Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 18/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 11672/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18.08.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. A. M. (F. M.) în contradictoriu cu intimata C. SA, având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune completarea în sistemul Ecris a obiectului acțiunii cu obiectul întoarcere executare.
Instanța în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, își verifică din oficiu competența și constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în raport cu prevederile art. 713, alin. 1 raportat la art. 650, alin. 1 Cod procedură civilă.
Instanța, potrivit art. 238 C Cod procedură civilă, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind de aproximativ 1 zi.
Instanța, în baza art. 258 și art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pentru contestatoare proba cu înscrisuri, această probă fiind admisibilă și ducând la soluționarea procesului.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, in baza art. 392 Cod procedură civilă, instanta declara cercetarea judecatoreasca inchisa, deschide dezbaterile si socotindu-se lamurita, in baza art. 394 Cod procedură civilă, declara dezbaterile inchise si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la 01.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.08.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 01.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. A. M. (F. M.) în contradictoriu cu intimata C. SA, având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 18.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01.09.2015 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 Cod procedură civilă, va amâna pronunțarea, sens în care:
DISPUNE:
Amâna pronunțarea la 15.09.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte – I. A.-M.
Grefier – E. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea S. A. M. (F. M.) în contradictoriu cu intimata C. SA, având ca obiect contestație la executare - întoarcere executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 18.08.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 01.09.2015 și ulterior la data de 15.09.2015 când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectoreului 3 Bucuresti la data de 21.11.2014 sub nr._, contestatoarea S. A. M. (F. M.) în contradictoriu cu intimata C. SA a solicitat anularea executarii silita insasi, in conformitate cu dispozițiile art. 719(1) C.proc.civ; anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 3 in dosarul nr._/301/2014; întoarcerea executării silite in cazul in care aceasta va avea loc; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, contestatoarea a aratat ca in decursul anului 2011 ea nu a achitat rovinieta aferenta perioadei de utilizare a drumurilor publice conform dispozițiilor legale. Acest fapt nu a fost unul intenționat si s-a datorat unei neglijente de natura administrativa. Aceasta neglijenta a fost sesizata si remediata plătind contravaloarea rovinietei.De asemenea, a mai aratat ca in perioada martie-noiembrie 2011, la 5 - 7 luni de la săvârșirea contravenției, a primit 10 amenzi contravenționale din care 3 erau constatate pentru sfârșitul anului 2010 si 7 pe parcursul primei jumătăți a anului 2011. A mentionat ca, in data de 17.12.2012 a plătit toate amenzile primite, conform chitanței nr. CF2732361, anexată în copie.
A precizat ca, motivele pentru care intelege sa atace prezenta executare silita sunt dupa cum urmeaza: toate cele patru procese verbale de constatare a contravenției si tariful de despăgubire sunt identice fiind incidente prevederile O.G. 2/2001 precum si prevederile C.E.D.O. Suma primita de C.N.A.D.N.R. drept valoare de despăgubire in urma unei amenzi contravenționale este echivalenta cu suma unei roviniete pe 12 luni, motive pentru care considera ca toate cele 10 contravenții sunt identice. In lumina jurisprudentei C.E.D.O., contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt incadrate in sfera „acuzațiilor in materie penala" la care se refera primul paragraf al art. 6 C.E.D.O. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat in jurisprudenta sa ca normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general si ca urmăresc un scop preventiv si represiv, aceste criterii alternative fiind suficiente pentru a demonstra ca fapta in discuție are, in sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecința a aplicării in cauza a dispozițiilor art. 6 din Convenție, prezentul litigiu trebuie sa ofere si garanțiile procesuale recunoscute si garantate de acest articol. Pe cale de consecința trebuie recunoscute si garanțiile specifice in materie penala din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum si inlesnirile oferite de Codul penal. Art. 7 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșita cu vinovăție si prevăzuta de legea penala". In accepțiunea sa cea mai generala, contravenția, asemenea infractiunii, conform C.E.D.O., este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifica care este pedepsita in situația sa in primul proces verbal de contravenție. Spre deosebire de infracțiune, care reprezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie in timp, in privința contravențiilor, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse. Conform doctrinei „infracțiunea continua se caracterizează prin prelungirea in chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, dupa consumare pana la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indica, in mod unitar, modul in care pot fi identificate infracțiunile continue,si anume „dupa elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează in timp ca: detinerea, ramanerea, purtarea ,conducerea unui autovehicul etc
A mentionat ca, in cazul de fata, instanta urmează sa aiba in vedere ca intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator a primei contraventii, contraventie inteleasa si recunoscuta de ea. Insa prin contravențiile ulterioare i se creează o situație mai grea decât cea prevăzuta in legea penala, fiind ținuta la plata mai multor amenzi pentru aceeași fapta. In subsidiar, a susținut ca dreptul penal roman nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât in cazuri extreme, expres si limitativ prevăzute de lege; astfel, daca instanța ar alege sa aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație dificila in comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșita. Una dintre trasaturile esențiale ale contravenției este existenta pericolului social. In doctrina, precum si in practica se remarca obligativitatea organelor judiciare de a analiza gradul de pericol social al faptei.
Din formularea generala a art. 31 din OG 2/2001 („împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere") rezulta ca plângerea nu se rezuma la situațiile în care se invoca nulitatea procesului-verbal de contravenție, ci privește orice viciu al acestuia care l-ar face ineficace.
Astfel, în conformitate cu art. 14 din O.G.2/2001 rezulta ca executarea sancțiunii amenzii se prescrie daca procesul verbal de constatare al contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. Termenul de o luna prevăzut de ordonanța privește momentul în care procesul-verbal a ajuns la contravenient, iar nu momentul în care a fost expediat de organul emitent. Prin comunicare se înțelege aducerea la cunoștința celui interesat a conținutului unui act. Prin urmare, comunicare în sensul legii nu poate fi considerata decât punerea efectiva la dispoziția contravenientului a procesului-verbal. Altfel spus, nu este suficient ca procesul-verbal sa fie expediat în termen de o luna, el trebuind sa ajungă la destinatar în acest termen.
A solicitat ca instanta sa observe ca este executata in baza unui titlu executoriu prescris astfel ca acesta nu poate fi conform legii un temei pentru încuviințarea executării silite.
De asemenea, a aratat ca in cazul in care executarea va continua si se va finaliza, înainte de soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei, in oricare din modalitățile prevăzute de Codul de procedura civila aprecieaza ca in cazul in care soluția pronunțata de instanța, dupa finalizarea executării va fi in favoarea ei, pentru restabilirea situației anterioare si a reparării prejudiciilor, ca măsura procedurala, se impune intoarecerea executării, context in care solicita instanței sa aiba in vedere la judecarea cauzei si acest capăt al prezentei contestații.
Având in vedere toate considerentele expuse in cuprinsul prezentei, a solicitat admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulata, anularea tuturor actelor de executare intreprinse de către B.E.J.A. „L. si M." in dosarul de executare nr. 554/2014, anularea încheierii prin care s-a dispus incuviintarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 3 cu obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri.
In drept, a invocat disp. art. 711 C.proc.civ., art. 411 C.proc.civ. precum si celelalte texte de lege invocate in cuprinsul prezentei.
In temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (2) C.proc.civ.. a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 125 lei (f. 40)
La data de 28.04.2015 intimata a depus intampinare, solicitand respingerea contestației ca nelegala și netemeinica, mentinerea tuturor actelor si formelor de executare emise de catre B. leanca si U. in baza titlului executoriu mentiont si continuarea executarii silite.
In motivare, a aratat ca, urmare a efectuării controlului prin sistemul informatic SIEGMCR, s-a constatat faptul ca in data de 19.01.2011 ora 16.46, 18.01.2011 ora 13.37, 15.01.2011 ora 10.02, pe DN1 Romanești, jud. Prahova, vehiculul categoria A, cu număr inmatriculare_ aparținând S. A. M. S. (fosta M.) a circulat pe drumurile naționale fara sa detina rovinieta valabila, asa cum este definita de prevederile art. 1 (1^1) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), fapta săvârșita de către contestatoare a constituit contravenție continua si s-a sancționat cu amenda contravenționala in valoare totala de 750 lei. Potrivit dispozițiilor art. 8, alin. 3 din actul normativ invocat anterior, contravenientul, respectiv contestatorul, a fost obligat sa achite si tariful de despăgubire in valoare totala de 84 Euro.
Prin urmare, in scopul apărării valorilor sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, a sancționării faptei contravenționale, precum si a prevenirii săvârșirii acesteia pentru viitor, in temeiul art. 8 alin. 1 si 3 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012), a fost emis PVCC in cauza.
Emiterea si comunicarea PVCC in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, a solicitat instanței sa constate faptul ca PVCC in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii. In acest sens, învedereaza instanței faptul ca perioada cuprinsa intre data săvârșirii faptei contravenționale si data emiterii PVCC nu depășește termenul de 6 luni. Comunicarea PVCC s-a efectuat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, in data de 25.07.2011 operațiune confirmata de semnătura martorului prezent, fara a se depasi termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunilor.
De asemenea, a precizat că procesele verbale de constatare a contravenției au fost comunicate la același domiciliu ca cel precizat de către contestatoare in contestația la executare.
Totodată, a solicitat instanței sa aiba in vedere si dispozițiile art. 273 NCPC. Astfel, potrivit alin. (1) „înscrisul sub semnătura privata, recunoscut de cel căruia ii este opus sau, dupa caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovada intre parti pana la proba contrara". De asemenea, alin. (2) precizează faptul ca „mențiunile din inscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al părtilor fac, de asemenea, dovada pana la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca inceput de dovada scrisa.
Totodată, a arătat că debitorul recunoaște ca a achitat amenda contravenționala stabilita prin PVCC in cauza, insa a refuzat in mod nejustificat sa achite si tariful de despăgubire aferent aceluiași titlu executoriu. Mai mult decât atat, in cuprinsul contestației la executare debitorul recunoaște faptul ca a circulat fara rovinieta, prin urmare invedereaza faptul ca, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil, "nimeni nu poate invoca propria culpa in apărarea sa".
Astfel, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a PVCC a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Totodată, a arătat ca, de la data comunicării PVCC si pana la data încuviințării executării silite, contestatorul nu a îndeplinit de buna voie plata creanței stabilite in tiitlu executoriu, desi procedura de comunicare a acestuia a fost indeplinita cu respectarea dispozițiilor legale. In acest sens, dispozițiile art. 622, alin. (1) si (2) NCPC prevăd faptul ca obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, care incepe odată cu sesizarea organului de executare.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fara vreo alta formalitate.
Mai mult decât atat, prin încheierea din Camera de Consiliu instanța de executare a incuviintat executarea silita a titlului executoriu contestat. De asemenea, in temeiul art. 665, alin. 7 NCPC instanța de executare a dat împuternicire si a ordonat executorilor judecătorești sa puna in executare titlul executoriu in cauza.
Or, instanța de judecata in mod legal si temeinic in baza dispozițiilor art. 632, alin. 2 NCPC a constatat faptul ca PVCC constituie titlu executoriu, iar creanța este certa, lichida si exigibila. Totodată, in situația in care instanța de executare constata faptul ca titlul executoriu nu poate fi pus in executare sau ca nu ar fi valabil, nu ar fi incuviintat si ordonat punerea in executare.
De asemenea, instanța de executare in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul incuvintarii executării silite a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: "Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor inscrisuri pronunțate ori, dupa caz, intocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Referitor la afirmația contestatorului/contestatoarei ca valoarea de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni, a solicitat instanței de judecata sa constate faptul ca aceasta este nefondata.
Astfel, in ceea ce privește noțiunile de "tarif de despăgubire", pe de o parte si "rovinieta", pe de alta parte, contestatoarea face o evidenta confuzie, cele doua noțiuni au atat înțelesuri, cat si aplicabilitate diferite. A arătat că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din Romania, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si straini, pentru vehiculele înmatriculate.
Potrivit art. 1, alin. 1, lit. J din OG nr. 15/2002, termenul de rovinieta este definit ca fiind "documentul sau înregistrarea in format electronic care atesta achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din Romania. "
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii proceselor - verbale de constatare a contravenției generate si semnate electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului/contravenientei reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fara plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrazi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, reiese fara echivoc ca solicitarea sa se refera strict la recuperarea unei creante de drept comun (adica tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este intemeiata pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanței aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de nconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
In ceea ce privește ordinele de plata atașate de către contestatoare, considera ca acestea nu pot fi luate in considerare, întrucât nu se refera la procesele verbale de constatare a contravenției care fac obiectul prezentei contestații.
In ceea ce privește valoarea cheltuielilor de executare contestate de către debitor, a precizat ca acestea se încadrează in limitele legale admise de O.M.J. nr. 2561/2012.Potrivit dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicata, coroborate cu art. 669 NCPC cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit. (....). Debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau dupa caz, efectuate dupa înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlu executoriu, chiar daca el a executat-o de bunăvoie, precum si onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii.
De asemenea, dispozițiile art. 39 din actul normativ invocat mai sus, coroborate cu art. 669 alin. 3 NCPC reglementează care sunt cheltuielile de executare.
Prin urmare, suma datorata ei de către contestator este compusa din: 96 euro reprezentând contravaloare totala tarif de despăgubire, echivalentul in lei in ultima zi a lunii anterioare datei plații; 619.40 lei - onorariu de executor si cheltuieli de executare rezultate din demararea procedurii de executare silita împotriva debitorului.
In acest sens, a susținut ca executorul judecătoresc in mod corect si legal in baza art. 669 NCPC, a Legii nr.188/2000, republicata si ale Ordinului MJ nr.2561/2012, a stabilit cheltuielile de executare pana la acest moment procedural.
In drept, au fost invocate disp. art. 205 - 208 NCPC.
In temeiul art. 223 NCPC a solicitat judecata si in lipsa.
In dovedire, a solicitat proba cu inscrisuri
La data de 01.04.2015 B. L. și M. a depus un exemplar certificat pentru conformitate cu originalul de pe dosarul de executare nr. 554/2014 (f. 45-59).
La termenul din 18.08.2015 instanța a încuviințat pentru contestatoare si intimata proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt, în considerarea cererii de executare silită din data de 25.06.2014 formulată de intimată (f. 46), înregistrată pe rolul B. L. și M. a fost constituit dosarul de executare nr. 554/2014 și s-a început executarea împotriva contestatoarei în vederea recuperării creanței de 84 Euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire, in baza titlurilor executoriii reprezentate de procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/06.07.2011, procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/06.07.2011 și procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._/06.07.2011.
Prin Încheierea din data de 13.08.2014, pronunțată în dosarul nr._/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 a încuviințat executarea silită. (f. 56)
La data de 05.11.2014 executorul judecătoresc a emis încheierea prin care a procedat la stabilirea cheltuielilor de executare la valoarea de 619,4 lei (f. 57) și somația prin care contestatoarea a fost somată să achite suma de 84 Euro, la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei achitării și suma de 619,4 lei reprezentând cheltuieli de executare (f. 58).
În drept, potrivit art.711 și art. 712 din Codul de procedură civilă, „Împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. (…), după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale. Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.”
Conform art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 împotriva procesului verbal de constatare și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Prin promovarea prezentei contestații, contestatoarea debitoare urmărește desființarea formelor de executare în dosarul de executare nr. 554/2014, pentru următoarele motive:
- a fost sancționată de 10 ori pentru săvârșirea aceleiași fapte, iar dacă i s-ar aplica cumulul de amenzi contravenționale dispuse prin aceste procese verbale i s-ar crea o situație dificilă în comparație cu pericolul social generat de fapta săvârșită;
- executarea silită este nulă deoarece procesele verbale de contravenție menționate mai sus nu i-au fost comunicate în termen de 1 lună de la data aplicării sancțiunii contrar disp. art. 14 din OG nr. 2/2001.
Referitor la primul motiv invocat de către contestatoare, față de disp. art. 712 alin. 2 din Codul de procedura civilă coroborat cu art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, instanța apreciază că invocarea motivelor ce tin de legalitatea si temeinicia proceselor verbale de contravenție menționate mai sus se poate realiza doar în cadrul plângerii contravenționale formulate și nu în cadrul contestației la executare. Astfel, orice sustinere care vizeaza fondul titlului executoriu, respectiv condițiile de validitate ale acestuia, poate fi valorificata numai pe calea plângerii contravenționale, fiind inadmisibila pe calea contestatiei la executare.
Instanța apreciază că motivele legate de sancționarea petentei de 10 ori pentru săvârșirea aceleiași fapte și de lipsa pericolului social, vizează fondul proceselor verbale de contraventie mentionate mai sus, respectiv condițiile de validitate ale acestora, fiind inadmisibile pe calea contestatiei la executare.
Referitor la al doilea motiv invocat de către contestatoare, în ceea ce privește desființarea formelor de executare pe considerentul nelegalității urmăririi silite datorită necomunicării proceselor verbale de contravenție prin care aceasta a fost sancționată contravențional în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor, instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, creanțele a căror executare silită este contestată în speță, izvorăște din 3 procese verbal de contravenție, prin care contestatoarea a fost obligată să achite intimatei suma de 84 Euro, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește natura creanței ce face obiectul executării silite, se va reține că tariful de despăgubire aplicat prin fiecare proces verbal de contravenție are natura juridică a unei sancțiuni contravenționale complementare.
Pentru a susține această teză se vor avea in vedere disp. art. 8 alin. 3 și 6 din OG nr. 15/2002 ( în forma în vigoare de la data săvârșirii faptei contravenționale) potrivit cărora „(3) Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. și(6) Odată cu aplicarea amenzii contravenționale, utilizatorilor români care folosesc rețeaua de drumuri naționale din România fără a avea rovinietă valabilă li se reține certificatul de înmatriculare al vehiculului până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de despăgubire conform prevederilor alin. (3).”
De asemenea, se reține că O.G. nr. 2/2001 face distincția între sancțiunile contravenționale, reglementate în art. 5, și despăgubirile datorate persoanei vătămate, reglementate de art. 23 din acest act normativ.
Însă, chiar dacă potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C.N.A.D.N.R. S.A. pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale, totuși, acest tarif de despăgubire avea caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C.N.A.D.N.R. S.A. prin neplata rovinietei și se aplica ori de către ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, este de observat că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Instanța apreciază că, pentru a beneficia de putere executorie, și deci, pentru a putea constitui suportul declanșării procedurii execuționale, este necesar ca procesul verbal să nu fie contestat, așa cum prevede art. 37 din OG 2/2001. În caz contrar, titlul executoriu este reprezentat de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost respinsă plângerea contravențională.
Prin urmare, procesul verbal poate deveni, prin sine, titlu executoriu, sub rezerva neatacării sale în termenul legal de 15 zile, care, potrivit art.31 alin.1 din OG 2/2001, curge alternativ, de la data comunicării sau de la data înmânării sale.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001 comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Executorialitatea procesului verbal de contravenție este condiționată de neatacarea sa în termenul legal, or, pentru a putea fi atacat, se impune a fi în prealabil comunicat, câtă vreme nu este semnat la momentul constatării de către cel sancționat. Totodată, dovada legalei îndepliniri a procedurii de comunicare trebuie să rezulte din chiar înscrisurile prevăzute de art. 27 din OG 2/2001, și anume avizul poștal de primire ori procesul verbal de afișare.
În speță, în ceea ce privește procesele verbale de contravenție menționate mai sus, se observă că intimata a invocat faptul că acestea au fost comunicate exclusiv prin afișare, fiind depuse in acest sens procesele verbale de îndeplinire a procedurilor de comunicare din data de 25.07.2011.
Urmează a se reține cele stabilite de către ICCJ în recurs in interesul legii prin Decizia nr. 10/2013, și anume că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Legat de comunicarea proceselor verbale se va reține că nu s-a făcut dovada faptului că s-ar fi încercat comunicarea acestora prin poștă, cu aviz de primire, singura modalitate de comunicare la care s-a apelat fiind cea prin afișare.
Prin urmare, în mod eronat s-a considerat că procesele verbale de contravenție au devenit titluri executorii, câtă vreme contrariul rezultă din inexistența unei dovezi formale de îndeplinire a procedurii de comunicare la domiciliul contestatoarei, în acord cu exigențele legale, intimata nedemonstrând faptul că emiterea somației s-a fondat pe un titlu executoriu potrivit legii, și anume pe un proces verbal de contravenție procedural comunicat și neatacat.
Având în vedere că în speță nu s-a făcut dovada comunicarii legale a proceselor verbale menționate mai sus în termen de o luna de la data emiterii, instanța apreciază că executarea creanței în cuantum de 84 euro era prescrisă la data punerii în executare a acestora, motiv pentru care executarea silita care face obiectul dosarului de executare nr. 554/2014 al B. L. și M. este afectată de nulitate absolută.
In acest sens, se retine ca potrivit art. 14 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, “Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.”.
În speta, intervenirea prescripției executării sancțiunii contravenționale se verifică în raport cu data primirii efective a procesului-verbal de constatare a contravenției și a înștiințării de plată; atunci când o atare comunicare nu s-a putut realiza, prescripția executării sancțiunii se raportează la momentul comunicării prin afișare.
Or, astfel cum s-a arata mai sus, având în vedere că s-a procedat direct la comunicarea proceselor verbale menționate mai sus prin afișare la domiciliul contestatoarei și având în vedere caracterul subsidiar al acestei proceduri de comunicare, instanța apreciază că procesele verbale de contravenție menționate mai sus nu au fost legal comunicate. Astfel, instanța apreciază că s-a considerat eronat faptul că procesele verbale menționate mai sus au fost legal comunicate in termenul de o luna, executarea sanctiunilor fiind prescrisa.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 719 raportat la art. 711 și art. 703 din Codul de procedură civilă, constatând că executarea sanctiunilor aplicate prin actele sanctionatoare era prescrisa, instanța va admite contestația la executare și va anula încheierea pronunțată la data de 13.08.2014 în dosarul nr._/301/2014 de către Judecătoria Sectorului 3 București și toate actele de executare din dosarul de executare nr. 554/2014 al B. L. și M..
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deoarece la dosar nu există nicio dovadă cu privire la faptul că patrimoniul contestatoarei s-a diminuat ca urmare a executării ce face obiectului dosarului nr. 554/2014 al B. L. și M..
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că în speță contestatoarea a solicitat contravaloarea taxei de timbru în cuantum de 125 lei aferentă contestației la executare și capătului de cerere având ca obiect întoarcere executare.
Potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedura civila “ Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.
In ceea ce priveste taxa judiciara de timbru aferenta contestatiei la executare în cuantum de 74,47 lei, instanta retine incidenta dispozitiilor art. 45 alin. 1 lit f și alin. 2 din OUG 80/2013, potrivit cărora in caz de admitere a contestatiei la executare, taxa judiciara de timbru aferenta acesteia se restituie, in temeiul hotararii de admitere, ramasa definitivă, la cererea petiționarului, proporțional cu admiterea contestației.
Instanța apreciază ca față de disp. prev. de 45 alin. 1 lit f din OUG 80/2013, contestatoarea nu are drept de optiune intre a solicita statului, sau dimpotriva, intimatei restituirea acestei sume, din moment ce legea, prin dispoziții cu caracter special, prioritar aplicabile, a stabilit un alt debitor pentru restituirea taxei decat cel prevazut de art. 453 Cod procedura civila.
In baza acestui text legal, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de admitere a contestației la executare, contestatoarea poate cere instanței restituirea taxei judiciare de timbru, proporțional cu admiterea contestației, putand solicita totodata si punerea in executare silita a hotărârii instanței in ce priveste suma ce reprezinta cheltuieli de judecata, si astfel ar obține inca o data aceeași suma, beneficiind practic de doua ori de aceeasi suma, realizandu-se o imbogatire fara just temei.
F. de aspectele retinute mai sus, instanța apreciază că cererea prin care se solicită obligarea intimatei la plata contravalorii taxei de timbru aferentă contestației la executare este neîntemeiată.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii având ca obiect întoarcere executare silită, se observă că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, contestatoarea fiind în culpă procesuală.
Față de cele expuse, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata taxei de timbru cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de principiul disponibilității și față de disp. art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, instanța va lua act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea privind pe contestatoarea S. A. M. (F. M.), CNP_, cu domiciliul în sector 2, București, ., nr. 60, ., . cu intimata C. SA CUI_, cu sediul în sector 6, București, . 76, CP 87, nr. 401A..
Anulează încheierea pronunțată la data de 13.08.2014 în dosarul nr._/301/2014 de către Judecătoria Sectorului 3 București și toate actele de executare din dosarul de executare nr. 554/2014 al B. L. și M..
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect întoarcere executare silită.
Respinge ca neîntemeiată cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.09.2015.
Președinte, Grefier,
I. A.-M. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI → |
|---|
