Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3661/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3661/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 13-03-2015 în dosarul nr. 3661/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3661
Ședința publică din data de 13.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte – jud. A. C. M.
Grefier – C. R.
Pe rol se află pronunțarea în cauza civilă privind pe reclamanții D. T., D. I. în contradictoriu cu pârâtul B. C. R. SA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, reclamanții D. T., D. I. au chemat în judecată pârâtul B. C. R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate nulitatea clauzei prevăzute la art. 8 lit. a si b din contractul de credit ipotecar nr._ din 14.08.2012 referitoare la obligarea achitării comisionului de administrare și a comisionului pentru plați in sistem interbancar, să oblige parata la restituirea sumei de 283,5 RON, reprezentând suma achitata de subsemnata in baza unei clauze contractuale lovite de nulitate absoluta, intitulata Comision de administrare, suma fiind achitata de la data de 14.08.2012 pana in prezent, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:
„Menționam împrejurarea, ca subsemnata, in baza dispozițiilor art. 6 din Legea 193/2000, doresc derularea in continuare a contractului de credit nr._/14.08.2012.
In privința taxei de timbru aferenta acestei cereri apreciem faptul ca prezenta cerere este scutita de la taxa judiciara de timbru raportat la disp. art. 29 lit. f din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru care prevăd ca sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la "protecția drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice si asociațiile pentru protecția consumatorilor au calitatea de reclamant împotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor"."
MOTIVELE CERERII:
1.Subsemnata am încheiat cu pârâta Contractul de credit nr._ din 14.0S.2012, al cărui obiect a fost împrumutul sumei de 65.215 EUR, pentru o durata de 360 de luni de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Împrumutul a fost garantat imobiliar cu ipoteca de prim rang instituita asupra imobilului apartament situate in ., ., ., ..
In cuprinsul contractului de credit cu garanție imobiliara, mai exact prin clauza cuprinsă la art. 8 lit. a si b din contract, s-a prevăzut dreptul băncii pârâte de a încasa de la subsemnații un comision de administrare credit, în valoare de 3,5 RON lunar si comision pentru plați in sistem interbancar in suma de 3 RON, plus alte comisioane si taxe adăugat la soldul creditului in valoare de 51.506, 22 EUR, la care s-a adăugat suma de 68.114,17 lei reprezentând comisioane si alte taxe!
Prin contractul sus arătat, de nevoi personale, se specifica in art.5 ca dobânda curenta a contractului este variabila fiind de 4,70% pe an, insa astfel cum se poate constata din disp. art. 7 din contract aceasta dobânda anuala cuprinde si comisionul de administrare, comisionul de analiza, comisionul de gestiune, comisioane incasate si distinct prin disp. art. 8 de care banca, aceasta reprezentând o îmbogățire fara justa cauza.
Conform dispozițiilor Legii nr. 193/2000, este interzis comercianților de a stipula clause abusive, fara putința discutării si negocierii acestora, in contractele incheiate cu consumatorii.
Verificând Anexa din legea 193/2000 republicata in vigoare la data semnării Convenției de credit sunt considerate clause abusive acele prevederi contractuale care " dau dreptul exclusive comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale", "oblige consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale."
Prin Legea 193/2000 s-a transpus conținutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 prin care s-a stabilit in mod expres competenta instanței de judecata de a constata caracterul abuziv, interpretând aceasta Directiva, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a stabilit in cauza Banco Espaniol de Credito S.A versus Joaquin Calderon Camino (C -618/10) ca protecția acestui act normativ se opune unei reglementari a unui stat membru care permite instanței naționale, atunci cand constata nulitatea unei clauze abuzive cuprinse . intre un vânzător sau un furnizor si un consumator, sa completeze respectivul contract modificând conținutul acestei clauze".
2.In contractul de credit ce face obiectul prezentei cauze este specificata obligația subsemnatei de a plați lunar băncii un comision de administrare, pe langa comisionul pentru analiza documentației si analiza dosarului, care oricum erau cuprinse si calculate in dobânda anuala variabila conforme contractului.
Art 8 lit. a din contractul de credit prevede abuziv obligația de plata a acelui comision de administrare credit, având in vedere dispozițiile Legii 193/2000 actualizate, astfel incat solicitam a constata nulitatea clauzei ce prevede comisionul de administrare.
Potrivit art. 4 din legea 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor".
In temeiul lit I) din Anexa, este considerate clauza abuziva prevederea care obliga consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari in cazul neindeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparative cu pagubele suferite de comerciant".
Cum lesne se poate observa, sumele reprezentând dobânda+comision administrare si celelalte comisioane aplicate de către banca, depășește suma împrumutata, fiind dublul sumei efectiv creditate!
Astfel cum se poate observa din parcurgerea contractului de credit, modalitatea de calcul a comisionului in dobânda anuala variabila ( adică la dispoziția băncii) lipsește, acesta fiind stabilit direct si unilateral de banca, pentru toate durata de creditare.
In viziunea băncii, acest comision de administrare ar reprezenta monitorizarea de către banca a utilizării creditului, a restituirii ratelor precum si a îndeplinirii obligațiilor de către debitor.
Or in aceasta situație, banca oricum este acoperita de dispozițiile contractuale prin stabilirea de penalități de intarziere la plata, declararea scadentei anticipate, or modificarea dobânzilor!!!
Indiferent cum am privi situația perceperea acestui comision nu poate fi justificata, fiind in mod clar si evident o clauza abuziva a contractului, prin aceasta parata percepand o garanție dubla fara a justifica nevoia suplimentara de garantare a sumei împrumutate.
De asemenea, comisionul de administrare prevăzut in contractul de credit este o clauza abuziva deoarece in sensul legii 193/2000 este in măsura sa genereze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile celor doua parti.
Practica instanțelor de judecata a imbratisat punctul de vedere corespunzător admiterii acestor acțiuni in pretenții ce ne indreptateste sa susținem faptul ca si prezenta acțiune se inscrise in acest trend judiciar pozitiv.
In acest sens amintim cauza Amuraritei c. României, decizie in care Curtea Europeana a mers mai departe arătând ca instanțele trebuie sa tina cont chiar si de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare finalizate prin hotărâri definitive si sa nu le mai repună in discuție ., ba mai mult, in funcție de particularitățile cauzei trebuie sa analizeze si posibilitatea ca in anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești sa poată fi opuse si terților (parag. 31-38).
Pentru aceste motive vă solicităm admiterea prezentei acțiuni, astfel cum a fost formulată.
ÎN D.: Dispozițiile Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, Directiva 93/13/CEE, Art. 969 - 970 C.civ. ; art. 977 si urm. C.civ. ; art. 948 C.civ ; art. 992 si urm. C.civ coroborate cu art. 1092 C.civ si orice alte dispoziții legale in materie.”
Pârâtul B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. T. și D. I. prin care a solicitat: admiterea excepției nulității capătului de cerere prin care se solicită nulitatea clauzei prevăzute la art. 8 lit. b din contractul de credit, pentru neprecizarea elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, prevăzute la art. 194 Cod proc. civ.; admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea prestațiilor și respingerea lui ca fiind inadmisibil, întrucât sancțiunea sui generis din domeniul protecției consumatorilor operează ex nune și nu permite restabilirea situației anterioare; pe fond, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată; obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat următoarele:
„I. Situația de fapt și obiectul cererii
(1)La data de 14.08.2012, Subscrisa am încheiat cu reclamanții contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr._ ("Contractul de credit"), pentru suma de 65.215,00 euro, pe o perioadă de creditare de 360 de luni, contract în care se prevedea la data încheierii o dobândă curentă în valoare de 4,339 % pe an, variabilă. Aceasta este calculată prin raportare la indicele de referință Euribor la 3 luni la care se adaugă o marjă fixă de 3,95 puncte procentuale, marjă fixă care se menține pe întreaga perioadă a contractului de creditare.
(2)De asemenea, aferent creditului pus la dispoziție, la art. 8 din Contractul de credit se prevede că împrumutații datorează Băncii două comisioane, anume comisionul de administrare lunară cont curent activ de 3,5 LEI și un comision pentru plăți în sistem intrabancar sau interbancar de 3 LEI.
(3)în prezent, în încercarea de a se sustrage de la obligația de plată a comisioanelor datorate Băncii în baza contractului de credit, reclamanții au sesizat Judecătoria Sectorului 3 cu prezenta acțiune, având ca obiect:
-constatarea nulității clauzei prevăzute la art. 8 lit. a și b din Contractul de credit referitoare la obligarea achitării celor două comisioane anterior menționate ;
-obligarea Subscrisei la rambursarea sumei de 283,5 LEI, reprezentând suma achitată de către împrumutați în baza clauzelor contractuale a căror valabilitate este contestată.
II. Excepția nulității capătului de cerere prin care se solicită nulitatea clauzei prevăzute la art. 8 lit. B din contractul de credit, pentru neprecizarea elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, prevăzute la art. 194 cod proc. Civ.
(4)Art. 194 lit. d) Cod. proc. civ. impune sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 196 Cod. proc. civ. ca cererea de chemare în judecată să cuprindă "arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea".
(5)Prezenta cerere de chemare în judecată este formulată cu nerespectarea dispozițiilor art. 194 Cod proc. civ. în sensul în care nu conține motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază capătul privind anularea ca abuzivă a clauzei 8 litera b) din Contractul de credit.
(6)Singurele aspecte învederate de reclamanți în ceea ce privește această clauză sunt cele de la începutul acțiunii unde doar se precizează că se contestă dreptul Băncii de a percepe comisionul de administrare cont curent și comisionul pentru plăți în sistemul interbancar.
(7)Reclamanții nu au înțeles să precizeze niciunde în cuprinsul cererii de chemare în judecată în concret, cu referire la prezentul contract de credit, împrejurările de fapt și de drept în care se identifică dezechilibrul contractual sau din care rezultă reaua-credință a Subscrisei la momentul încheierii contractului sau motivele pentru care apreciază că sunt îndeplinite și celelalte condiții cumulative prevăzute de Legea nr. 193/2000 pentru aprecierea caracterului abuziv al unei clauze în cazul clauzei 8 litera b) din Contractul de Credit. Nu se precizează care sunt motivele pentru care se solicită eliminarea comisionului prevăzut la art. 8 litera b.
(8)întrucât reclamanții nu au respectat dispozițiile art. 194 în ceea ce privește conținutul cererii de chemare în judecată și în baza prevederilor art. 196 Cod proc. civ., solicităm instanței să constate nulitatea capătului de cerere privind anularea clauzei 8 litera b) din Contractul de credit. în subsidiar, în măsura în care ați aprecia că nu se impune sancțiunea nulității cererii, vă solicităm să puneți în vedere reclamanților să își precizeze cererea de chemare în judecată conform celor expuse mai sus, numai astfel putându-se realiza dreptul la apărare al Subscrisei și realiza o judecată valabilă.
(9)în lipsa motivării și expunerii motivelor de nelegalitate Subscrisa nu suntem în măsură să facem o apărare judicioasă, prin care să combatem în concret, cu argumente legale susținerile reclamanților iar pentru aceste motive se impune aplicarea sancțiunii nulității acestui capăt de cerere al reclamanților.
III. Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea sumelor plătite cu titlu de comision administrare cont curent și comision pentru plăți în sistemul interbancar
(10) Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat modificarea unor componente din prețul Contractului de credit și restituirea sumelor plătite anterior în temeiul prevederilor contractuale cu titlul de costuri aferente creditului acordat de subscrisa.
(11)Ca natură juridică, contractele de credit reprezintă contracte reale, cu titlu oneros, unilaterale, cu executare succesivă din partea împrumutatului, deoarece obligația acestuia se execută în timp, prin rate succesive.
(12)Conform teoriei generale a obligațiilor contractuale, anularea / modificarea / încetarea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă nu poate produce efecte retroactive. Acest fapt se explică prin imposibilitatea uneia dintre părți de a returna folosința asigurată de cealaltă parte.
(13)Rațiunea acestei excepții este tocmai evitarea unei îmbogățiri fără justă cauză a împrumutatului, iar nu a împrumutătorului, deoarece împrumutatul este cel care nu poate restitui valoarea folosinței banilor pentru timpul trecut (respectiv nu poate restitui serviciile prestate de Bancă în schimbul respectivelor comisioane).
(14) Mai mult, prevederile menționate sunt întărite de reglementările speciale din dreptul consumului, care prevăd o sancțiune specifică, distinctă de nulitate, care nu operează cu efect retroactiv și care, prin urmare, nu permite restabilirea situației anterioare.
(15)Astfel, în situația pur ipotetică în care instanța ar reține caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de administrare cont curent și comisionul privind plățile în sistemul interbancar, sancțiunea aplicabilă în virtutea normelor legale europene și naționale din dreptul consumului este una sui generis, ce nu permite restituirea prestațiilor deja executate (Legea nr. 193/2000 și Directiva 93/13/CE).
(16) în temeiul dispozițiilor de forță juridică superioară ale Directivei 93/13/CEE, art. 6 alin. 1 și art. 7 alin. 2, interpretate în lumina considerentelor 20 și 23 din același act comunitar de drept derivat și în lumina art. 4 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011, privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care consacră logica de după . Tratatului de la Lisabona, sancțiunea ce poate interveni în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale constă în încetarea producerii pentru viitor a efectelor acelor clauze, fără a se repune în discuție prestațiile deja executate, cum se întâmplă în cazul nulității.
(17)în acest context, cererea reclamanților de restituire a sumelor de bani plătite cu titlu de comision de administrare cont curent și comision privind plățile în sistemul interbancar este inadmisibilă.
IV. Comisioanele prevăzute la art. 8 din contractul de credit erau permise de legea în vigoare la data încheierii sale
(81)Din perspectiva aplicării legii în timp, la data încheierii Contractului de credit, regimul juridic al acestuia era prevăzut în OUG nr. 50/2010, Legea nr. 289/2004 și în Legea nr. 193/2000, care permiteau perceperea comisioanelor enumerate la art. 8 din Contract.
(82)Comisionul administrare cont curent este permis în mod expres de art. 36 alin. (1) din OUG nr. 50/2010.
(83)Astfel în textul mai sus menționat se prevede că "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, dupa caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor."
(84)Contractul de credit în cauză a fost încheiat cu reclamanții după data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, astfel că acesta este supus prevederilor legale în vigoare la data formării sale, data la care comisioanele erau instrumente financiar permise și de utilizare largă în contractele de credit.
(85)în ceea ce privește comisionul pentru plăți interbancare facem precizarea că acesta nu a fost perceput de către Bancă (după cum rezultă din extrasul de cont anexat) dar mai mult, reglementarea acestuia intră în competența BNR care stabilește perceperea unui astfel de comision. D. urmare nu se poate critica în vreun fel comportamentul Băncii în a stipula acest comision întrucât am acționat conform reglementărilor BNR.
V. Comisionul de administrare cont curent prevăzut la clauza 8 lit. a) contestată nu se confundă cu comisionul de administrare credit la care fac referire reclamanții în motivarea acțiunii
(18)Prin acțiunea formulată reclamanții contestă clauza 8. lit. a) din Contractul de credit pe motiv că B. ar percepe acest comision în mod abuziv în condițiile în care, susțin aceștia, comisionul de administrare ar fi deja inclus în dobânda anuală.
(19)Nimic mai neadevărat. în acțiunea formulată reclamanții fac o . afirmații total eronate și care, considerăm, sunt făcute tocmai în scopul de a induce în eroare instanța cu privire la situația de fapt dedusă judecății.
(20)Astfel:
-în al treilea paragraf din "Motivele cererii" reclamanții susțin că "în cuprinsul contractului de credit cu garanție imobiliară, mai exact clauza cuprinsă la art. 8 lit. a și b din contract, s-a prevăzut dreptul băncii de a încasa de la subsemnații un comision de administrare credit, în valoare de 3,5 RON lunar [...]"
(21)Greșit, dintr-o simplă lecturare a clauzei 8 lit. a) se poate vedea că ceea ce Bancă percepe de la reclamanți nu este comision de administrare credit ci un comision de
administrare cont curent. De asemenea, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de
credit și al graficului de rambursare comisionul de administrare credit are valoarea
o, deci nici nu există în cauză.
-în al patrulea paragraf din "Motivele cererii" reclamanții susțin că "prin contractul mai sus arătat, de nevoi personale, se specifică în art. 5 că dobânda curentă a contractului este variabilă fiind de 4,70% pe an, însă cum se poate constata din dispozițiile art. din contract această dobândă anuală cuprinde și comisionul de administrare, comisionul de analiză, comisionul de gestiune, comisioane încasate și distinct prin disp. art. 8 de către bancă, acesta reprezentând o îmbogățire fără justă cauză."
(22) De asemenea, afirmațiile de mai sus sunt eronate după cum vom arăta în continuare. în primul rând, contractul de credit semnat între Subscrisa și reclamanți nu este unul de nevoi personale ci un contract de credit ipotecar pentru persoane fizice. în al doilea rând, dobânda curentă a contractului nu este prevăzută în art. 5 ci în art. 6 al Contractului de credit iar valoarea acesteia nu este de 4,70 % pe an ci, așa cum rezultă expres din art. 6, valoarea este de 4,339% pe an (variabilă în funcție de Euribor la 3M + marjă fixă de 3,95). în al treilea rând, ceea ce are valoarea de 4,70 % și la care credem că reclamanții se referă este dobânda anuală efectivă (costul total al creditului) în care sunt incluse: dobânda anuală, comision unic de analiză promisiune de garantare datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA, comision de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA și cost de evaluarea a garanției.
(23) Cu totală rea-credință se menționează de către reclamante că între aceste comisioane ar fi stipulat și comisionul de administrare credit ținând cont că dintr-o simplă lecturare a articolului se poate observa că acesta nu există. Mai mult așa cum am arătat mai sus din graficul de rambursare reiese clar ca un astfel de comision nu este perceput, valoarea acestuia fiind o.
(24) Se mai menționează că aceste comisioane mai sus arătate ar fi percepute și în temeiul art. 8 din Contract, ceea ce nu este adevărat întrucât așa cum am arătat ceea ce se percepe în baza art. 8 lit. a și b sun două comisioane diferite, anume:
-comision de administrare cont curent care este perceput de Bancă urmare a activității gestionare a contului deschis pe numele reclamanților (i.e. în măsura în care reclamanții ar dori să facă o interogare de cont B. este obligată să prezinte informațiile solicitate clienților, dacă se solicită un extras de cont de asemenea B. este obligată să îl ofere. Pentru toate aceste activități legate de gestiunea și supravegherea contului este perceput acest comision de administrare în valoarea de 3,5 LEI lunar);
-comision pentru plăți în sistem intrabancar (viramente BCR-BCR) sau interbancar (viramente BCR-alte bănci) care este aferent efectuării plății taxei către bugetul de stat pentru înregistrarea avizelor de garanție și comisionului de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA în valoare de 3 lei. Acest comision este stabilit prin norme BNR și nu de Subscrisa.
(25)Prin urmare aceste două comisioane percepute în temeiul art. 8 nu vin să
dubleze celelalte comisioane incluse în costul total al creditului (art. 7) ci, așa
cum am arătat, toate sunt percepute pentru servicii distincte și nu se realizează o
îmbogățire fără justă cauză a Băncii. Susținerea reclamanților este neîntemeiată.
(26) Așa cum rezultă din Extrasul de cont pentru perioada 14.08._14 [ANEXA 1], cuprinzând toate operațiunile efectuate de la data contractului de credit și până în prezent singurul comision care în fapt este perceput de Bancă este cel de administrare cont în valoarea de 3,5 Lei lunar. Din acest extras rezultă că, în fapt, comisionul pentru plăți în sistemul interbancar nu a fost perceput.
(27) Comisionul de gestiune, după cum reiese chiar din denumirea acestuia, este datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA, iar nu Subscrisa suntem cea care beneficiază de acesta. Mai mult, stipularea acestuia în contract este permisă potrivit art. 11 alin. (3) litera, d) din Normele de implementare a programului "Prima casă", aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009 în textul acestuia prevăzându-se că acest comision de gestiune este datorat de finanțator și recuperat de la beneficiar.
(28) Comisionul unic de analiză promisiune de garantare este datorat o singură dată și este de asemenea datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA, iar nu Subscrisa suntem cea care beneficiem de el. Stipularea acestuia este expres permisă de art. 195 din Normele de implementare a programului "Prima casă", aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009, prevăzându-se că "Finanțatorii care solicita FNGCIMM emiterea unei promisiuni de garantare vor face dovada achitării unui comision unic de analiza de 0,15%/an din valoarea promisiunii de garantare. Comisionul este suportat de beneficiar, [...]" [s.n].
(29) în mod eronat se afirmă de reclamanți că în viziunea Băncii acest comision de administrare cont ar reprezenta monitorizarea de către B. a utilizării creditului, a restituirii ratelor precum și a îndeplinirii obligațiilor de către debitor. Cele de mai sus sunt specifice comisionului de administrare credit iar nu comisionului de administrare cont. Pentru acesta din urmă am arătat care sunt serviciile pentru car B. îl percepe iar comisionul de administrare credit nici nu figurează printre obligațiile reclamanților.
VI. Clauzele privind comisioanele nu intra în domeniul de aplicare a legilor privind protecția consumatorului, fiind clauze privitoare la prețul contractului
(30)Conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000: „(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
(31) Legiuitorul național a preluat soluția din art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE care are o redactare aproape identică: „(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil."
(32) Rațiunea pentru care cele două norme juridice exclud din sfera clauzelor contractuale ce pot fi cercetate din perspectiva caracterului lor abuziv, clauzele care consacră obligațiile esențiale, ține de mecanismul acordului de voințe și de libertatea de voință a subiectelor de drept de a intra în raporturi contractuale pe baza unui consimțământ valabil exprimat.
(33)De altfel, clauzele esențiale, precum cele privind obiectul contractului și prețul, sunt cele care determină natura contractului, diferențiindu-1 de alte tipuri de contracte asemănătoare, iar ingerința unei terțe persoane sau a instanței asupra conținutului lor încalcă libertatea contractuală a părților. De aceea, legea consideră că este suficient ca respectivele clauze care consacră obligațiile esențiale să fie „exprimate":
„într-un limbaj ușor inteligibil" - legea națională; „în mod clar și inteligibil" - directiva comunitară.
(34) Or, clauzele care consacră plata comisioanelor de administrare cont curent și pentru plăți în sistemul interbancar sunt de asemenea clauze esențiale din Contractului de credit, care privesc costuri ale acestui împrumut și nu pot forma obiectul controlului instituit de Legea nr. 193/2000.
(35) Clauzele contestate au o redactare clară și inteligibilă, fără utilizarea unor termeni ambivalenți sau echivoci. Mai mult chiar, cuprind cifre (fiind stabilite în sumă fixă de 3,5 LEI respectiv 3 LEI), în modul cel mai simplu și concis, pentru clarificarea exactă a modalității prin care se determină cuantumul comisioanelor.
(36) Aceste comisioane pretinse de subscrisa reprezintă costuri aferente creditului (mai exact comisionul de administrare cont curent este pentru administrarea contului reclamantei D. T. și în care urmează să se facă plățile ratelor de credit iar comisionul pentru plăți în sistemul interbancar este aferent plății taxei către bugetul de stat pentru înregistrarea avizelor de garanție și comisionului de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA), fiind parte integrantă din partea de obligații asumată de împrumutați pentru a li se pune la dispoziție sumele de bani împrumutate.
(37) Comisioanele exprimă o componentă a costului / prețului creditului (componentă ce trebuie plătită), respectiv, contravaloarea unui serviciu din prestat din partea băncii.
(38) Soluția a fost confirmată de practica înaltei Curți de Justiție și Casație, care califică comisioanele și dobânzile ca fiind parte integrantă din prețul contractului de credit, neputând fi supuse controlului instanței precum sunt clauzele abuzive:
„Clauzele referitoare la dobânzi și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor potrivit normelor de drept naționale și comunitare sus citate nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, în raport cu serviciul furnizat, cu condiția ca aceste clauze să fie clar și inteligibil exprimate. [...]
Dobânda anuală, comisioanele, etc. intră în sfera noțiunii de preț al contractului de credit, de vreme ce reprezintă contraprestații lunare solicitate de bancă în virtutea creditului acordat. [...]" (Decizia nr. 4685/27.11.2012). (Anexa 2)
(39)Concluzionând, cele două comisioane sunt elementele despre care B. și-a informat Clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit. în
consecință, dispozițiile contractuale care le reglementează nu pot fi analizate din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând, atât dispozițiile din legislația națională, cât, mai ales, prevederile comunitare.
VII. Clauzele privind comisioanele de administrare cont curent și pentru plăți în sistemul interbancar nu sunt clauze abuzive
(40)Noțiunea de clauză abuzivă este definită la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 ca fiind „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților."
(41) Ca atare, reclamanților, incumbându-le sarcina probei, trebuiau să demonstreze cumulativ că clauzele contestate din Contractul de credit:
(i)nu au putut fi/nu a fost negociate de reclamanți cu subscrisa,
(ii)creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului,
(iii)au fost introduse în contract contrar cerințelor bunei-credințe.
a) Comisioanele au putut fi negociate de aceia care și-au dorit
(42)În concepția Codului civil, contractul este rezultatul discuției libere dintre părțile contractante, rodul acordului de voințe liber exprimat al acestora: așadar, părțile contractante personal sau prin reprezentanții lor discută pe îndelete și cu răbdare clauzele viitorului contract, cu alte cuvinte poartă negocieri".
(43)Negocierile sunt specifice perioadei precontractuale, esențială pentru realizarea echilibrului contractual și redactarea conținutului propriu-zis al contractului.
(44)Un prim argument care neagă caracterul abuziv al comisioanelor contestate de reclamanți este faptul că o astfel de perioadă precontractuală a precedat încheierea Contractului de credit, între momentul în care reclamanții au solicitat inițial creditul (18.07.2012) și momentul încheierii propriu-zise a Contractului (14.08.2012) trecând o perioadă de timp semnificativă, în care, pe de o parte, subscrisa am efectuat verificările necesare și am analizat bonitatea clienților, iar reclamanții au putut să se intereseze de toate condițiile și mecanismele contractuale, să ceară lămuriri și să propună modificările ale clauzelor pe care nu le agreau.
(45)Reclamanta, D. T., prin natura meseriei sale, aceea de grefier în cadrul Tribunalului București, prezintă toate premisele faptului că a înțeles și asumat tot ceea a semnat în legătură cu prezentul contract. Acest fapt s-a și întâmplat în cauză dată fiind perioada precontractuală îndelungată în care e clar că cei doi au evaluat toate ofertele de creditare disponibile și apoi au ALES și ASUMAT prezentul contract.
(46)Pe de altă parte, specificul contractelor nenegociate este faptul că ele nu se încheie în urma discuțiilor sau negocierilor libere ale părților, ci prin adeziunea părții mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract al cărui conținut a fost prestabilit de partea contractantă mai puternică: „Contractele de adeziune pot fi definite ca fiind contracte tip al căror conținut, ale căror clauze sunt prestabilite unilateral de către una dintre părțile contractante; cealaltă parte nu are posibilitatea să le discute; ea este liberă să le accepte sau să nu le accepte; dacă le acceptă, atunci aderă pur și simplu la contractul al cărui conținut este prestabilit".
(47)Or, prin mecanismul lui de încheiere, Contractul de credit nu a fost impus, fiindcă oferta de a contracta nu a provenit de la subscrisa, ci de la reclamanți, care au avut libertatea de a opta pentru acest tip de credit, pentru modalitatea de calcul a dobânzii (fixă, variabilă, mixtă) și a comisioanelor și chiar pentru instituția bancară care urma să le acorde împrumuturile.
(48)Elementele esențiale ale Contractului de credit - suma de bani care urmau să fie împrumutate de la subscrisa BCR - a fost propusă de reclamanți. Până la momentul propunerii sumei de bani împrumutate - 65.215,00 EUR - nu a existat o ofertă de a contracta a băncii la care reclamanții să adere fără posibilitatea negocierii, motiv pentru care nu se poate considera că termenii contractuali au fost „dictați" de subscrisa, ca în cazul contractelor nenegociate.
(49)Oricum, chiar dacă calificăm Contractul de credit ca fiind un contract de adeziune, interpretarea sistemică și teleologică a art. 3 din Directiva 93/13/CEE duce la concluzia că în sistemele de drept ale statelor membre, și mai larg, în ordinea juridică comunitară, contractele de adeziune nu sunt interzise de plano și, prin urmare, nici considerate ilicite, de plano.
(50)Cel mult s-ar putea spune că art. 4 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 instituie o prezumție simplă, prin care o clauză preformulată este considerată nenegociată și nu abuzivă. Simplul fapt al nenegocierii unei clauze nu îi conferă caracter abuziv, fiind necesar ca și restul condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) să fie verificate.
(51) Dacă legiuitorul ar fi catalogat de plano un contract de adeziune ca fiind unul abuziv, fără îndoială ar fi redactat dispozițiile legale în așa fel încât prezumția de caracter abuziv a oricărei clauze din contract de adeziune să fie absolută.
(52)Se poate, așadar, ca o clauză, chiar dacă nu este negociată, să nu fie, totuși, abuzivă, pentru că nu sunt întrunite celelalte condiții prevăzute de lege pentru constatarea caracterului abuziv. De aceea se continuă în alin. (3) al art. 4 din Legea nr. 193/2000:
„Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul, nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului..."
(53)Reclamanții din prezenta cauză au avut la dispoziție mai multe pârghii
contractuale pentru a influența negotium-ul părților, dar nu au făcut niciun
moment vreo contra-propunere băncii privind comisioanele, sau vreo propunere
de scoatere a unor comisioane din câmpul contractual. Dimpotrivă, la momentul
2010 când au semnat Contractul de credit, reclamanții și-au asumat fără nicio obiecție plata comisioanelor de administrare cont curent și pentru plăți în sistemul interbancar.
(54)Perioada precontractuală, în care au avut loc întâlniri între viitorii împrumutați și reprezentanții Băncii, în care au fost întocmit dosarul de creditare și au fost definitivate forma și conținutul final al contractului ce a fost, ulterior, semnat, era un moment oportun pentru ca reclamanții fie să obiecteze față de inserarea în Contractul de credit a comisioanelor, fie să propună un alt cuantum al acestora.
(55)Toate costurile prevăzute de clauzele Contractului de credit, inclusiv clauzele contestate, au fost prezentate și detaliate de către reprezentanții Băncii, atât anterior, cât și concomitent încheierii convenției de credit, subscrisa îndeplinindu-și cu bună-credință obligațiile prevăzute de legea comunitară și de cea națională cu privire la informarea consumatorului.
(56)Potrivit articolelor finale din ambele Contracte de credit, reclamanții recunosc: „Prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înțeles și mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însușesc în întregime".
(57)Astfel, perfectând Contractul, reclamanții au agreat în cunoștință de cauză componentele prețului contractual, între care și comisioanele, altfel nu ar fi trebuit să se declare deplin informați prin semnarea contractelor.
(58)Mai mult, subscrisa suntem doar una dintre instituțiile financiare care desfășoară activități de creditare de pe piața românească. Libertatea reclamanților de a alege orice produs bancar, al oricărei alte instituții financiare, în măsura în care nu erau mulțumiți de prețul oferit de BCR, cu componentele sale - inclusiv comisioanele, nu a fost cu nimic îngrădită, fiind evident că Contractul de credit nu a fost unul impus.
(59)Este inadmisibil ca după aproximativ 2 ani de la data semnării Contractului, timp în care reclamanții au executat fără obiecții Contractul, să susțină că acesta nu a făcut obiectul unui acord de voință liber exprimat, rezultat al negocierilor purtate - desigur în limitele pe care piața serviciilor financiar-bancare le presupune - și să reclame restituirea unor sume de bani deși acestea au făcut parte din prețul contractual privit în ansamblul său.
(60)La încheierea Convențiilor de Credit, clienților Băncii li se comunică Condițiile Generale și se discută și se negociază Condițiile Speciale, care conțin și obligațiile cele mai importante ale clienților.
(61) Și Contractul de credit care formează obiectul prezentului litigiu are această structură duală, fiind format din:
-Condițiile generale, care vizează toate tipurile de credit puse la dispoziția consumatorilor de subscrisa, care sunt afișate la sediul și pe paginile de internet ale băncii, și din
-Condițiile speciale (Contractul de credit ipotecar), particularizate la situația clienților, negociate de părți, adaptate situației concrete în care se află solicitanții creditului.
(62)Condițiile generale nu necesită prin finalitatea lor negociere, întrucât ele conțin reglementări abstracte, general aplicabile întregii palete de credite oferite de bancă și, ca regulă, tuturor clienților băncii.
(63)Condițiile speciale în schimb sunt diferite pentru fiecare consumator în parte, fiind adaptate la nevoile respectivului consumator: depind de tipul și nivelul veniturilor obținute de consumator (salariu, dividende, chirii etc), de perioada de creditoare (stabilită în funcție de solicitarea și eventual de vârsta consumatorului), de posibilitățile de rambursare, garanțiile oferite etc.
(64)Comisioanele sunt instrumente economice, folosite de toate instituțiile bancare, care se calculează la fel și au aceeași destinație indiferent de banca împrumutătoare.
(65)Or, subscrisa BCR nu pot răspunde pentru că am folosit instrumente bancare, conform scopului și destinației pentru care ele au fost instituite, recunoscute de normele BNR și în aceeași modalitate în care restul instituțiilor bancare le-au folosit în anul 2010 conform OUG nr. 50/2010.
(66)Oricum, reclamanții aveau opțiunea de a discuta utilitatea comisioanelor raportată la situația concretă, dovadă fiind faptul că nu tuturor consumatorilor li s-au perceput aceleași comisioane, la fel cum nu tuturor consumatorilor li s-a perceput același cuantum al lor.
(67)Nu în ultimul rând, atunci când analizează caracterul abuziv al clauzelor contestate, instanța de judecată trebuie să aibă în vedere specificul activității bancare.
(68)Pe această linie de gândire, subscrisa BCR încheie zilnic sute de contracte de credit, de valori diferite, în condiții diferite de creditare și cu consumatori radical diferiți, fiind evident că negocierea unui contract de credit nu înseamnă că banca pleacă de la „zero" în stabilirea clauzelor contractuale cu fiecare consumator în parte.
(69)Prin analogie, notarii pun la dispoziția părților modele preconstituite ale contractelor de vânzarea, cu clauze preformulate, de la care părțile încep negocierea, ceea ce nu transformă contractul de vânzare într-un act abuziv.
(70)Similar, este perfect normal ca subscrisa să pun la dispoziția consumatorului un model de contract preconstituit, reprezentând punctul de plecare în negocierea condițiilor de creditare, oferind ulterior consumatorului posibilitatea de a influența acel conținut (de exemplu, prin negocierea ratei dobânzii, negocierea perioadei de creditare etc.)
(71) în continuare, pasivitatea consumatorului, care fie din comoditate nu studiază mecanismele de formare a costului creditului, fie se grăbește să obțină creditul, fie nu înțelege destinația comisioanelor percepute, în niciun caz nu poate fi imputată subscrisei BCR, care este obligată doar să informeze pe consumator asupra condițiilor contractuale și să fie deschisă la negociere, nu și să se asigure că consumatorul a înțeles în detaliu toate clauzele contractuale și nu să accepte toate propunerile consumatorului.
(72) în acest sens, Curtea de Apel București a considerat că, la rândul său, consumatorul, conștient fiind că încheie un contract preformulat, trebuie să depună diligente pentru a se informa și înțelege clauzele pe care le semnează:
„Revenea însă reclamanților obligația de minimă diligentă de a citi aceste clauze preformulate ce constituie Condițiile generale la contractul de credit și în ipoteza în care nu se considerau suficient de lămuriți cu privire la efectele și consecințele juridice ale acestora aveau dreptul de a cere informații suplimentare, explicații și alte clarificări pentru a fi în deplină cunoștință de cauză cu privire la regulile ce reglementează respectivul contract" (Decizia civilă nr. 182/19.02.2012) (Anexa 3)
b) Comisioanele nu au fost introduse de subscrisa cu rea-credință
(86)În lipsa unei prevederi contrare, buna-credință a subscrisei BCR la încheierea Contractului de credit se prezumă, ceea ce înseamnă că reclamanții ar fi trebuit să demonstreze cu mijloacele prevăzute de lege manoperele dolosive pe care subscrisa le-am folosit atunci când am inserat comisioanele contestate în Contractul de credit.
(87)Subliniem, în egală măsură, faptul că buna - credință, trebuie analizată prin raportare la dispozițiile legale și practicile comercial-bancare în vigoare în România, în perioada de timp relevantă (2010 - prezent). Discuția inserării cu bună sau rea - credință a unor clauze contractuale în contracte de adeziune este strâns legată de cea a prezumției de caracter abuziv a tuturor clauzelor ce sunt redactate în prealabil (înainte de momentul propriu-zis al semnării contractului).
(88)Subscrisa arătăm că, din faptul pre-redactării unui suport de contract / a unui draft de contract supus mai apoi atenției viitorului cocontractant, nu poate fi reținuta de plano ideea că inserarea clauzelor a fost făcută cu rea - credință.
(89)În definitiv, pre-redactarea unui suport de contract este o diligentă menită să facă eficientă etapa precontractuală în termeni de timp, fără ca aceasta să însemne că se sare peste negocieri.
(90)Sensul căutat de legiuitorul comunitar, dar și de cel național, este acela de a sancționa orice manoperă a vreunui profesionist de a induce în eroare consumatorul în etapa negocierilor și definitivării formei de semnare a contractului, făcându-1 să creadă că în contract nu sunt inserate anumite clauze, ori că unele sunt, când realitatea este contrară.
(91)în ceea ce privește aceasta condiție, a inserării clauzelor în contracte cu bună-credință, Subscrisa, arătăm și care este interpretarea corectă a considerentului al 16-lea al Directivei 93/13/CEE, raționament aplicabil și în speță: „întrucât la aprecierea bunei-credințe, trebuie acordată o atenție deosebită forței pozițiilor de negociere ale părților, faptului de a ști dacă consumatorul a fost încurajat să-și dea acordul pentru clauza în cauză și dacă bunurile sau serviciile au fost vândute sau furnizate la cererea expresă a consumatorului; întrucât condiția de bună credință poate fi îndeplinită de vânzător sau furnizor atunci când acesta acționează în mod corect și echitabil față de cealaltă parte de ale cărei interese legitime trebuie să țină seama;"
(92) Or, nu poate fi pierdut din vedere că, raportat la situația de fapt dedusă judecății:
-creditul a fost acordate la cererea expresă a reclamanților;
-prin punerea la dispoziție a draft-ului de contract, reclamanții au putut parcurge conținutul lui pentru fiecare componentă de cost, inclusiv pentru cele două comisioane contestate;
-reclamanții nu au fost convinși să încheie Contractul de credit pe baza unei erori sau ca urmare a întreprinderii de către Bancă a oricăror manopere dolozive cu privire la oferta comercială a Băncii. Oricum în acest caz ar fi fost nul întregul contract și nu doar clauzele pretinse de reclamanți;
-ceea ce a fost prezentat în etapa precontractuală a și fost inserat în cuprinsul contractului semnat, păstrându-se întocmai elementele de preț asupra cărora se convenise;
-banca a luat în considerare interesele legitime ale reclamanților, raportând cuantumul sumei împrumutate la posibilitățile de rambursare a acesteia, precum și cuantumul ratelor lunare;
-la data încheierii contractului de credit, prin remiterea sumei împrumutate, subscrisa ne-am îndeplinit corespunzător obligațiile convenționale față de cocontractanții noștri.
-cauza contractului față de subscrisa nu mai subzistă în condițiile în care obligația Subscrisei deja executată nu își găsește echivalentul în plata prețului astfel cum a fost agreată de părți, inclusiv prin perceperea comisioanelor agreate;
-contractul de credit în cauză nu a fost încheiat în contextul unui monopol al nostru asupra activității de creditare. Libertatea reclamanților de a alege orice produs alt bancar al oricărei instituții financiare nu a fost cu nimic îngrădită.
-acordul clienților noștri cu privire la caracteristicile produsului „achiziționat", este de natură a da naștere unor obligații contractuale în sarcina acestora, pe care trebuie să le respecte, astfel cum și subscrisa, la rândul nostru, am respectat obligațiile noastre contractuale.
c) Existența comisioanelor nu creează un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților, în detrimentul consumatorului
(93) Reclamanții contestă prin prezenta acțiune clauza 8 lit. a și b din Contractul de credit, clauză prin care sunt stipulate două comisioane: anume comisionul de administrate cont curent în cuantum de 3,5 LEI și comisionul pentru plăți interbancare/intrabancare în cuantum de 3 lei.
(94)Pentru a fi în prezența unei clauze abuzive consumatorul trebuie să justifice un dezechilibru contractual existent ca urmare a unei clauze contestate. Or, în prezenta cauză nu numai că nu s-a indicat de către reclamanți un dezechilibru contractual dar acesta nici nu există.
(95)Din Extrasul de cont privind operațiunile desfășurate în perioada 14.08._14 rezultă că singurul comision perceput a fost cel de administrare cont curent în valoare de 3,5 LEI.
(96)Or, așa cum am arătat acesta este perceput pentru serviciile pe care este nevoită să le opereze ca urmare a existenței contului respectiv (interogare sold, eliberare extrase de cont, viramente), plata unei sume de 3,5 LEI lunar nefiind în măsură să creeze un dezechilibru contractual.
(97)Perceperea unei sume de 3,5 lei pentru administrarea contului curent este o sumă rezonabilă și nu poate conduce la un dezechilibru între contraprestații.
(98)Toate comisioanele sunt percepute de bancă în contra-partida unei prestații efectuate în favoarea reclamanților.
(99)Comisionul pentru plăți interbancare nu a fost perceput ceea ce exclude din start existența unui dezechilibru al părților.
(100)în mod neîntemeiat se afirmă de către reclamanți ca o justificare a dezechilibrului contractual că dobânda plus comisionul de administrare și celelalte comisioane ar atinge dublul sumei efectiv împrumutate.
(101)Cu rea-credință se încearcă să se inducă instanței ideea că de fapt comisionul de administrare cont ar fi cel care ar ridica valoarea de restituit la dublul sumei împrumutate. Este deasupra oricărei îndoieli că un comision în valoare de 3,5 LEI nu ar putea duce la valorile indicate de reclamanți. Un simplu calcul matematic atrage concluzia că pentru toată durata contractuală sumele percepute cu acest titlu se ridică la valoarea de 1260 de lei (aproximativ 283 Euro) ceea ce este cu totul altceva decât cele indicate de reclamanți.
VIII. Capătul de cerere privind restituirea prestațiilor este neîntemeiat
(102)Fără a relua toate precizările făcute la punctul III din prezenta întâmpinare, pe care le menținem în totalitate, pentru a dovedi caracterul neîntemeiat al acestui capăt de cerere, menționăm că reclamanții nu au precizat temeiul juridic al cererii de restituire.
(103)Nicio dispoziție din Legea nr. 193/2000 sau din directivele comunitare nu prevede, între efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze, pe acela al restituirii prestațiilor deja executate de părți.
(104)De altfel, prin comparație, nici în cazul nulității restituirea prestațiilor nu se face de drept și nu este obligatorie, ci își are fundamentul legal în alte fapte juridice care impun restituirea (plata nedatorată, îmbogățirea fără justă cauză, gestiunea de afaceri etc.) și nu este posibilă în cazul contractelor cu executare succesivă.
(105)Fiecare dintre faptele juridice care permit restituirea prestațiilor în situații concrete impun cercetarea anumitor condiții fără de care restitutio in integrum nu este justificată, or, neindicând temeiul juridic în baza căruia solicită restituirea sumelor acordate cu titlu de comisioane stipulate la art. 8 lit. a și b, reclamanții fac imposibilă verificarea condițiilor în care restituirea se poate dispune, fapt ce echivalează cu netemeinicia acestui capăt de cerere.
(106)Mai mult, suma pe care reclamanții o solicită la restituire, de 283,5 LEI este cu mult mai mare decât ceea ce B. a perceput cu titlu de comision de administrare cont curent. Acest lucru reiese cu claritate din extrasul de cont anexat prezentei din care se poate observa că reclamanții au plătit un singur comision în valoare de 3,5 ceea ce înseamnă că în cele 21 de luni contractuale au fost plătiți 73,5 LEI.
(107)Prin urmare și sub aspectul cuantumului solicitat cererea de rambursare formulată de reclamanți este neîntemeiată prin indicarea unei valori aleatorii cerute la rambursare.
IX. CONCLUZII
(108)În considerarea tuturor aspectelor expuse anterior, solicităm instanței:
1. Admiterea excepției nulității capătului de cerere prin care se solicită nulitatea clauzei prevăzute la art. 8 lit. b din contractul de credit, pentru neprecizarea elementelor obligatorii pentru cererea de chemare în judecată, prevăzute la art. 194 Cod proc. civ.
2.Admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea prestațiilor și respingerea lui ca fiind inadmisibil, întrucât sancțiunea sui generis din domeniul protecției consumatorilor operează ex nune și nu permite restabilirea situației anterioare
3.Pe fond, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
4.Obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.”
La termenul din 15.10.2014, instanța a respins excepția nulității invocată de pârât și a calificat excepția inadmisibilității ca fiind o apărare de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanții, în calitate de împrumutați și garanți ipotecari, și banca pârâtă au încheiat contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr._/14.08.2012, având ca obiect un credit în valoare de_ euro pentru achiziția unui imobil cu destinație locativă, în condițiile programului „Prima Casă”.
Potrivit art. 6 din contract, la data încheierii contractului dobânda curentă este de 4,339% pe an și este variabilă, fiind formată din indicele de referință Euribor de la 3 luni la care se adaugă o marjă fixă de 3,95 puncte procentuale, marja fixă menținându-se pe întreaga durată a contractului de creditare.
Potrivit art. 7 din contract, dobânda anuală efectivă (D.) la data semnării contractului este de 4,70% pe an. În D. sunt incluse: dobânda anuală, comision unic de analiză promisiune de garantare datorat Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile M. și Mijlocii SA – IFN (FNGCIMM), comision de gestiune datorat FNGCIMM și cost de evaluare a garanției.
Potrivit art. 8 lit. a și b din contract, pentru creditul pus la dispoziție împrumutatul datorează băncii următoarele comisioane și costuri: a) Comision de administrare lunară cont curent activ (plătit în RON sau echivalent valută) de 3,5 lei; b) Comision pentru plăți în sistem intrabancar (viramente BCR-BCR) sau interbancar (viramente BCR – alte bănci) aferent efectuării plății taxei către bugetul de stat pentru înregistrarea avizelor de garanție și comisionului de gestiune datorat FNGCIMM (se adaugă comisionul practicat de BNR în cazul plăților interbancare, acesta fiind un comision a cărui valoare este stabilită de către BNR, împrumutatul este de acord cu valoarea publicată de către BNR pe site-ul acesteia) de 3 lei.
Potrivit alineatul final al art. 8 din contract, împrumutatul a înțeles și acceptă că nivelul comisioanelor aferente contului curent prevăzute în prezentul contract de credit se va modifica corespunzător prevederilor Contractului de cont curent.
Raportând situația de fapt la susținerile părților și la dispozițiile legale aplicabile în speță, instanța reține următoarele:
1)Referitor la inadmisibilitatea cererii privind restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de administrare cont curent și comision pentru plăți în sistemul interbancar, invocată de pârât, instanța apreciază că această apărare este neîntemeiată. În acest sens, instanța reține că urmarea constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale (în temeiul Legii 193/2000) o reprezintă nulitatea absolută a clauzelor respective. Nulitatea absolută poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă. Ținând cont de efectele nulității absolute, de principiul retroactivității efectelor nulității, de principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum), dacă actul juridic a fost executat, în tot sau în parte, până în momentul declarării nulității, aplicarea nulității înseamnă desființarea retroactivă a actului juridic, precum și restituirea, reciprocă sau, după caz, unilaterală, a prestațiilor efectuate în temeiul acelui act.
2)În ceea ce privește excepția lipsei de interes, invocată de pârât, instanța o apreciază ca neîntemeiată și o va respinge ca atare. În acest sens, instanța reține că atâta timp cât comisionul de administrare lunară cont curent activ (în valoare de 3,5 lei) a fost prevăzut în contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr._/14.08.2012, stipulându-se obligația reclamanților de a plăti un astfel de comision, comisionul de administrare cont curent poate fi perceput de către pârât doar în temeiul contractului nr._/14.08.2012, indiferent de modul de derulare a altor contracte încheiate de părți (în speță, cererea-contract de cont current cu sau fără card de debit atașat nr. 1/13.08.2012). Prin urmare, nu are nici o relevanță faptul că reclamanții nu au contestat clauzele cererii-contract de cont curent cu sau fără card de debit atașat nr. 1/13.08.2012.
3)Referitor la clauzele contestate de reclamanți, instanța reține următoarele:
În accepțiunea art.4 din Legea nr.193/2000, clauza abuzivă este acea clauză inserată în contract care, nefiind negociată direct cu consumatorul, prin ea însăși s-au împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Apoi, este considerată clauză nenegociată direct cu consumatorul (astfel cum apare el definitiv la art.2 alin.1 din Legea nr.193/2000) acea clauză stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze asupra naturii ei, cum ar fi contractele standard pre-formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil (art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000).
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au contestat comisionul de administrare lunară cont curent activ de 3,5 lei și comisionul pentru plăți în sistem interbancar de 3 lei.
Instanța apreciază că nu trebuie omisă manifestarea de voință a părților la momentul încheierii contractului și nici împrejurarea că în costul total al creditului sunt incluse dobânda, comisioanele și alte taxe/costuri obligatorii cunoscute de părți și că reclamanții consumatori s-au obligat să restituie valoarea totală plătibilă în care se includ suma împrumutată și costul total al creditului.
Atât comisionul de administrare cont curent, cât și comisionul pentru plăți în sistem interbancar intră în costul total al creditului, iar reclamanții au fost de acord cu prețul contractului.
Or, potrivit articolului 4 alin.6 din Legea nr.193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Comisioanele contestate fac parte din prețul contractului, iar reclamanții au fost de acord cu acest preț al contractului, pe care nu l-au considerat disproporționat de mare la momentul încheierii convenției de credit.
Clauza privind perceperea unui comision de administrare lunară cont curent activ de 3,5 lei nu este abuziva întrucât, după acordarea creditului (pe parcursul derulării contractului), comisionul este perceput de banca pârâtă pentru activitatea de gestionare și supraveghere a contului deschis pe numele reclamanților (de ex., furnizarea informațiilor solicitate în situația interogării contului de către reclamanți, eliberarea de extrase de cont, etc.)
În ceea ce privește comisionul pentru plăți interbancare, instanța reține că nici acest comision nu este abuziv, fiind un comision aferent efectuării plății taxei către bugetul de stat pentru înregistrarea avizelor de garanție și comisionului de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA în valoare de 3 lei. Acest comision este stabilit prin norme BNR și nu de către banca pârâtă.
Mai reține instanța și faptul că nici unul din cele două comisioane contestate nu era la data încheierii contractului de credit și nu este nici în prezent interzis de legislația națională și de cea comunitară.
Comisionul administrare cont curent este permis în mod expres de art. 36 alin. (1) din OUG nr. 50/2010.
Potrivit art. 36 alin. (1) din OUG nr. 50/2010, "Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație in cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor si, dupa caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor."
Contractul de credit în cauză a fost încheiat cu reclamanții după data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, astfel că acesta este supus prevederilor legale în vigoare la data formării sale, dată la care comisionul de administrare cont curent era permis.
În ceea ce privește comisionul pentru plăți interbancare, instanța constată că, potrivit extrasului de cont depus la dosar, acesta nu a fost perceput de către pârât. În plus, reglementarea acestuia intră în competența BNR, care stabilește perceperea unui astfel de comision. Prin urmare, nu se poate critica în vreun fel comportamentul pârâtului în a stipula acest comision, întrucât a acționat conform reglementărilor BNR.
Aceste comisioane contestate de reclamanți au fost clar determinate în contract prin sume fixe (3,5 lei, respectiv 3 lei), îndeplinit astfel condiția de claritate și fiind stabilite într-un limbaj ușor inteligibil. Prin semnarea contractului de credit, reclamanții și-au asumat obligația de a suporta comisioanele în cuantumul prevăzut în contract.
Totodată, instanța constată că reclamanții fac o confuzie între comisionul de administrare credit (care în speță nu există, nefiind menționat în vreun articol al contractului de credit, nefiind inclus în dobânda anuală D. și nefiind perceput de către banca pârâtă) și comisionul lunar de administrare cont curent stipulat de art. 8 lit. a din contractul de credit.
Referitor la dobânzile menționate în contractul de credit, instanța reține că, deși contractul a fost redactat într-un limbaj clar și inteligibil, iar reclamanții au avut la dispoziție suficient timp pentru a studia contractul și a înțelege termenii folosiți (așa cum rezultă din interogatoriul administrat în cauză), reclamanții fac o gravă confuzie între dobânda curentă de 4,339% pe an (prevăzută la art. 6 din contractul de credit, nu la art. 5 cum greșit au susținut reclamanții) și dobânda anuală efectivă D. de 4,70% pe an. Din prevederile contractului rezultă fără dubiu că este vorba de tipuri diferite de dobândă, în cuprinsul contractului fiind prezentată în detaliu modalitatea de calcul a fiecărei dobânzi.
În privința dobânzii anuale efective D. de 4,70% pe an, prevăzută la art. 7 din contract, instanța reține că în această dobândă sunt incluse: dobânda anuală, comisionul unic de analiză promisiune de garantare datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA, comisionul de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA și costul de evaluarea a garanției.
În mod greșit s-a menționat de către reclamanți că printre aceste comisioane prevăzute la art. 7 din contract ar fi stipulat și comisionul de administrare credit, ținând cont că dintr-o simplă lecturare a articolului 7 din contract se poate observa că acesta nu există. Din graficul de rambursare reiese clar ca un astfel de comision nu este perceput, valoarea acestuia fiind 0.
Au mai susținut reclamanții și că aceste comisioane stipulate la art. 7 din contract ar fi percepute și în temeiul art. 8 din contract, ceea ce nu este adevărat, întrucât ceea ce se percepe în baza art. 8 lit. a și b sunt două comisioane diferite, și anume comisionul lunar de administrare cont curent (datorat pentru activitatea de gestionare a contului deschis pe numele reclamanților) și comisionul pentru plăți în sistem intrabancar (viramente BCR-BCR) sau interbancar (viramente BCR-alte bănci), care este aferent efectuării plății taxei către bugetul de stat pentru înregistrarea avizelor de garanție și comisionului de gestiune datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA (acest comision este stabilit prin norme BNR, nu de către pârât).
Prin urmare, așa cum în mod corect a arătat și pârâtul, aceste două comisioane percepute în temeiul art. 8 nu vin să dubleze celelalte comisioane incluse în costul total al creditului (art. 7), ci toate sunt percepute pentru servicii distincte și nu se realizează o îmbogățire fără justă cauză a băncii pârâte.
Așa cum rezultă din extrasul de cont pentru perioada 14.08._14 depus la dosar, cuprinzând toate operațiunile efectuate de la data contractului de credit și până în prezent, singurul comision care în fapt este perceput de pârât este cel de administrare cont curent în valoarea de 3,5 lei lunar. Din acest extras rezultă că, în fapt, comisionul pentru plăți în sistemul interbancar nu a fost perceput.
În ceea ce privește comisioanele prevăzute la art. 7 din contract, comisionul de gestiune este datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA, iar nu pârâtul este cel care beneficiază de acesta. Mai mult, stipularea acestuia în contract este permisă potrivit art. 11 alin. (3) litera, d) din Normele de implementare a programului "Prima casă", aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009 în textul acestuia prevăzându-se că acest comision de gestiune este datorat de finanțator și recuperat de la beneficiar.
Comisionul unic de analiză promisiune de garantare este datorat o singură dată și este de asemenea datorat Fondului N. de Garantare a Creditelor pentru întreprinderi M. și Mijlocii SA. Stipularea acestuia este expres permisă de art. 195 din Normele de implementare a programului "Prima casă", aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 717/2009, prevăzându-se că "Finanțatorii care solicita FNGCIMM emiterea unei promisiuni de garantare vor face dovada achitării unui comision unic de analiza de 0,15%/an din valoarea promisiunii de garantare. Comisionul este suportat de beneficiar …"
Totodată, referitor la cele două comisioane contestate, instanța constată că reclamanții nu au indicat în concret modul în care s-a produs pretinsul dezechilibru contractual în raporturile cu banca pârâtă și în ce a constat acest dezechilibru.
În cauza dedusă judecății părțile au stabilit, prin acordul lor de voință, comisioanele datorate de reclamanți. Or, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel cum prevăd art.1270 Cod civil.
Libertatea contractuală alături de forța obligatorie a contractului și de efectul relativ al contractelorreprezintă corolare ale autonomiei de voință, noțiuni și principii extrem de caracterizate în ordinea de drept continentală. De aici s-a dedus că o persoană nu poate fi supusă nici unei alte legi decât aceea pe care și-a dat-o sieși, iar unica sursă a obligației contractuale este voința părților. Consacrat prin dispozițiile art. 1270 Cod civ. (aplicabile în causa pendinte), principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
Raportat la datele concrete ale prezentei spețe, instanța observă faptul că reclamanții, prin formularea cererii introductive, au urmărit să modifice prețul contractului de credit.
Față de principiile autonomiei de voință și forței obligatorii a contractului, o astfel de cerere apare ca neîntemeiată, reclamanții neputând solicita și obține concursul forței coercitive a instanței pentru revizuirea prețului contractului. Comisioanele și dobânda comercială reprezintă prețul contractului de credit, preț care nu poate fi determinat în mod arbitrar de un terț, fie el și instanța de judecată.
Intervenția instanței în mecanismul contractual și modificarea unui element esențial al acestuia, mai precis a prețului contractului, înfrânge forța juridică obligatorie a convențiilor legal încheiate. Dând curs cererii formulate de către reclamanți, instanța nu ar face decât să afecteze echilibrul contractului în ceea ce are el esențial: prețul (costul total al creditului).
Veniturile rezultate din dobânzile și comisioanele reglementate prin contractul de credit - asupra cărora părțile și-au manifestat voințele juridice în deplină libertate și cunoaștere a legii, constituie venituri clar determinate, sau cel puțin determinabile. De aceea lipsirea băncii de contraprestațiile legal stabilite în contractele aflate în derulare, are efectul unei atingeri aduse proprietății în înțelesul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, aceste drepturi de creanță fiind asimilate, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu noțiunea de bun.
Pe cale de consecință, pentru considerentele anterior expuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Văzând culpa procesuală a reclamanților, volumul mare de muncă depus de avocatul pârâtului pentru a pregăti apărarea (formularea întâmpinării, a notelor scrise, depunerea de înscrisuri probatorii, susținerea apărării în fața instanței, propunerea de probe), gradul relativ ridicat de complexitate a cauzei, instanța va obliga reclamanții la plata către pârât a sumei de 5583,94 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul avocatului ales al pârâtului, conform înscrisurilor depuse la dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. T. - CNP_, D. I. - CNP_, ambii cu domiciliul ales la C..Av. Anișoara F. în sector 4, București, SPLAIUL INDEPENDENTEI, nr. 3, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. C. R. SA, cu sediul în sector 3, București, .. 5, număr în registrul comerțului J_, CUI_, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanții la plata către pârât a sumei de 5583,94 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.03.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. M. C. R.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3658/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4519/2015.... → |
|---|
