 127.500 lei debit principal la care se adaugă dobânda legală calculată la debitul principal de la data de 20.08.2011 până la data plății efective și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți cu judecarea cauzei.
Acordă pârâtului termen de grație pentru plata întregului debit principal și a accesoriilor la data de 26.01.2016.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 martie 2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I./gref. N.M.
6 ex/04.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3302/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3562/2015.... → |
|---|
