Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6865/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6865/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 6865/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Sentința civilă nr. 6865
Ședința din Camera de Consiliu din data de 18 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: V. I. F.
Grefier: M. N.
Pe rol s-a aflat judecarea cererii în pretenții pe procedura specială a soluționării cererilor cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMANIA S.A. în contradictoriu cu pârâtul I. G..
La apelul nominal făcut în ședință, la prima și a doua strigare, au lipsit părțile.
Cererea se judecă în cameră de consiliu, cu citarea părților, la cererea reclamantei.
Procedura de citare fiind legal îndeplinită, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței stadiul în care s-a aflat dosarul, măsurile dispuse de instanță, după care:
Instanța, în temeiul art. 255 Cod procedură civilă, apreciind ca fiind utilă, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, astfel cum a fost solicitată și nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a rămas în deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 28.01.2015, sub nr._, reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMANIA S.A., a solicitat, pe calea specială a procedurii privind soluționarea cererilor cu valoare redusă, obligarea pârâtului I. G. la plata sumei de 1118,85 lei reprezentând servicii prestate de reclamantă și suma de 54,21 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, potrivit contractului încheiat cu pârâtul, i-a furnizat acestuia gaze naturale pentru care a emis facturi fiscale. Întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligația contractuală de furnizare a gazelor, pârâtul avea obligația de a achita contravaloarea acestora, conform facturilor fiscale emise, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii, conform art. 3 alin. 2 din contractul cadru. De asemenea, având în vedere că facturile nu au fost achitate la scadență, reclamanta a calculat penalități de întârziere conform art. 10 alin. 1 din contract.
Reclamanta a mai arătat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, art. 150 alin. 1, 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 Cod procedură civilă, art. 1516, art. 1535 Cod civil, art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, art. 155 alin. 28 Cod fiscal, Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009, Ordinul A.N.R.E. nr. 42/2012, Legea nr. 351/2004, Legea nr. 123/2012.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta nu a solicitat dezbatere orală.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru (fila 5).
La data de 12 februarie 2015 reclamanta a depus la dosar cerere prin care a precizat că debitul în cuantum de 1173,06 lei a fost achitat în data de 28.01.2015, arătând că își menține cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei (fila 27).
La data de 12 martie 2015 pârâtul a depus la dosar răspuns la cererea reclamantei (filele 29-30) prin care nu a recunoscut pretențiile reclamantei, arătând că a achitat toate debitele către reclamantă și că suma achitată reclamantei depășește valoarea gazelor furnizate de aceasta, motiv pentru care reclamanta a emis factura nr._/20.02.2015 cu sold –(minus) 4334,38 lei. Având în vedere că în prezent deține o creanță împotriva reclamantei, pe care aceasta s-a angajat să i-o restituie conform corespondenței purtate prin e-mail, pârâtul arată că cererea reclamantei este fără obiect, solicitând respingerea acesteia în consecință.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 31-33).
În susținerea cererii sale, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (filele 11-47).
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
Legal citat (filele 53, 54), pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse înscrisurile menționate.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarea situație de fapt:
Conform Contractului cadru pentru furnizarea gazelor naturale la consumatorii casnici, aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 77/2009, reclamanta a furnizat pârâtului servicii de furnizare a gazelor naturale pentru care a emis facturile fiscale nr._/25.04.2014 pentru suma de 617,14 lei, nr._/21.05.2014 pentru suma de 298,62 lei, nr._/20.06.2014 pentru suma de 287,11 lei și nr._/30.06.2014 pentru suma de 289,49 lei (filele 19-22).
Potrivit art. 10 alin. 1 din contract, neachitarea facturii în termen de 15 zile de la scadență atrage perceperea de penalități de întârziere, conform prevederilor condițiilor standard; nivelul penalităților fiind stabilit în condițiile Codului de procedură fiscală, totalul acestora neputând depăși debitul principal.
Pentru sumele facturate și neachitate la scadență, reclamanta a calculat penalități de întârziere în temeiul clauzelor contractuale, în cuantum de 54,21 lei, determinate valoric pentru fiecare factură de la data scadenței fiecărei facturi și până la data introducerii acțiunii, conform extrasului de cont coroborat de fișa de calcul a majorărilor de întârziere (filele 16-18).
Prin înscrisurile depuse la dosar menționate anterior, reclamanta a făcut dovada asumării obligației de plată de către pârât, dar și a existenței creanței în cuantumul arătat, obligația de a face dovada plății integrale ori a intervenirii unui alt mod de stingere a obligației, revenea pârâtului, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, ori, deși legal citat, nu s-a prezentat și nu a depus dovezi din care să rezulte achitarea creanței pe care reclamanta o are față de acesta.
De altfel, atât reclamanta, prin cererea precizatoare, cât și pârâtul prin întâmpinare, au invocat stingerea obligației de achitare a contravalorii serviciilor prestate, prin plantă însă la dosar niciuna dintre părți nu a depus dovada plății, deși obligația le incumba.
Potrivit art. 1469 din Codul civil, obligația se stinge prin plată atunci când prestația datorată este executată de bunăvoie, iar potrivit art. 1499 din Codul civil, dacă prin lege nu se dispune altfel, dovada plății se face cu orice mijloc de probă. Însă potrivit art. 309 din Codul de procedură civilă, actele juridice cu un obiect de o valoare mai mare de 250 lei nu pot fi probate decât prin înscrisuri. Deși reclamanta este un profesionist, Codul de procedură fiscală obligă profesionițtii să emită facturi și chitanțe descărcătoare care să facă dovada plății în vedere cuprinderii acestora în contabilitate și a plății taxelor și impozitelor aferente. În consecință, având în vedere că se invocă plata ca mod de stingere a obligației, această dovadă trebuia să fie făcută de reclamantă (în raport de susținerile sale din 12.02.2015) ori de pârât (în raport de susținerile din întâmpinare). Din înscrisurile depuse la dosar nu a rezultat stingerea obligației prin plată și, pe de altă parte, deși reclamanta a arătat că debitul a fost achitat, nu a renunțat la judecată.
Se reține că pârâtul invocă proprii creanțe împotriva reclamantei însă nu face dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1616-1617 din Codul civil pentru a se stabili dacă operează ori nu compensația.
Astfel cum s-a reținut anterior, potrivit art. 249 din codul de procedură civilă părțile sunt cele ținute de obligația de a dovedi susținerile lor și au posibilitatea administrării oricăror probe prevăzute de lege în condițiile art. 254 și urm. din Codul de procedură civilă or, deși părțile au avut posibilitatea să propună probe și să depună la dosar orice înscrisuri de care înțeleg să se folosească, nici reclamanta și nici pârâtul nu au înțeles să depună la dosar dovezi în sensul efectuării pății ori a îndeplinirii condițiilor potrivit cărora operează compensația între datorii reciproce.
Față de cele reținute instanța înlătură susținerile părților în ceea ce privește plata ori intervenirea compensației, ca neîntemeiate.
Obligațiile de natură comercială dintre profesioniști se probează cu acte autentice, cu acte sub semnătură privată, cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele comercianților, cu martori, precum și prin orice alte mijloace de probă admise de legea civilă, astfel că existența și executarea unor contracte de prestări servicii, precum și existența debitului reclamat de societatea creditoare pot fi probate prin orice mijloc de probă.
Astfel, instanța reține că între părți a intervenit contractul de furnizare a gazelor naturale, în condițiile arătate: îndeplinindu-și obligațiile asumate, reclamanta, pentru gazele furnizate la locul de consum indicat de pârât, a emis în perioada 25.04._14 facturile fiscale în sumă de 1118,85 lei însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract privind plata contravalorii acestora.
Din coroborarea înscrisurilor analizate anterior a rezultat că societatea reclamantă și-a respectat obligațiile contractuale în ceea ce privește furnizarea gazelor naturale în condițiile convenite de părți. Ori, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate, pârâtul nu și-a îndeplinit întocmai și la timp obligația corelativă de plată a contravalorii gazelor naturale consumate, din înscrisurile depuse nerezultând dovada p,lății ori a compensației, cum s-a reținut anterior.
Având în vedere dispozițiile art. 1169, 1170, 1270 din Cod civil, conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante iar convențiile trebuie executate cu bună-credință, pârâtul este ținut de obligațiile asumate prin contractul încheiate cu reclamanta, acestea producând efecte depline între părți, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate putând fi angajată răspunderea contractuală. Prin urmare, pârâtul, beneficiarul serviciilor efectuate de creditoare este ținut de îndeplinirea obligației corelative de plată, la prețul convenit de părți, potrivit mențiunilor din contract și a facturilor fiscale emise în condițiile stabilite de părți.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului este necesar a se stabili existența unei neexecutării culpabile a contractului din partea sa, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între prejudiciu și neexecutarea contractului.
Prin neexecutarea obligațiilor contractuale referitoare la efectuarea plății, astfel cum acestea au convenit, pârâtul a adus atingere dreptului subiectiv corelativ al reclamantei, căreia i-a produs în acest mod un prejudiciu, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale contractuale conform art. 1530 din Codul civil. Culpa pârâtului este dovedită în speță, având în vedere că reclamanta a făcut dovada existenței creanței, iar pârâtul nu și-a executat obligația corelativă de plată a facturilor emise pentru serviciile prestate.
În consecință, reclamanta a făcut dovada creanței deținute contra pârâtului, în cuantum de 1118,85 lei, motiv pentru care pârâtul era ținută să facă dovada că la acest moment nu mai datorează suma pretinsă întrucât a intervenit un mod de stingere a obligațiilor ori această dovadă nu s-a făcut, cum instanța a reținut anterior.
În ceea ce privește penalitățile de întreținere, potrivit convenției părților se reține că acestea sunt datorate pentru neplata la scadență a contravalorii facturilor emise, calculându-se după împlinirea unui termen de 15 zile de la data scadenței (30 de zile de la data emiterii facturii). Până la data introducerii acțiunii, valoarea acestora este de 54,21 lei, penalitățile fiind datorate până la achitarea integrală, fără ca valoarea acestora să depășească debitul principal asupra cărora sunt calculate.
Potrivit dispozițiilor art. 1013 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prevederile procedurii ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatată printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
În sensul dispozițiilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, este certă creanța a cărei existență rezultă din însuși titlul executoriu, în speță, din actul de creanță, față de dispozițiile art. 1013 din Codul de procedură civilă. În cauza de față instanța constată că dreptul de creanță al reclamantei îndeplinește condiția certitudinii, existența sa rezultând din coroborarea contractului părților, de facturile fiscale.
Creanța este, de asemenea, lichidă, în lumina dispozițiilor art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cuantumul acesteia fiind de 1118,85 lei, debit principal și 54,21 lei până la data de 27.01.2014 și în continuare determinabile potrivit criteriilor convenite de părți.
Având în vedere că pârâtul și-a asumat obligația de plată a debitului, pentru suma de 1118,85 lei la 30 de zile de la data emiterii, că ultima factură a fost emisă la 30.06.2014, iar scadența facturii s-a împlinit la 30.07.2014, creanța pretinsă îndeplinește condiția exigibilității potrivit art. 662 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Față de considerentele expuse, în baza art. 1021 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, instanța va admite cererea reclamantei și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1118,85 lei reprezentând servicii prestate de reclamantă, conform facturilor fiscale și suma de 54,21 lei reprezentând majorări de întârziere de la 27.05.2014 până la data introducerii acțiunii, 27.01.2015.
În temeiul art. 451-453 din Codul de procedură civilă, având în vedere soluția ce urmează să se pronunțe în cauză, va obliga pârâtul să achite creditoarei 50 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în pretenții formulată pe procedura specială a soluționării cererilor cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. G. S. ENERGY ROMANIA S.A., J_, C.U.I._, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, .. 10A, Clădirea C3, etaj 7, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul I. G., CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, .. 6, ., . consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1118,85 lei reprezentând servicii prestate de reclamantă, conform facturilor fiscale și suma de 54,21 lei reprezentând majorări de întârziere de la 27.05.2014 până la data introducerii acțiunii, 27.01.2015.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie de drept.
Cu drept de apel la Tribunalul București, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Dată în Camera de consiliu și pronunțată în ședința publică azi, 18.05.2015.
Președinte, Grefier,
V.-I. F. M. N.
Red./Tehnored. jud. F.V.I.
4 ex/09.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6874/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6839/2015. Judecătoria... → |
|---|
