Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 12901/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.10.2015
Instanța constituită din:
Președinte – D. E. M.
Grefier – D. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR în contradictoriu cu intimații C. G., C. G., C. R., P. M. și A. M., având ca obiect contestație la executare -suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul C. G., personal, și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, și intimații C. G., C. R., P. M. Și A. M., prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind contestatoarea.
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus de către contestatoare dovada achitării cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare, intimații au depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că a fost depusă copia certificată a dosarului de executare nr. 1019/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Intimații, prin avocat, depun in ședință publică înscrisuri. Arată că prenumele corect al intimatei A. este E., cf. cărții sale de identitate ce a fost depusă in copie.
Instanța dispune rectificarea in Ecris și in citativ cu privire la prenumele acestei intimate.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol formulată de către contestatoare.
Intimații, prin avocat, solicită admiterea cererii.
Instanța, cf. disp. art. 242 alin. 2 C.pr.civ., constatând că reclamanta și-a indeplinit obligațiile stabilite de instanța in sarcina sa, reține că cererea de repunere pe rol este întemeiată, și o va admite, dispunând repunerea cauzei pe rol.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, sau alte incidente de soluționat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Intimații, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, in temeiul art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează pentru contestatoare și intimați proba prin înscrisurile de la dosar ca fiind admisibilă, putând duce la soluționarea pricinii.
Nemaifiind alte probe de administrat, in baza art. 244 alin. 1 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra fondului.
Intimații, prin avocat, solicită respingerea contestației la executare. Arată că au invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, având in vedere că nu s-a formulat contestație la executare și împotriva încheierii de încuviințare a executării silite. În ceea ce privește lipsa de interes, arată că operează instituția compensației, iar statul refuză să restituie sumele de bani, deși creanța este certă, lichidă și exigibilă. Mai arată că apărările contestatoarei sunt nefondate, iar cu privire la exigibilitatea tranșei a doua, aceasta era exigibilă începând din data de 25.02.2013, iar cu privire la termenul invocat de contestatoare, acesta oricum a fost depășit. Mai mult, nu se poate invoca termenul de grație pentru a se ajunge la o amânare sine die a obligațiilor de plată ale instituțiilor de stat. Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor din OUG 10/2014, arată că nu este vorba despre o plată voluntară, ci despre o executare silită. Cu privire la susținerile privind aplicabilitatea disp. OG nr. 2/2002, precizează că executarea silită a avut loc in decembrie, și oricum, disp. nu instituie o imunitate pentru instituțiile statului, contestatoarea trebuind să facă dovada că nu a avut fondurile disponibile. Nu solicită obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in vederea soluționării excepțiilor invocate prin întâmpinare și a fondului.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2014, reclamanta A. NATIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a solicitat în contradictoriu cu intimații C. G., C. G., C. R., P. M., A. E., ca instanța sa dispună anularea executării silite dispuse in cadrul dosarului de executare nr. 1019/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații, suspendarea tuturor actelor de executare, inclusiv a măsurii popririi, și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare.
În motivare, a arătat că la data de 26.02.2009, Instituția Prefectului Jud. Ialomița - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis Hotărârea nr. 333/12.10.2012 prin care au fost stabilite compensații bănești in sumă de_ lei. Se mai arată că contestatoarea a fost înștiințată despre măsura înființării popririi la data de 05.05.2014, suma fiind actualizată cu indicele prețurilor de consum calculat pentru perioada decembrie 2012-martie 2014. Se arată că modalitatea de plată a despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este prevăzută prin normă specială, iar achitarea acestor compensații este condiționată de existența in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație. Apreciază că ignorarea acestor prevederi legale poate duce la crearea unor angajamente de plată fără acoperire bugetară și are drept efect acordarea despăgubirilor cu prioritate anumitor persoane, in detrimentul celor aflați la ordine, fiind astfel încălcat principiul nediscriminării și egalității de tratament. Mai mult, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât in condiții de solvabilitate. În continuare, arată că executorul judecătoresc a emis măsura înființării popririi cu nerespectarea disp. OG nr. 22/2002, care prevedere un termen de 6 luni in care instituția publică este obligată să dispună toate măsurile ce se impun pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Cu privire la onorariul de avocat in faza executării silite, apreciază că acesta este nejustificat de mare in raport cu munca îndeplinită de avocat.
În drept, au fost invocate disp. art. 711 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 1120/2006 modificata prin HG nr. 57/2008.
Au fost depuse înscrisuri, in copie certificată pt. conformitate cu originalul (filele 10-19).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii cf. art. 30 alin. 1 și 2 din OUG nr. 80/2013 și art. 7 din OG nr. 22/2002.
La termenul de judecată din data de 14.11.2014, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei cf. art. 242 alin. 1 C.pr.civ.. Împotriva acestei încheieri, contestatoarea a formulat recurs, care a fost respins de către Tribunalul București, Secția a IV-a civilă, cf. deciziei civile nr. 1374/17.06.2015.
La data de 31.08.2015, contestatoarea a formulat cerere de repunere pe rol și de asemenea, a atașat dovada achitării cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare.
La data de 15.09.2015, intimații au depus la dosar note de ședință, prin care au solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată. S-a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare și excepția lipsei de interes.
În motivare, au arătat că având in vedere faptul că nu a fost contestată încheierea de încuviințare a executării silite, contestația la executare apare inadmisibilă, fiind și lipsită de interes, deoarece consecința unei eventuale admiteri a unei astfel de contestații nu poate duce la anularea executării silite, atâta timp cât nu a fost contestată încheierea de încuviințare a executării silite. Pe fond, au aratat că a doua transă de bani era exigibilă începând cu data de 25.02.2013, iar cu privire la condiția existenței unor sume de bani in bugetul de stat, apreciază că acesta nu este un motiv real de contestație la executare, deoarece in astfel de împrejurări ar fi denaturat insuși sensul noțiunii de executare silită, lăsându-se la aprecierea subiectivă a unor instituții plata debitelor exigibile. Mai mult, aceasta echivalează cu o amânare sine die a obligației de plată, care astfel ar fi lăsată la atitudinea discreționară a statului. Se mai arată că nu sunt aplicabile disp. OUG 10/2014 și OG 22/2002, nefiind făcută dovada lipsei fondurilor bănești, iar termenul de 6 luni a fost mult depășit, executarea începând in aprilie 2014, iar plata efectivă a sumelor de bani fiind făcută în decembrie 2014.
În drept, au fost invocate disp. art. 205 și urm. C.pr.civ..
La termenul de judecată din data de 02.10.2015, instanța a admis cererea de repunere pe rol și a dispus continuarea judecății, constatând că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile stabilite in sarcina sa, și nu mai subzistă motivele ce au determinat suspendarea.
În cauză, a fost administrată proba prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei,in ședința publică din data de 02.10.2015. În cadrul acesteia, a fost depusă copia certificată a dosarului de executare nr. 1019/2014 al SCPEJ D., C. și Asociații.
Instanța, analizând contestația la executare, prin prisma materialului probator administrat in cauză și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 333/12.10.2012, Instituția Prefectului a jud. Ialomița - Comisia Jud. de Aplicare a Legii nr. 290/2003 și a Legii 9/1998- a stabilit acordarea sumei de_ lei cu titlu de compensații bănești intimaților creditori - f. 14-15. Creditorii au sesizat executorul judecătoresc cu cererea de executare silită la data de 31.03.2014 – f. 128, iar la data de 14.04.2015 a fost încuviințată executarea silită prin încheierea pron. la data de_/301/2014 – f. 117.
La data de 30.04.2014 s-a dispus înființarea popririi, iar la data de 23.01.2015, ca urmare a executării popririi executorul a dispus eliberarea sumelor recuperate către creditori si a dispus ridicarea popririi, precum și încetarea executării silite – f. 99-100.
Contestația la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin. 1 C.proc.civ., care stipulează că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In prealabil, in ceea ce privește excepțiile invocate de intimați, instanța reține că acestea sunt neîntemeiate si vor fi respinse.
In primul rând instanța constată că intimații nu au depus in termen legal, întâmpinare cf. dispozițiilor art. 208 alin.1 C., motiv pt. care operează sancțiunea prevăzută de art. 208 alin.2 C.. Cu toate acestea, excepțiile invocate au caracter de ordine publică fiind aplicabile prevederile art. 247 alin.1 C..
Astfel, faptul că nu s-a contestat de către reclamantă încheierea de încuviințare a executării silite nu lipsește de orice efect juridic prezenta contestație la executare, având in vedere prev. art. 719 alin.1 C.. Faptul că a fost încuviințată executarea silită având in vedere natura verificărilor ce pot fi realizate de instanță cf. prev. art. 665 C. nu atestă decât până la proba contrară faptul că există un titlu executoriu care poate fi pus in executare silită, iar această proba contrară poate fi realizată numai in cadrul contestației la executare. Din acest motiv, se reține că nu există o inadmisibilitate de plano al prezentei contestații, excepția inadmisibilității nefiind întemeiată. De asemenea, având in vedere prevederile art. 33 C., raportat la obiectul contestației la executare, instanța constată că prezentul demers judiciar nu este nici lipsit de interes.
În ceea ce privește nelegalitatea executării silite pentru încălcarea dispozițiilor OG 22/2002, în temeiul prevederilor art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța reține că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, in termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Prin urmare, pentru a putea beneficia de acest termen de 6 luni în vederea executării obligațiilor sale, orice instituție publică este obligată să facă dovada lipsei de fonduri și să fie somată prin executorul judecătoresc cu privire la îndeplinirea obligației. Debitoarea nu a făcut această dovadă a lipsei de fonduri și nici a demersurilor întreprinse pentru rezolvarea problemelor financiare, iar somația emisă de executorul judecătoresc constituie un act de executare cerut de însăși dispozițiile art.2 teza finala a OG 22/2002, pentru începutul curgerii termenului stabilit in favoarea instituțiilor publice.
Mai mult, lipsa unor disponibilități financiare de natură bugetară nu poate fi invocată ca motiv de neîndeplinire de către o instituție a statului a obligațiilor legale ce îi revin față de proprii cetățeni, aspect consacrat de foarte mult timp in jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului (hot. pron. in cauza S. v. Romania, Hornsby v. G., Bourdov v. Rusia; S. P. v. Romania, C. v. Romania), iar creditorilor nu li se poate pretinde sa aștepte o perioada de timp nerezonabilă, pentru plata efectiva a drepturilor cuvenite. În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat deja, în mai multe rânduri în sensul că, în România, măsurile luate pentru salvgardarea echilibrului bugetar între veniturile și cheltuielile publice pot fi considerate ca urmărind un scop legitim (Deciziile de inadmisibilitate pronunțate în cauzele D. și alții v. România – 04.09.2012, paragraf 47, M. și S. v. România - 6 decembrie 2011, Panfile v. România - 20 martie 2012), însă atât timp cât nu se aduce atingere justului echilibru intre cerințele de interes general ale comunității și cerințele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. Aceasta nu este situația de față în care drepturile creditorilor nu au fost plătite nici după 2 ani de la obținerea titlului executoriu.
In ce privește motivul de nelegalitate a executării silite, prin raportare la termenele de plată instituite prin dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG 1120/2006, instanța constată că dispozițiile din acest act normativ au fost abrogate la data de 28.02.2013, in temeiul art. V lit. c) din OUG 10/2013. In orice caz, până la această dată, nu se efectuase nicio plată de către reclamantă, deși au trecut aproape 6 ani de la emiterea Hotărârii Comisiei Județene B. nr. 225/2007. De asemenea, dispozițiile art. 10 alin.2 din Legea 290/2003 au fost abrogate prin OUG 10/2013.
De asemenea, declararea neconstituționalității OUG 10/2013 nu are ca efect reactivarea dispozițiilor HG 1120 /2006 și ale Legii 290/2003, cu privire la eșalonarea plății despăgubirilor, abrogate anterior prin art. V din acest normativ, cf. dispozițiilor art. 64 din Legea 24/2000.
In ceea ce privește dispozițiile OUG 10/2014, cf. art. 1 și 2 din acest act normativ, se prevede, de la data intrării in vigoare a acestuia, respectiv 14.03.2014 și in forma actuală de la data de 19.07.2014, suspendarea emiterii hotărârilor in temeiul Legii 9/1998 și suspendarea plății despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene și deciziile vicepreședintelui ANRP, până la data de 31.12.2014. Este adevărat faptul că poprirea fost executată în perioada in care plățile erau suspendate însă având in vedere cele expuse anterior cu privire la perioada de timp nerezonabilă in care creditorii au așteptat plata drepturilor bănești cuvenite, instanța reține că rațiunile care impun menținerea actelor de executare silită in acest caz au prioritate față de cele care ar atrage anularea executării cat timp executarea s-a efectuat pe perioada interdicției legale de executare. Jurisprudența CEDO anterior invocată coroborată cu prevederile Convenției Europene pt. Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale se aplică cu prioritate față de dispozițiile legilor interne cf. prev. art. 20 alin.2 din Constituția României.
În ceea ce privește modalitatea de actualizare a creanței, instanța reține că actualizarea s-a realizat prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 30.04.2014 – fila 116, în conformitate cu prevederile art. 5 din HG 286/2004 și Decizia nr. 21/2007 pron. de ICCJ în recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit actualizarea întregii sume in raport de indicele de inflație, de la data emiterii hotărârii pana la data efectuării plății.
In conformitate cu prev. art. 5 din HG 286/2004, compensațiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998. De asemenea, cf. celor statuate de ICCJ prin decizia nr. 21/2007, aplicarea dispozițiilor art. 8 alin.2 din Legea 9/1998, data stabilirii compensațiilor este cea a emiterii hotărârii comisiei județene iar validarea acesteia cu depășirea termenului de 60 zile atrage actualizarea întregii sume in raport cu indicele de creștere a prețurilor.
In ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 669 alin. 4 C. pr.civ. care stipulează că sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare se stabilesc de executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor furnizate de partea interesată în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. În completare, în temeiul dispozițiilor art. 669 alin.4 C. pr.civ. sunt aplicabile dispozițiile art. 451 alin.2 C. pr.civ. care stipulează că instanța poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de executare reprezentând onorariul executorului judecătoresc sau al avocatului atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de aceștia și ținând seama de circumstanțele cauzei.
Raportat la aceste criterii, instanța reține că onorariul avocațial de 496 lei achitat cf. chitanței de la f. 126, nu este disproporționat față de implicarea avocatului in faza de executare silită.
Prin urmare, instanța reține că motivele contestației la executare sunt neîntemeiate, iar creanța pusă în executare de către intimați a îndeplinit toate condițiile prevăzute de art. 662 C. pr.civ. în vederea executării silite. Nu s-au dovedit de către debitoare alte vicii ale actelor de executare silită contestate in mod expres sau vicii care să afecteze executarea silită însăși.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite, instanța reține că, potrivit art. 718 alin.1 C. pr.civ. până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Față de faptul că la data de 02.10.2015 a fost soluționată contestația la executare, instanța va respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea prezentei contestații.
Raportat la dispozițiile art. 453 alin.1 C. pr.civ. potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată și având în vedere principiul disponibilității părților - unul dintre principiile care guvernează procesul civil, cf. art. 9 C. pr.civ. - instanța ia act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de repunere pe rol.
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, CUI_, cu sediul în sector 1, București, Calea Floreasca, nr. 202, în contradictoriu cu intimații C. G., CNP_, C. G., CNP_, C. R., CNP_, P. M., CNP_ și A. E., CNP_, toți cu domiciliul ales in Călărași, ., ., .. Călărași, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 10 zile de la comunicare .
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 3 București.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.10.2015.
Președinte Grefier
D. E. M. D. Ș.
| ← Succesiune. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 05/2015.... → |
|---|
