Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 11668/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18.08.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul P. G. I. în contradictoriu cu intimata C. SA P. DRDP BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata a depus la data de 13.08.2015 note scrise, după care:
Se prezintă d-nul C. C., legitimat cu CI ., nr._, CNP_, reprezentant al B. C. V. și M.-A. D., care depune relațiile solicitate de instanță, respectiv actele din dosarul de executare nr. 2559/2014.
Instanța în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în raport cu prevederile art. 713, alin. 1 raportat la art. 650 alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, potrivit art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de aproximativ 1 zi.
Instanța, conf. art. 204, alin. 1 Cod procedură civilă, ia act de cererea modificatoare depusă de contestator la data de 29.04.2015 care a fost comunicată intimatei.
Instanța invocă din oficiu excepția nulității capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare față de lipsa timbrajului.
Instanța, în baza art. 258 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestator și intimată proba cu înscrisuri, această probă fiind admisibilă și ducând la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, in baza art. 392 Cod procedură civilă instanta declara cercetarea judecătorească închisă, deschide dezbaterile si socotindu-se lămurită, in baza art. 394 Cod procedură civilă declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare asupra excepției nulității capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare, asupra cererii formulată de executorul judecătoresc privind acordarea cheltuielilor cu xerocopierea dosarului de executare și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la 01.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 01.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul P. G. I. în contradictoriu cu intimata C. SA P. DRDP BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 18.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01.09.2015 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la 15.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul P. G. I. în contradictoriu cu intimata C. SA P. DRDP BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 18.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01.09.2015 și ulterior la data de 15.09.2015 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti la data de 11.11.2014 sub nr._, contestatorul P. G. I. în contradictoriu cu intimata C. SA P. DRDP BUCURESTI a solicitat anularea actelor de executare silita efectuate de B. C. V. si M. A. D. in dosarul de executare nr. 2559/2014; suspendarea executarii pana la solutionarea contestatiei; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatorul a aratat ca in data de 31.10.2014 a aflat de existenta procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 si de procesul verbal de indeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ /06.07.2011 in care se menționează ca in data de 25.07.2011 au fost duse la indeplinire dispozițiile art.27 din O.G 2/2001.
De asemenea, a mai aratat ca la acea data nu era disponibil la adresa si nu a primit pana la data de 31.10.2014 procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011.
Conform procesului verbal mai sus menționat, „potrivit art. 8 alin 3 al O.G nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, contravenientul este obligat sa achite si tariful de despăgubire". Ulterior prin legea nr. 144/2012 se modifica art.8 al O.G 15/2002 si alineatele 3 si 3^1 se abroga, din acest motiv si conform cu art. 15 al Constituției României prin care se menționează ca in cazul legii penale sau contravenționale se aplica legea mai favorabila.
In ceea ce privește termenul de exercitare a contestației la executare, contestatorul a aratat ca înțelege să invoce prescripția dreptului de a obține executarea silita - art. 714 alin. 1 pct. 3 C.P.C din 2010, deoarece a luat la cunoștință de începerea executării silite în data de 31.10.2014, data la care a luat la cunoștința de primul act de executare. De asemenea, tot la data de 31.10.2014 a luat la cunostiinta pentru prima data de existenta procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ /06.07.2011.
In ceea ce privește cererea de întoarcere a executării, în conformitate cu art. 722 Cod de procedura civila din 2010, in cazul in care instanța a desființat actele de executare, ca urmare a admiterii contestației la executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre si asupra restabilirii situației anterioare executării.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 alin. 1-3 și art. 722 Cod procedură civilă.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 92 lei (f. 20).
La data de 14.04.2015 intimata a depus intampinare la contestatia la executare formulata de catre contestator, solicitand respingerea cererii de suspendare a executării silite ca nefondata; respingerea contestației la executare ca nelegala si netemeinica; mentinerea tuturor actelor si formelor de executare emise de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M. - A. D. in baza titlului executoriu si continuarea executării silite.
In motivarea întâmpinării, intimata a arătat că in ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite formulata de către contestator, solicita instanței respingerea acesteia, ca nefondata. In acest sens, a susținut că nu se impune ordonarea acestei masuri provizorii, întrucât nu este un caz grabnic si nici nu sunt lezate anumite drepturi ale contestatorului, precum nici nu se creează o paguba iminenta care nu se poate repara. Mai mult decât atat a menționat ca de la data comunicării procesului -verbal de contravenție si pana la data incuviintarii executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlul executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie.
De asemenea, a solicitat instanței sa constate faptul ca a dat dovada nu numai de buna - credința, dar si de indulgenta in toata aceasta perioada, sperând ca debitorul sa iasa din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
Mai mult decât atat, cat timp procesul verbal de contravenție adresat pe seama debitorului nu a fost contestat in termenul legal de 15 zile de la comunicare, neexistand o hotărâre judecătoreasca de anulare chiar si in parte a masurilor dispuse prin acesta, respectiv a tarifului de despăgubire, aceasta deține un titlu executoriu apt de executare silita pentru valorificarea creanței prevăzuta in actul sancționator, care a intrat in putere de lucru judecat.
Astfel, a precizat faptul ca cel lezat si prejudiciat este insusi creditorul si nicidecum debitorul care a refuzat in mod nejustificat sa-si îndeplinească obligațiile legale.
A solicitat instanței sa constate faptul ca nu sunt intrunite condițiile de admisibilitate in vederea suspendării.
Privitor la fondul cauzei a aratat ca, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 29.01.2011 ora 14:30 pe DN 1, Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr inmatriculare_ aparținând domnului P. G. I. a circulat pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, asa cum este definita de prevederile art. 1 (1^1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare. Conform dispozițiilor art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către contestatorul P. G. I. a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare de 250 lei. Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenienta, respectiv contestatoarea, a fost obligata sa achite si tariful de despăgubire in valoare de 28 Euro.
P. urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis procesul - verbal de constatare a contravenției in cauza.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza au fost efectuate in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
P. urmare, a menționat că procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. In acest sens, a aratat faptul ca perioada cuprinsa intre data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 29.01.2011 si data emiterii procesului - verbal de contravenție, respectiv 06.07.2011 nu depășește termenul de 6 luni.
Comunicarea procesului - verbal de contravenție s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, in data de 25.07.2011, operațiune confirmata de semnătura martorului prezent, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii.
Totodată, a solicitat ca instanta sa aiba in vedere si dispozițiile art. 273, alin. (2) NCPC, potrivit cărora „mențiunile din inscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al părtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca inceput de dovada scrisa".
De asemenea, a solicitat ca instanta să constate faptul ca procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat la același domiciliu ca cel precizat de către contestator in contestația la executare.
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, afirmațiile contestatorului prin care susține faptul ca a intervenit prescripția dreptului de a solicita executarea sancțiunii contravenționale sunt total eronate, intrucat dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001 nu au aplicabilitatea in speța, deoarece procesul verbal de constatare a contravenției a fost comunicat contravenientului in termenul de o luna de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, a susținut că, de la data comunicării procesului -verbal de contravenție si pana la data incuvintarii executării silite, contestatorul nu a indeplinit de buna voie plata creanței stabilita in titlul executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost îndeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. 1 si 2 NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care incepe odată cu sesizarea organului de executare.
Conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
A solicitat instanței sa constate faptul ca aceasta a dat dovada nu numai de buna-credința, dar si de indulgenta in toata aceasta perioada (aproape 3 ani), sperând ca debitorul sa iasa din pasivitate si sa-si execute de buna voie obligația stabilita prin titlul executoriu.
De asemenea, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a incuviintat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de PVCC . nr._/06.07.2011. Totodată, in temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat imputernicire si a ordonat executorilor judecătorești sa puna in executare titlul executoriu in cauza. Or, instanța de judecata in mod legal si temeinic in baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca procesul - verbal de contravenție constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila.
Totodată, in situația in care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi incuviintat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanța de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul încuviințării executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor inscrisuri pronunțate ori, dupa caz, întocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
In ceea ce privește aprecierea contestatorului ca in speța ar fi aplicabile dispozițiile art. 1, pct. 2 din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea si completarea OG nr. 15/2002, a solicitat instanței respingerea acesteia ca neîntemeiata.
Astfel, a solicitat instanței sa constate faptul ca dispozițiile invocate se aplica de la data intrării in vigoare a Legii, deci pentru faptele contravenționale săvârșite dupa aceasta data. P. urmare, in ceea ce privește titlul executoriu contestat, a precizat faptul ca dispozițiile prevăzute de Legea nr. 144/2012 nu au aplicabilitate, intrucat fapta contravenționala a fost săvârșita in data de 29.01.2011, deci anterior datei la care aceasta a intrat in vigoare.
De asemenea, a arătat că în speța de fata nu este vorba de aplicarea legii contravenționale mai favorabile, ci este vorba despre executarea silita a creanțelor rezultata dintr-un proces verbal intocmit anterior datei intrării in vigoare a Legii nr. 144/2012 care nu a fost contestat in instanța.
Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale referitoare la prevederile art. 12, alin. (1) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia "daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contravenție, ea nu se mai sancționează chiar daca a fost săvârșita inainte de data intrării in vigoare a noului act normativ", nu este aplicabila in speța, intrucat Legea nr 144/2012 nu dezincrimineaza fapta de a circula fara rovinieta valabila, ci exclude doar obligația de plata a tarifului de despăgubire.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 - 208 NCPC.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
In temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata si in lipsa.
La data de 29.04.2015 contestatorul a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să formuleze contestatie la infiintarea popririi, împotriva actelor de înființare a popririi efectuate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M. A. D.,in cadrul dosarului de executare nr. 2559/2014, respectiv încheierea pentru stabilirea cheltuielilor suplimentare din data de 20.04.2015 de care a luat la cunostiinta in data de 24.04.2015, solicitand desființarea masurilor de poprire, suspendarea executării silite in temeiul art. 718 art. 1 pana la soluționarea contestației la executare si întoarcerea executării silite conform cu art. 722 din codul de procedura civila din 2010.
La data de 14.05.2015 contestatorul a depus răspuns la întâmpinare. Referitor la cererea intimatei creditoare de respingere a suspendării executării silite, a menționat ca in data de 24.04.2015 a fost înștiințat de către Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M.-A. D. despre măsura popririi conturilor, fiindu-i poprite următoarele sume: 443.72 RON reprezentând cheltuieli de executare silita dosar 2559/2014 si 123.28 RON reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire de 28 EUR. A solicitat instanței întoarcerea executării silite conform art. 722 din codul de procedura civila, si in cazul in care instanța va desființa actele de executare, ca urmare a admiterii contestației la executare, la cererea celui interesat, sa dispună, prin aceeași hotărâre si asupra restabilirii situației anterioare executării.
Cu privire la fondul cauzei, a aratat ca în data de 31.10.2014, a aflat de existenta procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 si de procesul verbal de indeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ /06.07.2011 in care se menționează ca in data de 25.07.2011 au fost duse la indeplinire dispozițiile art.27 din O.G 2/2001. A precizat că la data respectiva nu era disponibil la adresa si nu a primit pana la data de 31.10.2014 procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 si astfel termenul legal de 15 zile de a depune contestație la procesul verbal de contravenție de la comunicare nu a putut fi respectat.
De asemenea conform Procesului verbal de indeplinire a procedurilor de comunicare procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 se menționează ca in data de 25.07.2011 au fost duse la indeplinire dispozițiile art.27 din O.G 2/2001, iar conform intampinarii_/08.04.2015 depuse de intimata creditoare la dosarul nr._ este menționata existenta unui martor care nu apare pe nici un act primit de la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați C. V. si M.-A. D.. Astfel ca, înțelege să conteste faptul că în speță comunicarea a respectat dispozițiile art. 27 din OG nr. 2/2001 si a solicitat intimatei creditoare sa faca dovada existentei acestui martor prin citarea si aducerea lui in instanța.
In ceea ce privește mențiunea intimatei creditoare referitoare la faptul ca PVCC . nr._/06.07.2011 este generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si HG 1259/2001, in sensul acestei legi semnătura electronica reprezintă date in forma electronica stocate si trimise prin mijloace electronice. Conform dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001 lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
La data de 15.04.2015 Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. a depus un exemplar certificat pentru conformitate cu originalul de pe dosarul de executare nr. 2559/2014 (f. 48-62) si a solicitat obligarea contestatorului sa ii achite suma de 24,8 lei reprezentand fotocopiere acte de procedura emise în dosarul de executare nr. 2559/2014.
La data de 18.08.2015 Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. a depus un exemplar certificat pentru conformitate cu originalul de pe actele de executare emise dupa data de 28.10.2014 în dosarul de executare nr. 2559/2014 (f. 90-103) si a solicitat obligarea contestatorului sa ii achite suma de 19,84 lei reprezentand fotocopiere acte de procedura emise în dosarul de executare nr. 2559/2014.
La termenul din 18.08.2015 instanța a pus in discutia contradictorie a partilor excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, invocată din oficiu, a încuviințat pentru contestator si intimata proba cu înscrisuri și a rămas în pronunțare pe excepția invocată și pe fond.
Potrivit art. 248 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutilă, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită, invocată din oficiu, instanța retine următoarele:
Potrivit art. 34 alin.2 din OUG nr. 80/2013, interpretat a fortiori, dacă cererea de chemare în judecată nu a fost timbrată, acțiunea va fi anulată.
În condițiile art. 10 alin. 4 din același act normativ, cererile de întoarcere a executării silite, dacă valoarea cererii nu depășește 5000 lei, se timbrează cu 50 lei.
In baza acestor dispoziții legale, pentru capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită formulat de către contestator, instanța a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei, contestatorul fiind citat cu această mențiune pentru termenul din 18.08.2015 (f. 79, 81) însă acesta nu s-a conformat obligației stabilite în sarcina sa.
Totodată se reține că taxa de timbru în cuantum de 92 lei (f. 23, 24) a fost achitată pentru capetele de cerere având ca obiect contestație la executare și suspendare executare silită, conform precizărilor contestatorului din răspunsul la adresa instanței depus la data de 25.02.2015 (f. 21, 22).
Față de aceste considerente, în baza art. 248 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită invocata din oficiu și, în temeiul art. 34 alin.2 din OUG nr. 80/2013, interpretat a fortiori, va anula ca capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită ca netimbrat.
Pe fondul contestației la executare, instanța reține următoarele :
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 emis de intimata C. SA contestatorul P. G. I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 și a fost obligat să achite suma de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire și suma de 250 lei amendă contravențională prin fiecare proces verbal de contraventie (f. 61).
La data de 23.04.2014 creditoarea intimată C. SA a depus la B. C. V. și M. A. D. cerere de executare silită a procesului verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 în vederea recuperării creanței în cuantum de 28 euro reprezentând tarif de despăgubire. (f. 58)
Ca urmare a cererii creditoarei, pe rolul B. C. V. și M. A. D. a fost format dosarul de executare nr. 2559/2014.
La data de 21.05.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sector 3 a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/06.07.2011. (f. 55).
În cadrul dosarului de executare nr. 2559/2014 executorul judecătoresc a emis la data de 28.10.2014 încheierea privind cheltuielile de executare prin care s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare este în cuantum de 399,62 lei (f. 52), înștiințarea prin care i s-a adus la cunoștință contestatorului că s-a declanșat urmărirea silită împotriva sa în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 (f. 54), somația prin care i-a fost pus în vederea contestatorului să achite in termen de 1 zi suma 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și suma de 399,62 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 53), iar la data de 20.04.2015 încheierea privind cheltuielile de executare suplimentare prin care s-a prevăzut că valoarea cheltuielilor de executare suplimentare este în cuantum de 44,1 lei, in total cheltuielile de executare fiind de 443,72 lei (f. 95), adresele de înființare a popririi comunicate terților popriti BANCPOST, BCR SA si LEUMI BANK in vederea recuperarii creantelor in cuantum de 28 euro reprezentând contravaloare debit conform titlului executoriu și in cuantum de 442,72 lei reprezentând cheltuieli de executare silită (f. 97-99), precum si instiintarea privind infiintarea popririi comunicata contestatorului (f. 96).
P. incheierea nr. 3/05.05.2015 emisa in dosarul de executare nr. 2559/2014 executorul judecatoresc a dispus incetarea executarii silite in temeiul art. 702 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila ca urmare a recuperarii creantelor urmarite silit (f. 91).
În drept, potrivit art.711 și art. 712 din Codul de procedură civilă, „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
P. promovarea prezentei contestații, contestatoarea debitoare urmărește desființarea formelor de executare în dosarul de executare nr. 6911/2014, pentru următoarele motive:
- procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 este nul în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator;
- executarea silită a fost începută în lipsa unui titlu executoriu în condițiile în care procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 nu i-a fost legal comunicat și pentru o creanță prescrisă;
- prin Legea 144/2012 au fost eliminate dispozițiile care impuneau plata pe lângă amendă și a tarifului de despăgubire.
Referitor la primul motiv invocat de către contestator, față de disp. art. 712 alin. 2 din Codul de procedura civilă coroborat cu art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că invocarea motivelor ce tin de legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție menționat mai sus se poate realiza doar în cadrul plângerii contravenționale formulate și nu în cadrul contestației la executare. Astfel, orice sustinere care vizeaza fondul titlului executoriu, respectiv condițiile de validitate ale acestuia, poate fi valorificata numai pe calea plângerii contravenționale, fiind inadmisibila pe calea contestatiei la executare.
Instanța apreciază că motivul legat de faptul că procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011 este nul în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, vizează fondul procesului verbal de contraventie mentionat mai sus, respectiv condițiile de validitate ale acestuia, fiind inadmisibil pe calea contestatiei la executare.
Referitor la al doilea motiv invocat de către contestator, în ceea ce privește desființarea formelor de executare pe considerentul nelegalității urmăririi silite datorită necomunicării procesului verbal prin care acesta a fost sancționat contravențional, instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Pentru a beneficia de putere executorie, și deci, pentru a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul verbal să nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. În caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională.
P. urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu, sub rezerva neatacării sale în termenul legal de 15 zile, care, potrivit art.31 alin.1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Executorialitatea procesului verbal de contravenție este condiționată de neatacarea sa în termenul legal, or, pentru a putea fi atacat, se impune a fi în prealabil comunicat, câtă vreme nu este semnat la momentul constatării de către cel sancționat. Totodată, dovada legalei îndepliniri a procedurii de comunicare trebuie să rezulte din chiar înscrisurile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, și anume avizul poștal de primire ori procesul verbal de afișare.
În speță, în ceea ce privește procesul verbal de contravenție, se observă că intimata a invocat faptul că acesta a fost comunicat exclusiv prin afișare, fiind depus in acest sens procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 25.07.2011.
Urmează a se reține cele stabilite de către ICCJ în recurs in interesul legii prin Decizia nr. 10/2013, și anume că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Legat de comunicarea procesului verbal se va reține că nu s-a dovada faptului că s-ar fi încercat comunicarea acestuia prin poștă, cu aviz de primire, singura modalitate de comunicare la care s-a apelat fiind cea prin afișare.
P. urmare, în mod eronat s-a considerat că procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, câtă vreme contrariul rezultă din inexistența unei dovezi formale de îndeplinire a procedurii de comunicare la domiciliul contestatorului, în acord cu exigențele legale, intimata nedemonstrând faptul că emiterea somației s-a fondat pe un titlu executoriu potrivit legii, și anume pe un proces verbal de contravenție procedural comunicat și neatacat.
Consecința nedovedirii de către intimată a faptului pozitiv constând în îndeplinirea procedurii de comunicare, în acord cu exigențele legale, a procesului verbal de contravenție către debitor atrage sancțiunea anulării actelor de executare potrivit disp. art 703 din Codul de procedură civilă, din moment ce executarea silită a început in lipsa unui titlu executoriu, cu nerespectarea disp. 632 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Totodată având în vedere că în speță nu s-a făcut dovada comunicarii legale a procesului verbal menționat mai sus în termen de o luna de la data emiterii, instanța apreciază că executarea creanței în cuantum de 28 euro era prescrisă la data punerii în executare a acestuia, motiv pentru care executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr. 2559/2014 al B. C. V. și M.-A. D. este afectată de nulitate absolută.
In acest sens, se retine ca potrivit art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
În speta, intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată; atunci când o atare comunicare nu s-a putut realiza, prescripția executării sancțiunii se raportează la momentul comunicării prin afișare.
Or, astfel cum s-a arata mai sus, având în vedere că s-a procedat direct la comunicarea procesului verbal menționat mai sus prin afișare la domiciliul contestatoarei și având în vedere caracterul subsidiar al acestei proceduri de comunicare, instanța apreciază că procesul verbal de contravenție menționat mai sus nu a fost legal comunicat. Astfel, instanța apreciază că s-a considerat eronat faptul că procesul . nr._/06.07.2011 a fost legal comunicat in termenul de o luna, executarea sanctiunii fiind prescrisa.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 719 raportat la art. 711 și art. 703 din Codul de procedură civilă, constatând că procesul verbal . nr._/06.07.2011 nu avea caracterul de titlu executoriu la data începerii executării silite, iar executarea sanctiunii aplicate prin actul sanctionator era prescrisa, instanța va admite contestația la executare și va toate actele de executare din dosarul de executare nr. 2559/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Referitor la al treilea motiv invocat de către contestator, instanța constată următoarele:
În ceea ce privește natura creanței ce face obiectul executării silite, se va reține că tariful de despăgubire aplicat prin procesul verbal de contravenție are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale complementare.
Pentru a susține această teză se vor avea in vedere disp. art. 8 alin. 3 și 6 din OG nr. 15/2002 ( în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei contravenționale) potrivit cărora „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. și(6) Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”
De asemenea, se reține că O.G. nr. 2/2001 face distincția între sancțiunile contravenționale, reglementate în art. 5, și despăgubirile datorate persoanei vătămate, reglementate de art. 23 din acest act normativ.
Însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de către ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
De asemenea, instanța constată faptul că, inclusiv Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 112 din 6 martie 2014 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a constatat faptul că, în urma abrogării dispozițiilor legale care instituiau obligația achitării tarifului de despăgubire - suplimentar față de obligația de plată a amenzii pentru utilizarea pe drumurile publice a unui autovehicul pentru care nu s-a achiziționat rovinieta - textul de lege criticat conține o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea fundamentală.
Cât privește invocarea de către contestator a intervenirii legii contravenționale mai favorabile, instanța constată faptul că această apărare este întemeiată.
Astfel, potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4.
Însă, prin Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
Totodată, instanța va lua în considerare și prevederile Deciziei nr. 228 din 13 martie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, la care Curtea Constituțională a făcut referire și în Decizia nr. 112 din 6 martie 2014. Astfel, prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, Curtea a conchis că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început, admițând astfel excepția de neconstituționalitate și constatând că dispozițiile art. 12 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sunt neconstituționale în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” prevăzută în text se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.
P. urmare, și în raport de acest din urmă motiv de nelegalitate invocat de către contestatoare se impune soluția de anulare a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 2559/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
În concluzie față de cele expuse, în baza art. 719 raportat la art. 711 și art. 703 din Codul de procedură civilă, constatând că procesul verbal . 11 nr._/06.07.2011 nu avea caracterul de titlu executoriu la data începerii executării silite, iar executarea sanctiunii aplicate prin actul sanctionator era prescrisa, precum și intervenirea unei legi contravențonale mai favorabile, instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare din dosarul de executare nr. 2559/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 718 Cod procedură civilă ,,Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice instanța competentă poate suspenda executarea”. Avand in vedere ca cererea dedusa judecatii a fost solutionata, instanta in temeiul art 718 alin. 1 Cod procedură civilă urmeaza sa respinga aceasta cerere ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că în speță contestatorul a solicitat contravaloarea taxei de timbru în cuantum de 92 lei aferentă contestației la executare și capătului de cerere având ca obiect suspendare executare.
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila “ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare în cuantum de 41,65 lei, instanta retine incidenta dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit f și alin. 2 din OUG 80/2013, potrivit cărora in caz de admitere a contestatiei la executare, taxa judiciara de timbru aferenta acesteia se restituie, in temeiul hotararii de admitere, ramasa definitivă, la cererea petiționarului, proporțional cu admiterea contestației.
Instanța apreciază ca față de disp. prev. de 45 alin. 1 lit f din OUG 80/2013, contestatorul nu are drept de optiune intre a solicita statului, sau dimpotriva, intimatei restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decat cel prevazut de art. 453 Cod procedura civila.
In baza acestui text legal, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de admitere a contestației la executare, contestatorul poate cere instanței restituirea taxei judiciare de timbru, proporțional cu admiterea contestației, putand solicita totodata si punerea in executare silita a hotărârii instanței in ce priveste suma ce reprezinta cheltuieli de judecata, si astfel ar obține inca o data aceeași suma, beneficiind practic de doua ori de aceeasi suma, realizandu-se o imbogatire fara just temei.
F. de aspectele retinute mai sus, instanța apreciază că cererea prin care se solicită contravaloarea taxei de timbru aferentă contestației la executare este neîntemeiată.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de suspendare, se observă că formularea acestei cereri a fost determinată de culpa intimatei care a pus în executare un proces verbal de contravenție care nu constituie titlu executoriu și pentru o creanță prescrisă, astfel că în raport cu dispozițiile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă instanța va admite în parte cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată și va dispune obligarea intimatei la plata către contestator a sumei 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
În ceea ce privește solicitarea Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. de a fi obligata contestatorul să-i achite suma de 44,64 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 2559/2014, se reține că în conformitate cu disp. art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă „Instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, dispozițiile art. 286 fiind aplicabile în mod corespunzător, și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”. Astfel, în baza art. 716 alin. 2 Cod procedură civilă va obliga contestatorul, în calitate de persoană interesată (în condițiile în care aceasta a formulat prezenta acțiune care se poate judecata doar după depunerea dosarului de executare silită), să achite către Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. a sumei de 44,64 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 2559/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția netimbrării capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare silită.
Admite în parte cererea privind pe contestatorul P. G. I. CNP_, cu domiciliul în sector 3, București, ., ., . cu intimata C. SA P. DRDP BUCURESTI CUI_, cu sediul în sector 6, București, . 76, CP 87, nr. 401A.
Anulează capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită ca netimbrat.
Anulează toate actele de executare din dosarul de executare nr. 2559/2014 al B. C. V. și M.-A. D..
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Admite în parte capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
Obligă contestatorul la plata către Biroul Executorilor Judecătorești C. V. și M.-A. D. a sumei de 44,64 lei reprezentând cheltuieli efectuate pentru fotocopierea dosarului de executare nr. 2559/2014.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
