Uzucapiune. Sentința nr. 14/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 11581/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 B.
Secția Civilă
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 14.09.2015
Instanța constituită din :
Președinte: R.-C. L.
Grefier: E.-C. T.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta I. A. în contradictoriu cu pârâții M. B., prin PRIMARUL GENERAL, I. C., S. G. și S. V. și cu intervenienta D. E., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 07.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.09.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 02.10.2013 sub nr._, reclamanta I. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin Primar General, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului situat în București, ..81, sector 3, precum și, prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe acest teren.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a posedat continuu și neîntrerupt imobilul compus din teren și construcție din ..81, sector 3, de peste 40 de ani și a plătit taxe și impozite pentru acest imobil, fiind înregistrată la Administrația Financiară Sector 3 București.
De asemenea, reclamanta a învederat că nicio persoană nu a revendicat imobilul, aceasta fiind cunoscută de vecini ca adevărată proprietară a imobilului.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori, expertiză tehnică topografică și expertiză tehnică specialitatea construcții
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1846, art.1847 și următoarele cod civil din 1864, art. 492 Cod civil din 1864 și art.930-934 din Noul Cod civil.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată, următoarele înscrisuri în copii certificate pentru conformitate cu originalul: procură autentificată sub nr.702/06.06.2013 de BNP D. D., certificat informativ emis de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 3 București, act de vânzare-cumpărare din 12.05.1957, proces-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe pe anul 1963, chitanțe de plată, buletin de identitate și certificat de naștere ale reclamantei, plan topografic, adresa nr._/07.06.2013 eliberată de Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 3, proces-verbal-înștiințare de stabilire a sumelor datorate pentru clădiri-terenuri ocupate de construcții, declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri și a impozitului pe terenuri ocupate de clădiri și alte construcții, referat, proces-verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri și a primelor de asigurare prin efectul legii pentru clădiri, pe perioada 1966/1970, cereri formulate de reclamantă.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 1829 lei +960 lei (filele 88, vol. I și 89, vol. II).
La data de 18.10.2013 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței precizare scrisă prin care a învederat faptul că imobilul nu este înscris în cartea funciară iar reclamanta este înscrisă pe rolul fiscal fiind proprietara imobilului, neexistând moștenitori.
De asemenea, reclamanta a învederat că imobilul nu face parte din domeniul public al Statului.
La data de 25.04.2014 reclamanta a depus la dosar o precizare scrisă prin care a precizat cadrul procesual pasiv în sensul că solicită introducerea în cauză, în calitate de pârâți a numiților I. C., S. G. și S. V. și a solicitat instanței să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 112 mp din ..81, sector 3, București prin uzucapiune, în mod continuu, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar și dreptul de proprietate asupra construcției C1 în suprafață de 74 mp și a magaziei C2 de 4 mp din ..81, sector 3, prin accesiune.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1846, art.1847 și urm.Cod civil, art.492 Cod civil, art.930-934 din Noul Cod Civil, art.132 Cod procedură civilă și art.153 și urm.din Noul Cod de procedură civilă.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat terenul din ..81, sector 3, București, în suprafață de 222,105 mp de la pârâții I. C., S. G. și S. V., cu prețul de 3774 lei.
De asemenea, reclamanta a arătat că vânzătorii și-au primit prețul iar aceasta a posedat continuu și neîntrerupt imobilul compus din teren și construcție de peste 50 de ani, achitând taxele și impozitele.
In probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu expertiză tehnică topografică și expertiză tehnică construcții.
La data de 19.05.2014 pârâții I. C., S. G. și S. V. au depus la dosar întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
In motivare, pârâții au arătat că au înstrăinat terenul din ..81, sector 3 București, în suprafață de 222,105 mp reclamantei, prețul vânzării fiind de 3774 lei. Aceștia au primit prețul la momentul înstrăinării terenului și sunt de acord cu cererea de chemare în judecată.
In probațiune, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiza tehnică topografică și proba testimonială.
La data de 20.06.2014 reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței că este de acord cu concluziile formulate prin întâmpinare de către pârâții I. C., S. G. și S. V..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martorii I. V. (fila 29) și I. R.(fila 30), proba cu expertiza tehnică topografică, având ca obiective identificarea terenului, dimensiuni și vecinătăți, determinarea suprafeței terenului, măsurarea acestuia precum și proba cu expertiza tehnică judiciară specialitatea construcții, având ca obiective identificarea construcției, stabilirea dimensiunilor și a vecinătăților construcției, suprafața construcției precum și evaluarea terenului și a construcției.
La data de 07.05.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit de expert tehnic I. N. (filele 43-50, vol.II) iar la data de 05.05.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie întocmit de expert tehnic D. M. A. (filele 51-58).
La termenul de judecată din data de 11.05.2015 reclamanta a depus la dosar o precizare scrisă prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamantă a numitei D. E. deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare prin drept litigios, aceasta a cumpărat drepturile litigioase din dosarul nr._ .
Odată cu cererea precizatoare, reclamanta a depus la dosar un extras din Arhivele Naționale, titlu definitiv de proprietate, declarație autentificată sub nr.777/02.04.2015 de Camera Notarilor Publici București M. G. O., A. A. Jean și Asociații-Societate Profesională Notarială, declarație autentificată sub nr.776/02.04.2015, contract de vânzare autentificat sub nr.3041/09.12.2014 de Camera Notarilor Publici București M. G. O., A. A. Jean și Asociații-Societate Profesională Notarială, carte de identitate a numitei D. E..
Instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient forțat a numitei D. E..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 12.05.1957, reclamanta și numita P. V. au dobândit de la pârâții I. C., S. G. și S. V., prin actul de vânzare-cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată terenul în suprafață de 222.105 mp situat în București, . 23 August, raionul 23 August, vânzătorii primind prețul de 3774 lei, astfel cum rezultă din înscrisul depus la fila 4 din dosar coroborat cu răspunsul Sectorul 3 al Municipiului București– Direcția Impozite și Taxe Locale (filele 14-15) și celelalte înscrisuri depuse la dosar, declarația martorilor I. V. (fila 29, vol II) și I. R. (fila 30, vol II).
Conform expertizei tehnice imobiliare specialitatea topografie efectuată în cauză (filele 51-58), acest teren avea, în fapt, suprafața de 112 mp.
Din coroborarea înscrisului sub semnătură privată încheiat la data de 12.05.1957 cu declarațiile martorilor I. V.(fila 29, vol. II) și I. R. (fila 30, vol.II), precum și cu susținerile din cererea de chemare în judecată, instanța reține că reclamanta a ocupat și utilizat terenul de 112 mp începând cu data de încheierii actului de vânzare.
Pe terenul evidențiat anterior, reclamanta a edificat o construcție în anul 1967, compusă din două camere, două holuri, bucătărie, baie, garaj, cu o suprafață utilă de 59,2 mp și suprafața construită la sol de 74 mp, astfel cum reiese din expertiza tehnică imobiliară specialitatea construcții (filele 43-50), declarația martorilor I. V. (fila 29, vol. II) și I. R. (fila 30).
Din declarația autentificată sub nr.776/02.04.2015 instanța constată că numita P. V. a decedat la data de 13.09.2001 iar reclamanta a acceptat în mod tacit, prin preluarea de bunuri succesiunea acesteia, în calitate de fiică.
Față de dispozițiile art. 6 alin. (4) din Codul civil în vigoare, art. 3 și art. 82 din Legea nr. 71/2011, art. 6 din Legea nr. 76/2012, instanța reține că actul normativ aplicabil instituției uzucapiunii invocate de către reclamantă este Codul civil din 1864, întrucât, astfel cum se va detalia în continuare, posesia invocată de reclamantă a început anterior intrării în vigoare a actualului Cod civil și actualului Cod de procedură civilă.
Astfel, art. 1890 Cod civil din 1864 prevede că „toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință”.
În mod generic, uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul și în condițiile prevăzute de lege.
Art. 1890 Cod civil din 1864 ce reglementează uzucapiunea de 30 de ani, numită și uzucapiunea de lungă durată, impune îndeplinirea unei singure condiții, anume exercitarea unei posesii utile și neîntrerupte în termenul prevăzut de lege.
Instanța reține că prin posesie se înțelege stăpânirea de fapt a unui lucru, care, din punctul de vedere al posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real principal. Astfel, posesia implică existența simultană a două elemente constitutive: cel material (corpus) și cel psihologic sau intențional (animus possidendi sau animus rem sibi habendi).
Referitor la elementul material, care presupune contactul direct, efectiv cu lucrul, instanța apreciază că, în cauză, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, reclamanta a stăpânit efectiv terenul evidențiat în raportul de expertiză, de 112 mp. În acest sens, instanța reține, conform declarațiilor martorilor I. V. (fila 29) și I. R. (fila 30), că reclamanta a locuit efectiv la adresa din București, Sector 3, . nr.81, construindu-și o casă pe acel teren.
Elementul psihologic definește voința celui ce stăpânește lucrul de a se comporta cu privire la acesta ca un proprietar sau ca un titular al altui drept real principal. Din interpretarea art. 1854 C. civ. din 1864 ce prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul” instanța reține că textul prezumă că stăpânirea materială a unui lucru este o exprimare a voinței că această stăpânire se face animo sibi habendi. În cauză, conform situației de fapt, instanța apreciază că reclamanta a dat dovadă de o atitudine subiectivă specifică dreptului de proprietate, beneficiind și de prezumția legală evidențiată anterior.
Totuși, pentru a produce efectele prevăzute de lege, nu este suficientă întrunirea celor două elemente constitutive ale posesiei, ci mai este necesar ca posesia să fie utilă, adică să fie însoțită de anumite calități sau, într-o altă exprimare, să fie neviciată. Din interpretarea art. 1847-1853 C. civ. din 1864, instanța reține următoarele vicii ale posesiei: discontinuitatea, violența, clandestinitatea și echivocul.
Potrivit art. 1848 C. civ. din 1864, „posesia este discontinuă atunci când posesorul o exercită în mod neregulat, adică cu intermitențe anormale”. În prezenta cauză, astfel cum s-a reținut în situația de fapt, reclamanta a stăpânit efectiv terenul de 112 mp, începând cu data de 12.05.1957, neexistând vreo cauză de întrerupere (naturală sau civilă). De altfel, nici pârâții nu au contestat acest aspect. În susținerea acestei concluzii este și prezumția legală statuată de art. 1850 C. civ. din 1864 potrivit căreia posesorul actual care dovedește că a posedat la un moment dat este presupus că a posedat în tot timpul intermediar. De altfel, posesia unui teren nu implică legătura materială permanentă cu bunul, ci actele de exercitare a acesteia să fie regulate în raport de natura bunului.
Prin urmare, în raport de natura bunului, nu este incidentă discontinuitatea posesiei, în privința perioadei 12.05.1957-prezent.
Art. 1851 C. civ. din 1864 prevede că „posesiunea este tulburată când este fundată sau conservată prin acte de violență în contra sau din partea adversarului”. Instanța apreciază că nu sunt incidente tezele articolului, reclamanta intrând în stăpânirea terenului și exercitând în continuare această stăpânire în mod pașnic, pârâții neinvocând și nedovedind existența acestui viciu al posesiei.
Viciul clandestinității este prevăzut de art. 1852 C. civ. din 1864: „posesia este clandestină când posesorul o exercită pe ascuns de adversarul său încât acesta nu este în stare de a putea să o cunoască”. Instanța apreciază că viciul clandestinității nu este incident, în ceea ce privește posesia reclamantei, din declarațiile martorilor rezultând că actele sale de posesie au fost publice și puteau fi cunoscute de pârâți.
Posesia este echivocă atunci când nu sunt sigure nici existența, dar nici lipsa elementului intențional (animus sibi habendi). Potrivit declarațiilor martorilor audiați de instanță, reclamanta a posedat imobilul comportându-se ca adevărat proprietar, edificând pe teren construcția identificată în raportul de expertiză.
Instanța reține că posesia reclamantei a început în data de 12.05.1957 și stăpânește imobilul și în prezent – pârâții nu au invocat și dovedit contrariul -, astfel că posesia reclamantei a durat peste 30 ani.
Față de aceste considerente, instanța urmează a admite cererea în privința primului capăt de cerere și va constata că reclamanta a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 112 mp situat în București, .. 81, sector 3, identificat potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de expert D. M. A. (filele 51-58).
Accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru considerat mai puțin important într-un lucru considerat mai important. Principiul accesiunii este înscris în art. 488 C. civ. din 1864, potrivit căruia „tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Totodată, art. 489 C. civ. din 1864 prevede că „proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui”, iar art. 482 C. civ. din 1864 statuează că „Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune”.
Instanța apreciază că accesiunea imobiliară artificială (numită și industrială) presupune intervenția omului și, spre deosebire de cea naturală, implică plata unor despăgubiri către cel în detrimentul căruia operează. În alte cuvinte, aceasta are loc cu titlu oneros, spre deosebire de accesiunea imobiliară naturală, care are loc cu titlu gratuit.
Instanța reține că efectul uzucapiunii se produce retroactiv, în sensul că uzucapantul se consideră proprietar de la momentul intrării sale în posesia imobilului, în speță din anul 1957. Ca atare, reclamanta fiind considerată proprietară asupra terenului din anul 1957 și ca urmare a edificării de către aceasta, cu materiale proprii, a construcției identificate în raportul de expertiză efectuat de expert I. N. (filele 43-50), în anul 1967, reclamanta a dobândit și calitatea de proprietar asupra construcției prin accesiune, în temeiul art.482 și art.488 Cod civil de la 1864.
Având în vedere considerentele anterioare, instanța va constata că reclamanta a dobândit, prin accesiune imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției edificate pe terenul din București, Sector 3, ..81, identificate în raportul de expertiză efectuat de expert I. N.(filele 43-50).
În baza art. 35 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, prezenta hotărâre se va comunica oficiului de cadastru, în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile.
Totodată, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite actiunea civila formulata si precizata de reclamanta I. A., CNP_, cu domiciliul ales la mandatar P. M. în sector 2, București, ., ., ., in contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI-prin primarul general, cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, I. C., S. G., S. V., toți cu domiciliul în București, ., sector 3 și intervenienta D. E., CNP_, cu domiciliul în București, sector 2, ., .. A, ..
Constata ca reclamanta a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 112 mp, situat în București, ..81, sector 3, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica topografica intocmit de expertul tehnic D. M. A..
Constata ca reclamanta a dobandit prin accesiune dreptul de proprietate asupra constructiei edificate pe terenul anterior mentionat, reprezentând casa de locuit si magazie, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza tehnica specialitatea constructii civile intocmit de expertul tehnic I. N..
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14.09.2015.
Președinte, Grefier,
R.-C. L. E.-C. T.
Red.Tehnored.Jud.RCL
7 ex./29.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Încheierea nr. 18/2015. Judecătoria... → |
|---|
