Contestaţie la executare. Sentința nr. 02/2015. Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 02/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 3 BUCUREŞTI la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 17113/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 02.12.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. I.
Grefier: M. P.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de contestatoarea B. D. L. în contradictoriu cu intimata C. P. DRDP BUCURESTI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul Registratură, la data de 25.11.2015, s-a depus dosarul de executare silită nr. 5145/b/2014 de către B. B. și D., și cerere de achitare a cheltuielilor aferente fotocopierii dosarului de executare, precum și neîndeplinirea de către contestator a obligației de a achita taxa judiciară de timbru de 50 lei, după care,
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în raport de dispozițiile art. 650 N.C.pr.civ., varianta în vigoare la momentul introducerii contestației, instanța se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Având în vedere neîndeplinirea de către contestatoare a obligației de a achita taxa judiciară de timbru de 50 lei, aferentă capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța, din oficiu, invocă excepția netimbrării acestui capăt de cerere.
Instanța, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., apreciind admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate și asupra fondului cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 08.06.2015 sub nr. de dosar_, contestatoarea B. D. L., în contradictoriu cu intimata C., a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5145/B/2014 aflat pe rolul B. B. C. și M. A. M., precum și restituirea sumei de 485,64 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire și a cheltuielilor de executare efectuate în dosar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatoarea a arătat că la data de 31.07.2011, autovehiculul proprietate personală, cu nr. de înmatriculare_, a fost surprins circulând fără rovinietă pe DN5 Călugăreni, jud. G.. La începutul anului 2012, după mai bine de 6 luni de la data la care a fost înregistrată fapta sancționată contravențional, i-a fost comunicat procesul-verbal . nr._/11.01.2012. Ulterior, contestatoarea a procedat la plata amenzii contravenționale în cuantum de 125 lei, însă nu și a tarifului de despăgubire de 28 euro. Între momentul primirii procesului-verbal, respectiv data la care contestatoarea a plătit amenda, și data instituirii popririi, legislația aplicabilă în materie a suferit modificări importante, în sensul că art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, care a stat la baza aplicării tarifului de despăgubire, a fost abrogat prin pct. 2 al art. 1 din Legea nr. 144/2012. Astfel, a intervenit o normă legală mai favorabilă, în sensul art. 12 alin. 2 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 alin. 2 din Constituție. De asemenea, a fost invocată și Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că legea mai favorabilă se aplică retroactiv dacă succesiunea de legi a intervenit între momentul comiterii contravenției și momentul executării integrale a sancțiunii. Astfel, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică ori nu se mai execută, în cazul în care a început deja executarea lor.
În drept, au fost invocate art. 711 și următoarele din C. proc. civ., OG nr. 15/2002, OG nr. 2/2001 și Constituția.
A fost solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, contestatoarea a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu următoarele înscrisuri: adresă de înființare a popririi (f. 7), încheierea din data de 26.11.2014 de încuviințare a executării silite (f. 8), înștiințare privind măsura popririi (f. 9), încheierea nr. 5145/05.05.2015 de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 10), procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 (f. 11), procesul-verbal de comunicare prin afișare din data de 01.02.2012 (f. 12), extras de cont (f. 13).
Primul capăt de cerere, având ca obiect anularea tuturor actelor de executare, a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 38,85 lei, în temeiul art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 (contestatoarea achitând o taxă de 50 lei, conform chitanței de la f. 3).
La data de 06.10.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea tuturor actelor și formelor de executare efectuate în baza titlului executoriu. În motivare, intimata a arătat că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție nu a fost viciată și nu a lezat drepturile procesuale ale contestatoarei. Astfel, procesul-verbal a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a făcut în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. În ceea ce privește aplicarea în cauză a legii contravenționale mai favorabile, intimata a învederat că dispozițiile Legii nr. 144/2012, prin care a fost abrogat art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002, se aplică doar de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, deci numai faptelor contravenționale săvârșite după această dată. Mai mult, art. II din Legea nr.144/2012 prevede că se anulează numai tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr. 15/2002 care au fost aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi, deci legea contravențională mai favorabilă a produs efecte numai față de categoria contravenienților care au contestat tariful în instanță. De asemenea, întrucât procesul-verbal de contravenție nu a fost contestat, neexistând o hotărâre judecătorească de anulare chiar și în parte a măsurilor dispuse prin acesta, intimata deține un titlu executoriu apt de executare silită. Totodată, Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale nu este aplicabilă în speță, întrucât Legea nr. 144/2002 nu a dezincriminat fapta de a circula fără rovinietă valabilă.
În drept au fost invocate art. 205-208 C. proc. civ.
A fost solicitată și judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire au fost anexate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 (f. 24), procesul-verbal de comunicare prin afișare din data de 01.02.2012 (f. 25).
La data de 25.11.2015 a fost depus dosarul de executare nr. 5145/B/2014 aflat pe rolul B. B. și D. (f. 33-55).
În cursul judecății a fost administrată proba cu înscrisuri:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin cererea de executare silită formulată la data de 01.10.2014 de către intimata-creditoare C. SA, s-a solicitat executorului judecătoresc începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, pentru suma de 28 euro datorată cu titlu de tarif de despăgubire, împotriva contestatoarei-debitoare B. D. L., fiind format dosarul de executare silită nr. 5145/B/2014 aflat pe rolul B. B. și D..
P. încheierea din data de 26.11.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, pentru suma de 28 euro.
Având în vedere că printre criticile contestatoarei este indicată și cea vizând nelegalitatea procedurii de comunicare a procesului-verbal de contravenție, instanța va analiza mai întâi acest motiv.
În acest sens, instanța reține că procesul verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 a fost întocmit la data de 11.01.2012 pe numele contestatoarei și comunicat prin afișare la data de 01.02.2012 (f. 12). La dosar nu a fost depusă nicio dovadă de comunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
P. Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a statuat cu putere de lege, că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cum intimata nu a făcut dovada comunicării prin poștă anterior afișării, la domiciliul debitoarei de la momentul comunicării, instanța reține că procesul-verbal nu a fost comunicat legal, ceea ce echivalează cu lipsa comunicării acestuia.
În consecință, din interpretarea art. 37 raportat la art. 31 din OG 2/2001 rezultă că numai procesul-verbal de contravenție comunicat legal și neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare reprezintă titlu executoriu. În cauză, procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 nu a fost niciodată comunicat legal debitoarei, astfel încât la data punerii în executare silită la 01.10.2014 nu avea caracterul unui titlu executoriu, fiind încălcate dispozițiile art. 632 alin.1 C. proc. civ. conform cărora executarea silită poate începe numai în temeiul unui titlu executoriu.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la abrogarea tarifului de despăgubire și la aplicarea legii contravenționale mai favorabile, instanța reține că acestea sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 12 din O.G. nr. 2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia.
În prezenta cauză, instanța constată faptul că, potrivit art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum era în vigoare la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenției ce constituie titlul executoriu în temeiul căruia a fost demarată executarea, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. P. Legea nr. 144/2012, a fost abrogat acest alineat, împreună cu toate prevederile care făceau referire la tariful de despăgubire, la art. II al acestui act normativ menționându-se că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Referitor la natura tarifului de despăgubire, instanța reține că potrivit reglementării din O.G. nr. 15/2002 astfel cum era în vigoare anterior modificării prin Legea nr. 144/2012, tariful de despăgubire era aparent reglementat ca o despăgubire acordată C. SA pentru folosirea fără achitarea rovinietei a drumurilor naționale. Cu toate acestea, acest tarif de despăgubire avea natura juridică a unei sancțiuni complementare, caracterul sancționator rezultând și din expunerea de motive a Legii nr. 144/2012, unde se apreciază că tariful de despăgubire reprezenta contravaloarea rovinietei pentru 12 luni pentru tipul de autovehicul în cauză.
În această situație în care tariful de despăgubire se aplica automat, fără a fi evaluat prejudiciul concret cauzat C. SA prin neplata rovinietei și se aplica ori de câte ori autovehiculul era surprins circulând pe drumurile publice fără rovinietă valabilă, indiferent de tarifele anterior aplicate prin alte procese-verbale, instanța reține că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni.
Mai mult decât atât, instanța constată faptul că, potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, în cuprinsul legii fundamentale nefăcându-se distincția între sancțiunile stabilite prin legea contravențională sau despăgubirile stabilite prin acestea.
În ceea ce priveste susținerea intimatei in sensul că Legea nr. 144/2012 se aplică numai faptelor săvârșite după data la care a intrat in vigoare, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât principala caracteristică a unei legi contravenționale mai favorabile este retroactivitatea, ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplică și în situația în care contravențiile au fost comise înainte de ., iar .-a realizat între momentul comiterii faptei și cel al executării sancțiunii.
Pentru aceste motive, constatând că tariful de despăgubire are natura juridică a unei sancțiuni complementare care a fost înlăturată prin Legea nr. 144/2002, luând în considerare și prevederile art. 12 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că a intervenit o lege contravențională mai favorabilă, astfel încât sancțiunea aplicată de 28 euro prin procesul-verbal menționat anterior nu se mai execută.
Pentru motivele expuse, instanța va admite contestația la executare și va dispune anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 5145/B/2014 aflat pe rolul B. B. și D..
În ceea ce privește capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța constată că, deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, stabilită potrivit art. 10 alin. 4 din OUG nr. 80/2013, contestatoarea nu și-a îndeplinit această obligație, motiv pentru care va anula acest capăt de cerere, în temeiul art. 34 alin. 2 din același act normativ.
De asemenea, având în vedere faptul că a fost admisă contestația la executare, instanța va dispune restituirea taxei de timbru în cuantum de 50 lei, achitată de contestatoare pentru primul capăt de cerere (conform chitanței de la f. 3), după rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de contestatoarea B. D. L., cu domiciliul în București, sector 3, ., ., ap. 158, CNP_, în contradictoriu cu intimata C. P. DRDP BUCURESTI, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Dispune anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 5145/b/2014 al B. B. și D..
Anulează capătul de cerere privind întoarcerea executării ca netimbrat.
Dispune restituirea către contestatoare a taxei de timbru în valoare de 50 de lei.
Cu apel care se depune la Judecătoria Sectorului 3, in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi,02.12.2015.
Președinte, Grefier,
B. I. M. P.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 10/2015. Judecătoria... → |
|---|
